Disciplinary sanction challenge: appeal allowed, judgment quashed and remanded for procedural defect

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a solicitat anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 emis de către pârât prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu "AVERTISMENT" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 79 din data de 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a dispus anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 şi Dispoziţia nr. 539/11.06.2018 emise de către Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă - IGSU şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 79 din data de 19 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin anularea Dispoziţiei nr. 539/11.06.2018 emisă de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, potrivit cărora când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 78 C. proc. civ., în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc. (2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond. (3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. (4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.

Arată faptul că, în cauza dedusă judecăţii, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă nu a fost citat şi nici nu s-a solicitat introducerea în cauză de nicio parte. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2014, "în cadrul Ministerului Afacerilor Interne se înfiinţează Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Departamentul, structură operaţională fără personalitate juridică (...)."

Mai mult decât atât, prin adresa din 22.03.2019 depusă la dosarul cauzei s-a arătat instanţei de fond că instituţia recurentă nu este emitentul Dispoziţiei nr. 539/11.06.2018.

Prin deciziile civile nr. 1215/2009, nr. 799/2011 şi nr. 4441/07.12.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că "o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluţionat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Având în vedere că Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă nu a fost citat în cauza dedusă judecăţii, încălcându-se principiile procesului civil referitoare la dreptul la apărare, solicită să se constate că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat a solicitat anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 emis de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă prin care a fost sancţionat disciplinar cu "Avertisment" pentru fapta de a fi dat dovadă de superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în calitate de membru al Comisiei de Concurs pentru ocuparea unui post vacant.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii şi a dispus anularea Ordinului nr. 10826/18.04.2018 şi Dispoziţia nr. 539/11.06.2018 emise de către Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă - IGSU şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin primul prim motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cerere în cazul în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Neregularităţile de ordin procedural sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. constituie dreptul comun în materia actelor de procedură. Textul vizează o singură ipoteză de nulitate: încălcarea formelor procedurale, iar nulitatea este condiţionată de producerea unei vătămări.

Nulitatea - ca sancţiune procedurală - urmează să fie analizată în strânsă corelaţie cu diferitele acte de procedură pe care instanţa, părţile sau alţi participanţi le îndeplinesc pe parcursul activităţii judiciare.

Efectele nulităţii actelor de procedură se subscriu principiului general: quod nullum est, nullum producit efectum. Aşadar, actul nul este lipsit de eficacitate şi urmează a fi refăcut.

Motivul de recurs invocat de recurentul-pârât referitor la faptul că deşi prin hotărârea pronunţată s-a dispus anularea şi a Dispoziţiei nr. 539/11.06.2018, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu a fost citat şi nici nu s-a solicitat introducerea în cauză de nicio parte.

Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de chemare în judecată, intimatul-reclamant a arătat că sancţiunea disciplinară a fost aplicată de Inspectoratul General al IGSU, prin Ordinul IGSU nr. 10826/18.04.2018, iar împotriva acesteia a formulat contestaţie la comandamentul nemijlocit (Secretarul de Stat Şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne) al celui care a aplicat sancţiunea (Inspectoratul General al IGSU), prin Nota de Raport nr. x/03.05.2018, iar contestaţia formulată administrativ a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 539/11.06.2018.

Prin completarea cererii de chemare în judecată depusă la data de 12.08.2018, reclamantul a invocat excepţia nulităţii Dispoziţiei nr. 539/11.06.2018 arătând că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale art. 80 alin. (2) din Ordinul M64/2013 privind Regulamentul Disciplinei Militare, care prevăd în mod expres, că în cazul formulării unei contestaţii împotriva unei sancţiuni disciplinare dispuse unui cadru militar, dacă nu a fost aplicată sancţiunea la propunerea comisiilor de cercetare prealabilă, consiliilor de onoare sau consiliilor de judecată, cel ce soluţionează contestaţia (Comandantul/şeful nemijlocit al celui care a emis decizia privind aplicarea sancţiunii disciplinare) este obligat să numească o comisie de cercetare formată dintr-un număr impar de membri, care propune menţinerea sau anularea sancţiunii disciplinare ori aplicarea unei alte sancţiuni disciplinare mai uşoare. Din cuprinsul dispoziţiei nr. 539/11.06.2018 dar şi a motivării anexate nu rezultă că soluţionarea contestaţiei reclamantului a fost făcută ca urmare a raportului unei astfel de comisii de cercetare.

Înalta Curte reţine că primei instanţe i-a fost supusă spre soluţionare cererea completatoare prin care s-a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 539 din 11.06.2018, emisă de Secretarul de Stat Şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă şi în acest context ar fi trebuit să dea eficienţă dispoziţiilor 78 C. proc. civ., în temeiul cărora avea posibilitatea de a pune în discuţia părţilor şi a dispune cu privire la introducerea în cauză a acestei entităţi.

Faţă de aceste considerente, în vederea stabilirii cadrului procesual, Înalta Curte va dispune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Cel de-al doilea motiv de recurs a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Întrucât, în speţă, se impune casarea sentinţei şi retrimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea ei într-un cadru procesual legal stabilit nu vor mai fi analizate aspectele de fond ci acestea urmează să fie avute în vedere de instanţa de trimitere cu prilejul rejudecării pricinii.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa nr. 79/2019 din 19 aprilie 2019 şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 79/2019 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.