Jurisdiction for public servant service disputes: Tribunal competence under Art. 109 Law 188/1999 as lex specialis overriding Art. 10 Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, la data de 12.12.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI, anularea Deciziei nr. 422/04.12.2019 prin care a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în Poliţie cu scoatere din evidenţă şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să constatate capacitatea/aptitudinea sa pentru îndeplinirea serviciului în Poliţie.

În subsidiar, a solicitat, anularea Deciziei nr. 422/04.12.2019 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se constate capacitatea/aptitudinea sa pentru îndeplinirea serviciului în Poliţie, fără drept de port-armă, pe o perioadă de timp în care să fie supus supravegherii continue, cu reverificarea condiţiilor.

Prin sentinţa civilă nr. 564 din 20 iulie 2020, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că litigiul, fiind unul de contencios administrativ, competenţa în primă instanţă aparţine curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâtul fiind un organ unic central.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.08.2020.

Curtea, prin sentinţa civilă nr. 1060 din 21 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat instanţa că deciziile contestate în cadrul litigiului de faţă privesc raportul de serviciu al reclamantului, care, la data emiterii acestor acte, avea calitatea de agent de poliţie la Postul de Poliţie Bordusani.

Astfel, reţinând calitatea reclamantului de funcţionar public cu statut special, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 din Legea nr. 360/2002, Curtea a apreciat că, din punct de vedere material, tribunalul este competent a soluţiona acţiunea.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Obiectul demersului judiciar declanşat de reclamantul A. vizează anularea Deciziei nr. 422/04.12.2019 prin care a fost declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului de poliţie.

Calificarea raportului juridic dedus judecăţii este aceea a unui raport de serviciu pe care reclamantul urmăreşte a-l modifica, ceea ce determină, corespunzător, şi solicitarea de anulare a unor acte administrative şi emitere de noi acte care să valorifice, în plan juridic, modificarea pretinsă prin acţiunea formulată în faţa instanţei judecătoreşti.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică.

Astfel, în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantului de funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor, competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Medicală-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a MAI în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea greferi instanţei.