Withdrawal of claim in administrative appeal mandating annulment of lower judgment under party autonomy principles

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 01.08.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea parţială a Deciziei ANRE nr. 272/24.02.2016, în ceea ce priveşte art. 25 alin. (2), art. 28 şi art. 29 din anexa la decizie, conţinând "Condiţiile de valabilitate a licenţei nr. x/30.01.2013 de operare a sistemului de distribuţie a gazelor naturale" şi obligarea pârâtei la plata a cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 36 pronunţată la 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a 36 administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 36 din 11 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta B. S.A. (fostă A.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea deciziilor Curţii Constituţionale, Legii 554/2004 şi C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2020 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

La data de 23 august 2019, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunţare la dreptul pretins, respectiv la judecarea cererii de anulare a Deciziei Preşedintelui ANRE nr. 272/2016 privind modificarea şi completarea Deciziilor Preşedintelui ANRE nr. 3219/30.10.2013 şi nr. 1781/12.08.2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 şi următoarele din C. proc. civ.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 12 noiembrie 2019, care depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora a solicitat a se lua act de cererea de renunţare la judecata acţiunii în anulare.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunţare la judecarea acţiunii.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata acţiunii, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Faţă de cererea recurentei-reclamante de renunţare la judecată, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, iar potrivit art. 406 alin. (5) din acelaşi cod, "Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

În consecinţă Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să anuleze în tot sentinţa recurată şi să ia act de renunţarea la judecata acţiunii formulată de reclamanta B. S.A. (fosta A.), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 409 alin. (2), din C. proc. civ., Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta B. S.A. (fosta A.) împotriva sentinţei civile nr. 36 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează sentinţa civilă nr. 36 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Ia act de renunţarea la judecata acţiunii formulată de reclamanta B. S.A. (fosta A.), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.