Appeal Seeking 2009 Teaching Distinction and Prize Deemed Time-Barred; Late Filing Upheld

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.09.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtului la emiterea ordinului pentru acordarea diplomei/distincţiei "Gheorghe Lazăr clasa I" pentru anul 2009, la plata premiului aferente de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare a distincţiei, actualizat cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii asupra sumei aferente, şi stabilirea unui termen limită pentru acordarea diplomei şi a premiului.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 58 din 19 martie 2019, Curtea a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A..

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

3. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele şi lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

4.1. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea înregistrată la data de 24.03.2019, comunicarea sentinţei civile nr. 58 din 19 martie 2019 prin poştă electronică (e-mail), motivat de faptul că poşta din localitatea de domiciliu nu funcţionează normal. A solicitat şi a se menţiona când începe perioada de depunere a cererii de recurs.

Cererea reclamantei a fost aprobată, astfel că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată acesteia la adresa de e-mail specificată, ana_x@x.fr, la data de 25.03.2019, potrivit extrasului din sistemul informatic ECRIS, referitor la istoric mail-uri în Dosarul nr. x/2018, şi referatului grefierului care a efectuat comunicarea, fiind primită în aceeaşi zi de reclamantă.

Reclamantei i-a fost comunicat şi un exemplar original al hotărârii, prin poştă, la domiciliul indicat în acţiune, primit de reclamantă la data de 29.03.2019, conform procesului-verbal de înmânare de la dosar de fond.

4.2. Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

De asemenea, conform art. 154 alin. (6) C. proc. civ., "(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.(...)."

Astfel, în cauză, în raport cu data comunicării hotărârii recurate prin poştă electronică la cererea reclamantei, 25.03.2019, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond (termen care a fost menţionat şi în cuprinsul hotărârii) s-a împlinit la data de 10.04.2019.

Or, cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond la data de 15.04.2019, prin poştă electronică (după cum rezultă din înscrisul aflat la dosar de recurs) şi prin Poşta Română (conform ştampilei aplicate pe plicul aflat la dosar de recurs), recurenta-reclamantă nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

Înalta Curte nu poate reţine data de 29.03.2019 ca fiind data comunicării hotărârii recurate şi data începerii termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentinţa a fost comunicată prin poştă electronică la cererea expresă a reclamantei, procedură care este prevăzută de dispoziţiile C. proc. civ.

4.3. De asemenea, se reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu de către instanţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 58 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.