Guarantee Fund's post-appeal decision moots compensation claim; first-instance order reversed and action dismissed

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire depusă în data de 26.05.2016 conform dispoziţiilor art. 13 din Legea 213/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 925 din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. Şi G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire formulată de reclamanţi la data de 26.05.2016, conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi a luat act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 925 din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în esenţă, s-a susţinut de către recurentul-pârât că cererea de plată formulată de reclamanţi şi înregistrată la F.G.A trebuie soluţionată în ordinea înregistrării şi conform etapelor prevăzute de lege.

Mai mult arată că, în cazul Legii nr. 213/2015 lipsa reglementării unui termen de soluţionare a petiţiilor nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare conştientă a faptul că nu pot soluţiona toate cererile într-un termen de 30 de zile astfel cum a fost stabilit prin art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

La data de 10 martie 2021, recurentul-pârât a depus la dosar Decizia nr. x/18.11.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care a fost admisă cererea de plată formulată de reclamanţi, urmând a se acorda despăgubiri şi a solicitat instanţei de recurs admiterea căii de atac, urmând a se constata că acţiunea a rămas fără obiect.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A., B., C., D., E., F. si G. au solicitat în contradictoriu obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea actului administrativ-decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale si morale).

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, fiind obligat pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamanţi, recepţionată la data de 26 mai 2016.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 16 martie 2017, iar la data de 18 noiembrie 2019 Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 21699/2019, privind cererea de plată nr. x/27 mai 2016, care a fost analizată în cadrul şedinţei Comisiei Speciale din data de 5 septembrie 2019, decizie prin care s-a admis cererea de plată formulată de petenţi, urmând a se acorda despăgubiri şi s-a respins cererea de plată cu privire la diferenţele dintre sumele solicitate şi cele acordate.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată din data de 26 mai 2016, înregistrată sub nr. x/27.05.2016, a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 21699, prin care, urmare a analizării în şedinţa Comisiei speciale din data de 5 septembrie 2019 (ulterior pronunţării sentinţei recurate) a fost admisă în parte, cererea de plată antereferită, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin soluţionarea cererii de plată a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi privind soluţionarea acesteia este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. si G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON reprezentând taxă judiciară de timbru formulată de recurenta-pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reţinând că deşi recursul a fost admis, acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect. În acest context, partea căzută în pretenţii este instituţia recurentă, care a promovat calea de atac deşi nu a respectat prevederile legale şi nu a emis o decizie de soluţionare a cererii de despăgubire depusă din data de 26 mai 2016. Mai mult, decizia de despăgubire a fost emisă la data de 18 noiembrie 2019, după soluţionarea litigiului de către instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva sentinţei civile nr. 925 din 16 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. si G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.