Nullity of Appeal for Failure to Allegedly Specific Reasons in Challenge to Gas Market Price Regulation Exceeding Statutory Competence

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.08.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 143/17.07.2020 "privind obligaţia de a oferta gaze naturale pe pieţele centralizate a producătorilor de gaze naturale a căror producţie anuală realizată în anul anterior depăşeşte 3 mil MWh", în sensul suspendării aplicării prevederilor articolelor 4 alin. (4) respectiv art. 6 ca fiind nelegale, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare în parte a Ordinului 143/17.07.2020 ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 812 din data de 15.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 812 din data de 15.09.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A.

Prin cererea de recurs se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea cererii de suspendare aşa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:

În fapt, la data de 17.07.2020, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice a emis Ordinul nr. 143/2020 "privind obligaţia de a oferta gaze naturale pe pieţele centralizate a producătorilor de gaze naturale a căror producţie anuala realizata în anul anterior depăşeşte 3 000 000 MWh", prin care se stabileşte modalitatea şi condiţiile de aplicare a prevederilor art. 177 alin. (316) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale.

Astfel prin prevederilor art. 177 pct. 3^16 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale se stabileşte:

"(3^16) a) în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022 producătorii de gaze naturale a căror producţie anuală realizată în anul anterior depăşeşte 3.000.000 MWh au obligaţia să oferteze anual vânzarea unor cantităţi de gaze naturale, cu livrare în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022, în mod transparent, public şi nediscriminatoriu, pe pieţele centralizate în conformitate cu reglementările emise de ANRE.

b) pentru perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022 cantităţile de gaze naturale prevăzute la lit. a) reprezintă o cotă procentuală de 40% din producţia anuală înregistrată în anul anterior ofertării, cu excepţia consumului tehnologic şi a consumului propriu;

c) reglementările ANRE prevăzute la lit. a) stabilesc un program de ofertare obligatorie, care să cuprindă repartizarea cantităţilor ofertate pe produse standardizate lunare, trimestriale, semestriale, sezoniere şi anuale, astfel încât să fie asigurate condiţiile de competiţie, transparenţă şi nediscriminare pentru toţi potenţialii cumpărători.

Prin art. 4 alin. (4) din cuprinsul Ordinul nr. 143/2020 se stabileşte:

"(4) în vederea evitării abuzului de poziţie dominantă, stimulării concurenţei şi menţinerii unei lichidităţi care să permită accesul la piaţă al tuturor participanţilor în condiţii de egalitate, operatorii pieţelor centralizate asigură corelarea preţurilor din ofertele iniţiatoare cu preţurile medii de tranzacţionare din perioadele respective. în acest sens, aceştia solicită titularilor obligaţiei de ofertare practicarea de reduceri de preţ pentru ofertele iniţiatoare de cel puţin 5% faţă de preţul mediu ponderat al produsului ofertat sau, în cazul în care nu există astfel de tranzacţii, al tuturor produselor similare

Prin art. 6 alin. (1) - (7) din cuprinsul Ordinului nr. 143/2020 se stabileşte:

"(1) În vederea monitorizării gradului de realizare a obligaţiei de ofertare a gazelor naturale, operatorii pieţelor centralizate au obligaţia de a transmite la ANRE datele prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul ordin, după cum urmează:

a) la sfârşitul fiecărei zile de tranzacţionare, în format electronic;

b) până cel târziu la data de 5 a lunii "L" pentru luna "L-1", în format electronic şi letric.

(2) Ofertele iniţiatoare luate în calcul pentru îndeplinirea obligaţiei de ofertare sunt cele ale căror preţuri sunt mai mici cu cel puţin 5% faţă de preţurile medii ponderate pentru produsele ofertate sau, în cazul în care nu există astfel de tranzacţii, ale tuturor produselor similare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (4).

(3) Preţurile medii ponderate ale produselor ofertate sau ale tuturor produselor similare, după caz, sunt calculate de către operatorii pieţelor centralizate pe baza tranzacţiilor realizate în ultimele 60 de zile anterioare sesiunii de licitaţie şi publicate pe paginile proprii de internet ale operatorilor pieţelor centralizate la sfârşitul ultimei zile lucrătoare anterioare sesiunii zilnice de licitaţie.

(4) În situaţia în care pe platforma de tranzacţionare a unui operator de piaţă centralizată nu s-au înregistrat tranzacţii în ultimele 60 de zile anterioare sesiunii zilnice de licitaţie, datele necesare calculării preţurilor medii ponderate se preiau din informaţiile publice disponibile pe oricare altă platformă de tranzacţionare.

(5) Operatorii pieţelor centralizate includ în rapoartele prevăzute la alin. (1) doar ofertele iniţiatoare care îndeplinesc prevederile alin. (2).

(6) Pentru verificarea datelor raportate în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), ANRE poate solicita informaţii suplimentare şi/sau documente justificative care vor fi furnizate la termenele indicate de autoritate.

(7) încheierea contractelor de vânzare-cumpărare după tranzacţionare este obligatorie pentru părţi în condiţiile prevăzute în procedurile specifice ale operatorilor pieţelor centralizate."

În conformitate cu prevederile art. 14 alin 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "in cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanţei competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la soluţionarea definitiva a cererii în anulare a acestuia.

În acest sens, reclamanta a formulat şi transmis pârâtei Plângerea Prealabilă, prin care a solicitat revocarea în parte a Ordinului nr. 143/17.07.2020, în sensul revocării din cuprinsul acestuia a articolelor 4 alin. (4) respectiv art. 6 ca fiind nelegale.

Din analiza textului mai sus citat, rezultă necesitatea existentei a două cerinţe de fond pentru admiterea cererii de suspendare: a) existenţa unui caz bine justificat şi b) existenţa unei pagube iminente care se încearcă a fi prevenită.

Sentinţa civilă este nelegală deoarece, Curtea de Apel în mod greşit a reţinut faptul că, în ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii, respectiv existenţa unui caz bine justificat, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu ating cerinţa impusă de lege, întrucât la o analiză sumară a actului, nu există o îndoială serioasă a legalităţii acestuia.

Potrivit art. 2 lit. t) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cazuri bine justificate sunt împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Însă, în ceea ce priveşte cazul bine justificat o examinare sumara a fondului, se pot retine cu uşurinţa elemente de vădită nelegalitate ale actului administrativ în sensul ca parata ANRE si-a depăşit competenta stabilind prin prevederile art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 din cuprinsul Ordinului nr. 143/17.07.2020 preţ maxim de pornire a licitaţiilor la gaze naturale pe piaţa concurenţială.

Astfel, conform prevederilor art. 177 alin. (3)16 lit. c) din Legea nr. 123/2012, mai sus menţionat, la nivelul legislaţiei primare, sunt enumerate limitativ elementele care trebuie cuprinse în legislaţia secundara emisa de ANRE în aplicarea legislaţiei primare, respectiv doar "repartizarea cantităţilor ofertate pe produse standardizate lunare, trimestriale, semestriale, sezoniere şi anuale, astfel încât sa fie asigurate condiţiile de competiţie, transparenta şi nediscriminare pentru toţi potenţialii cumpărători".

Plecând de la acest punct de vedere, stabilirea de către ANRE prin prevederile art. 4 alin. (4) respectiv art. 6 din Ordinul nr. 143/2020, a unui preţ maxim de pornire a licitaţiilor, excede cadrului primar de reglementare .

În situaţia în care legiuitorul ar fi considerat necesara existenta acestui atribut al obligaţiei de stabilire a preţului de ofertare, acesta ar fi trebuit prevăzut expres în cadrul legii cu atât mai mult cu cat acest element este unul de o mare importanta influenţând semnificativ modalitatea de desfăşurare a activităţii de ofertare pe o piaţa liberalizata.

Aşadar, făcând o analiză asupra prevederilor art. 4 alin. (4) respectiv art. 6 din Ordinul nr. 143/2020 a căror anulare se solicită, ar trebui să se constate că prin aceste articole se completează (adaugă la lege) reglementarea în baza căreia a fost emis respectivul ordin (art. 177 alin. (316) din Lg. 123/2012), în sensul că se intervine prin stabilirea unui preţ maxim de pornire la alocarea cantităţilor de gaze naturale pe piaţa liberalizată nelimitându-se doar la a se stabili repartizarea cantităţilor de gaze naturale ofertate aşa cum este reglementat prin dispoziţiile art. 177 alin. (3)16 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naturale.

Instanţele europene consideră că există caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ dacă, la o primă analiză, acţiunea în anulare a acestuia nu este vădit nefondată.

Prin urmare, ceea ce analizează instanţele europene este caracterul pertinent şi sustenabil al criticilor invocate în cuprinsul acţiunii în anulare, adică faptul că, la o prima vedere, aceasta are şanse de reuşita, iar nu caracterul vădit nelegal sau nu al actului administrativ, tocmai pentru ca o astfel de constatare echivalează cu pronunţarea pe fondul cauzei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie ceruta de lege pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv existenta unei pagube iminente, precizează faptul ca şi aceasta condiţie este îndeplinita pentru următoarele argumente:

În contextul reglementarilor aduse de Ordinul nr. 143/2020, preţul de tranzacţionare pe care trebuie sa-l practice furnizorii este dat în mod exclusiv de concurenta care poate exista sau nu intre potenţialii cumpărători.

În acest moment, în contextul legislaţiei actuale, nu se poate vorbi de un preţ al gazelor naturale pe piaţa liberalizata, format strict pe baza cererii şi a ofertei, deoarece acesta este stabilit de către ANRE şi nicidecum nu este format în conformitate cu politicile comerciale ale producătorilor interni sau cu, condiţiile de piaţa, prin comparaţie cu alte surse de gaze naturale care pot fi accesate pe piaţa angro din Romania (ex. gaze de import).

În aceste condiţii, pentru a avea o imagine asupra diferenţelor şi impactului asupra preţului stabilit prin Ordinul NR. 143/2020, este necesară comparaţia între preţurile unor produse tranzacţionate atât înainte de data de 1 iunie 2020 când piaţa/tranzacţiile cantităţilor de gaze naturale se făceau pe o piaţa liberalizată şi după data de 1 iunie când guvernau deja prevederile Ordinului nr. 79/2020 "privind obligaţia de a oferta gaze naturale pe piaţa centralizată" care aducea un preţ reglementat de ANRE printr-o formulă de calcul prestabilită, cât şi prevederile Ordinul ANRE nr. 143/2020 care aduce prin art. 6 un preţ reglementat de către ANRE.

Se poate observa o scădere de preţ rezultată direct din reglementarea preţului de pornire a sesiunilor de tranzacţionare pentru produse cu livrare începând cu data de 1 iulie 2020. Impactul asupra preţului este dat de faptul că producătorii interni au fost obligaţi să oferteze la preturi discontate atât faţă de preţul înregistrat la bursa de la Viena (conform Ordin 79/2020) cât şi faţă de media de preţ din ultimele 60 de zile (cf. Ordin 143). În aceste condiţii, preţul de tranzacţionare a fost dat doar de cererea pentru fiecare produs, fără ca vânzătorii (oferta) sa aibă o influenţă.

Luând în calcul doar produsele din tabelul prezentat de reclamanta şi cantităţile aferente acestora din programul de ofertare (aprox. 6,8 TWh), rezultă o diminuare cu aproximativ 90 mii RON a veniturilor din comercializarea acestor cantităţi, comparativ cu situaţia de pe piaţa anterioară datei de 1 iunie 2020. Extrapolând această tendinţă la nivel anual, pentru o cantitate de 40% din producţie (21 TWh) rezultă o scădere de venit de peste 300 mii RON.

Situaţia este cu atât mai gravă în ceea ce priveşte produsele cu livrare în lunile de vară ale anului 2020 (iulie, august, septembrie, Trimestrul 3), preturile pentru acestea situându-se sub nivelul preţului total de cost înregistrat de A..

Pentru tranzacţiile care urmează a fi încheiate în baza Ordinului 143/2020, estimează realizarea următoarelor preturi:

După cum se observă, pentru livrările din lunile august şi septembrie (produsul lunar tranzacţionabil în luna iulie şi parţial cel tranzacţionabil în luna august), suma reprezentând pierdere raportată la preţul de cost poate fi estimată pesimist la aprox. 3.000.000 RON.

Tranzacţionarea unor cantităţi semnificative (40% din producţia anului anterior) la preturi reduse, va avea un impact major asupra companiei.

După cum este cunoscut, A. S.A. este implicată în activităţi de explorare a resurselor minerale, de extracţie şi comercializare a acestora, domeniul de activitate fiind de importanţă naţională, strategică şi care afectează securitatea energetică a ţării.

Activitatea de explorare este o activitate cu risc ridicat şi costuri foarte mari. În condiţiile în care preţul de vânzare este sub nivelul costurilor sau doar sensibil mai mare, este pusă în pericol activitatea de explorare care are drept scop final identificarea de noi resurse de gaze în vederea extracţiei şi comercializării.

Ulterior identificării de noi resurse de gaze, pentru a putea extrage într-un final gazul identificat este nevoie de investiţii masive în dezvoltarea zăcămintelor respective (sonde de extracţie, instalaţii tehnologice, conducte etc.). Cu titlu de exemplu, în anul 2019,Societatea a cheltuit 546 milioane RON în activitatea de explorare.

În vederea evaluării profitabilităţii câmpurilor de gaze operate de societate sau a oportunităţii de dezvoltare a unei zone în care au fost identificate resurse de gaze, se realizează studii în funcţie de preturile preconizate a fi obţinute din exploatarea câmpurilor respective; prin diminuarea preturilor, exista riscul ca anumite câmpuri considerate anterior profitabile sa devină nerentabile, ceea ce va duce la închiderea acestora, ceea ce va însemna pierderi de sute de milioane de RON aferente investiţiilor în acele câmpuri.

Nivelul preţurilor influenţează şi decizia de a participa la noi runde de licitaţii demarate de ANRM pentru concesionarea de zăcăminte în vederea explorării şi, în caz de succes al acestei activităţi, a dezvoltării şi exploatării acestora. Acordurile de concesiune includ programe minimale de lucrări de explorare ce trebuie realizate; aceste lucrări au un grad mare de risc, în sensul că investiţiile ce trebuie realizate sunt de ordinul sutelor de milioane de RON fără a fi garantată identificarea de resurse de gaze.

În prezent, este în pregătire o nouă rundă de licitaţii de către ANRM. Dacă preturile de valorificare ale gazelor nu sunt la un nivel sustenabil, care să permită realizarea de investiţii şi asumarea unor asemenea riscuri, societatea (si ceilalţi posibili investitori în acest domeniu din piaţa) poate decide sa nu participe la licitaţie, ceea ce va afecta negativ potenţialul de rezerve de gaze.

Rezultatul reducerii activităţii de cercetare-dezvoltare va fi o diminuare a producţiei interne de gaze naturale şi dezvoltarea unei dependente de gazele din import.

În situaţia generată de Ordinul ANRE nr. 143/2020, Societatea poate ajunge în imposibilitatea de a susţine planul de investiţii din încasările realizate. Evident, se poate recurge la împrumuturi care, însă, sunt purtătoare de costuri cu dobânzile. În plus, dacă activitatea este nesustenabilă, se pune întrebarea asupra bonităţii financiare/bancare a companiei şi implicit asupra posibilităţilor de creditare pentru activităţi cu risc ridicat ce pot rezulta într-un eşec.

Având în vedere cele menţionate, recurenta-reclamantă a solicitat să se constate că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului deoarece, acesta reprezintă o copie fidelă a cererii de chemare în judecată. Simpla referire la faptul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, nu echivalează cu o motivare a recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 13 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 143/17.07.2020 "privind obligaţia de a oferta gaze naturale pe pieţele centralizate a producătorilor de gaze naturale a căror producţie anuala realizata în anul anterior depăşeşte 3 mil MWh", în sensul suspendării aplicării prevederilor articolelor 4 alin. (4) respectiv art. 6 ca fiind nelegale, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare în parte a Ordinului 143/17.07.2020 ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apei Bucureşti.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că motivele invocate de reclamantă sub aspectul îndeplinirii cazului bine justificat nu ating cerinţa impusă de lege. Sub acest aspect s-a reţinut că actul atacat nu a fost emis cu depăşirea competenţelor ANRE, deoarece dispoziţiile art. art. 10 alin. (1) lit. a) şi q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei acordă ANRE prerogative de supraveghere a întreprinderilor ce activează în sectorul alimentării cu gaze naturale. De asemenea, s-a reţinut că măsura instituită prin art. 4 alin. (4) a fost adoptată în vederea evitării abuzului de poziţie dominantă, stimulării concurenţei şi menţinerii unei lichidităţi care să permită accesul la piaţă al tuturor participanţilor în condiţii de egalitate, aceasta fiind şi raţiunea instituirii obligaţiei prevăzute de art. 177 alin. (316) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. Cu alte cuvinte, prin adoptarea ordinului în discuţie, autoritatea de reglementare s-a asigurat că obligaţia de a oferta 40% din producţia anuală înregistrată nu devine o obligaţie formală şi ca atare, nu s-a reţinut în mod rezonabil că prevederile ordinului ar adăuga la lege.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispoziţiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat….";

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la fiecare motiv de nelegalitate invocat.

În cauză, pe de o parte se constată că, prin cererea de recurs se invocă incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte reţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că cererea de recurs este copie fidelă a cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă neprezentând critici concrete din care să rezulte nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva îndeplinirii celor două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că nemulţumirile părţii cu privire la soluţia pronunţată nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă, nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la lit. d) a art. 486 C. proc. civ., pentru că aspectele prezentate nu pot fi considerate ca fiind critici concrete din care să rezulte că soluţia pronunţată ar fi fost dată cu încălcarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, care să determine casarea hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că, recurenta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi, pe cale de consecinţă, va constata nulitatea recursului declarat în cauza de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 812 din 15 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.