Appeal in tax suspension challenge dismissed on merits but partially allowed for lack of standing against inspection authority

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2016 sub nr. x/2016, la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, anularea Deciziei nr. 262/19.10.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate în cauză împotriva Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 2 martie 2017, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov.

Prin sentinţa nr. 51/F pronunţată în data de 10 martie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, a anulat Decizia nr. 262/19.10.2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de A. S.A. Braşov împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/16.06.2016 şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/16.06.2016, ambele emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov -Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a obligat pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze contestaţia formulată de A. S.A. Braşov împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice nr. x/16.06.2016 şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/16.06.2016, ambele emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

A. Împotriva sentinţei nr. 51/F pronunţată în data de 10 martie 2017 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâta a menţionat, contrar susţinerilor instanţei de fond, că măsura de suspendare a soluţionării contestaţiei a fost luata în baza prevederilor art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, urmând ca soluţionarea contestaţiei sa fie reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organul de soluţionare competent ca motivul care a determinat suspendarea a încetat în condiţiile legii.

Mai mult, între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite, există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

Cu privire la situaţia de fapt, recurenta arată că, în urma verificărilor efectuate şi valorificate prin raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016, organele de inspecţie fiscală au constatat că A. S.A. a desfăşurat activităţi economice din care rezultă venituri ce nu înregistrate în evidenţa contabilă. Astfel, nu a fost înregistrată în contabilitatea A. S.A. întreaga producţie de var obţinută. Prin utilizarea preţului de vânzare al varului în evaluarea şi înregistrarea parţială în contabilitate a producţiei obţinute, A. S.A. a încălcat prevederile din Anexa 1 la Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, aprobată prin OMFP nr. 3055/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Din informaţiile prezentate în Ordonanţa procurorului din 02.03.2016 în dosarul penal nr. x/2015, organele de inspecţie fiscală au constatat că pentru marfa livrată, banii se încasau în numerar şi nu se emiteau facturi. Drept urmare, organele de inspecţie fiscala din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, în temeiul art. 132 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, au înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov Sesizarea penală nr. 791/22.06.2016 împreună cu Raportul de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. xnr. 29/16.06.2016, contestată, în vederea stabilirii existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale vreunei infracţiuni prevăzute de legea penală sau de legile speciale.

Instanţa de fond a nesocotit practica naţională şi europeană, hotărârea pronunţată încălcând prevederile legale, potrivit cărora organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov au înaintat actele Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Precizează şi că procedura de suspendare prevăzuta de legea civilă prin art. 413 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este diferită de cea instituită prin art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care permite suspendarea soluţionării contestaţiei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenta indiciilor săvârşirii unei infracţiuni.

Contrar reţinerilor instanţei de fond învederează ca în mod corect Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor a decis ca nu se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei, procedura administrativă urmând a fi reluată in conformitate cu dispoziţiile art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală.

Susţine că, prin adresa înregistrată la DGRFP Braşov sub nr. x/11.03.2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a transmis organului fiscal Ordonanţa procurorului din 02.03.2016 în dosarul penal nr. x/2015 prin care s-a dispus continuarea efectuării urmăririi penale faţă de A. S.A. din cuprinsul căreia rezultă că aceasta a desfăşurat activităţi economice din care au rezultat venituri neînregistrate în contabilitate. De asemenea, în adresă s-a precizat faptul că, cu ocazia percheziţiei au fost descoperite mai multe agende şi înscrisuri din care rezultă efectuarea de activităţi comerciale neevidenţiate în documentele contabile. Având în vedere datele şi informaţiile suplimentare transmise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, informaţii necunoscute organelor de inspecţie fiscală la data efectuării inspecţiei fiscale şi care pot influenţa rezultatele acesteia, a fost emisă Decizia de reverificare nr. 299/16.03.2016 comunicată societăţii la data de 17.03.2016. Din documentele existente la dosarul cauzei, reiese că societatea nu a uzat de dreptul de a contesta decizia de reverificare.

Având în vedere considerentele expuse solicită instanţei admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii formulata de reclamanta ca nefondat.

B. Împotriva încheierii din data de 2 martie 2017 şi a sentinţei nr. 51/F pronunţată la 10 martie 2017, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea căii de atac.

Pârâta apreciază criticabilă sentinţa şi încheierea sub aspectul temeiniciei si legalităţii având în vedere faptul că instanţa de fond în mod greşit şi printr-o interpretare eronată a legii şi a ansamblului probatoriu a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive invocată prin întâmpinare şi a admis acţiunea.

Arată că, din analiza acţiunii introductive nu rezultă că reclamanta a solicitat anularea vreunui act/înscris emis de către pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov pentru a fi incidente, în ceea ce o priveşte, prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, în baza cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată.

În cauză se constată cu claritate autoritatea administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială în prezenta speţa, anume Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Decizia nr. 262/19.10.2016 contestată de reclamantă a fost emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor astfel, în condiţiile legii, între aceste părţi s-au legat raporturile juridice în cauză.

Faptul că prin actul administrativ - jurisdicţional mai sus menţionat s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, îndreptate împotriva unor decizii de impunere şi a unui raport de inspecţie fiscală, emise de către Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză a acestei pârâte.

Consideră ca instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov în condiţiile în care nu a existat niciun raport juridic obligaţional sau de altă natură care ar putea crea vreo obligaţie în sarcina acestei parate.

Solicită admiterea excepţiei invocate şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii faţă de pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoana lipsită de calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei a precizat că, în mod corect organul de soluţionare a contestaţiilor a reţinut ca între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin RIF nr. x/16.06.2016, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 contestate de S.C. A. S.A. şi existenţa elementelor constitutive ale vreunei infracţiuni există o interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei în procedura administrativă. Interdependenţa constă în faptul că, în cauză se ridică problema nedeclarării veniturilor obţinute de reclamantă cu consecinţa diminuării taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

Având în vedere aceste aspecte, organul de soluţionare a contestaţiilor nu se putea pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale, prioritatea de soluţionare având-o organele penale, care se vor pronunţa asupra caracterului infracţional al faptelor.

Pe cale de consecinţă, consideră ca fiind îndeplinită în cauză condiţia sesizării legale de cate organul fiscal a organelor competente referitor la existenta indiciilor săvârşirii unor infracţiuni astfel instanţa de fond, în mod eronat, printr-o interpretare greşită a legii a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A.

Pentru toate aceste motive, hotărârea pronunţată în cauza este criticabilă, urmând ca instanţa de recurs sa dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să modifice sentinţa civilă nr. 51/F/10.03.2017 a Curţii de Apel Braşov în sensul respingerii acţiunii şi pe cale de consecinţă menţinerea ca legală şi temeinică a Deciziei nr. 262/19.10.2016 emisa de ANAF - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

La termenul de judecată din data de 10 martie 2020, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursurilor, motivat de faptul că criticile aduse sentinţei nu se încadrează în prevedrile art. 488 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Prioritar, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se impune soluţionarea excepţiei invocate de intimata-reclamantă A. S.A..

Înalta Curte constată, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimata-reclamantă este neîntemeiată, întrucât recurenţii-pârâţi au formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimata-reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra Deciziei nr. 262/19.10.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de reclamanta A. S.A., împotriva Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016 .

Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea societăţii reclamante, reţinând că actul a cărui anulare se solicită este nelegal.

Motivul de casare invocat de recurenţii pârâţi în susţinerea recursurilor promovate în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Examinând recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin prisma criticilor formulate, a motivelor de casare invocate şi a probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

În cauza de faţă motivele de nelegalitate invocate de pârâtă nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează soluţia instanţei de fond de obligare a organului fiscal la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulată de reclamantă.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală organul de soluţionare a contestaţiei administrative poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare şi a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă".

Dispoziţia legală relevată constituie o transpunere în cadrul procedurii administrativ fiscale a principiului de drept "penalul ţine în loc civilul", fiind firesc, aşa cum se susţine şi în jurisprudenţa constituţională referitoare la art. 214 alin. (1), lit. a) din O.G. nr. 92/2015, care sunt aplicabile pentru identitate de raţiune, (Deciziile nr. 1.237/2008, nr. 56/2013 ale Curţii Constituţionale), ca soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie până la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. Aceasta, deoarece hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.

Totuşi, trebuie precizat că textul de lege instituie o facultate, iar nu o obligaţie a organului fiscal de a suspenda soluţionarea contestaţiei administrative în cazul formulării unei sesizări adresate organelor de cercetare penală, iar instanţa de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei emise în temeiul textului de lege anterior indicat poate evalua măsura administrativă, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii fiscale, prin raportare la definiţia excesului de putere, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporţionalităţii şi a celorlalte exigenţe ale dreptului la o bună administrare.

Raportând aceste consideraţii de ordin teoretic la criticile de nelegalitate formulate de pârâtă, precum şi la actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta şi instanţa de fond au constatat neîndeplinirea primei cerinţe a textului de lege, organul fiscal competent înaintând adresa nr. x/25.06.2016 în vederea verificării tranzacţiilor derulate de reclamantă Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov ca răspuns completare la dosarul penal nr. x/2015 aflat deja pe rolul acestui parchet, care a emis la data de 11 martie 2016 Ordonanţă de efectuare în continuare a urmării penale faţă de societatea intimată.

În acest context actul emis la 25 iunie 2016 nu poate fi considerat sesizare adresată organelor de cercetare penală. Mai mult, pentru ca acest act să fie considerat unul de sesizare a organelor judiciare competente, trebuia să îndeplinească anumite condiţii, printre care obligativitatea semnării acestuia de contribuabilul verificat. În cauză nu este îndeplinit acest criteriu, organul fiscal nedovedind îndeplinirea acestei cerinţe.

Totodată, având în vedere că nici până la acest moment recurenta-pârâtă nu a dovedit că a emis un act de sesizare/proces-verbal întocmit potrivit dispoziţiilor legale incidente cauzei, după emiterea Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016, Înalta Curte constată că acestea sunt împrejurări sunt de natură a afecta drepturile şi interesele legitime ale reclamantei, situaţie ce se impune a fi remediată prin anularea deciziei atacate şi obligarea organului fiscal de a soluţiona pe fond contestaţia administrativă cu care a fost învestit de reclamantă, cu atât mai mult cu cât nu există niciun impediment pentru organul fiscal de a valorifica rezultatul procesului penal într-o fază ulterioară a procesului civil.

În concluzie, constatându-se că nu este îndeplinită prima dintre condiţiile suspendării soluţionării contestaţiei, Înalta Curte apreciază că în mod legal s-a anulat măsura prin hotărârea atacată, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondat.

Examinând recursul declarat de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Braşov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin prisma criticilor formulat în ceea ce priveşte greşita respingerea a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte reţine caracterul său fondat, pentru argumentele expuse în continuare.

În primul rând, în aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., privind încadrarea motivelor de casare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs constată că recurenţii invocă lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie invocată şi în faţa instanţei de fond însă respinsă de aceasta ca neîntemeiată.

Această critică nu poate fi însă analizată prin prisma motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurent ci prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ce priveşte încălcarea regulilor de procedură, întrucât calitatea procesuală pasivă constituie una dintre condiţiile esenţiale de exercitare a acţiunii civile, înscriindu-se astfel în categoria "regulilor de procedură" în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. iar nu în categoria normelor de drept material a căror încălcare sau nerespectare este reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste coordonate, analizând excepţia privind lipsa calităţii procesuale a recurentului pârât, instanţa de recurs are în vedere faptul că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. calitatea procesuală este una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile.

Art. 36 teza I din C. proc. civ. arată despre calitatea procesuală că aceasta rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

Ca urmare, în esenţă, calitatea procesuală presupune: (i) o identitate între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, respectiv (ii) o identitate între persoana pârâtului (persoana chemată în judecată) şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii sau persoana fată de care se urmăreşte să se stabilească un drept.

Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalenţa dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului, respectiv pârâtul şi cel obligat la respectarea dreptului.

Potrivit art. 40 C. proc. civ., în cazul lipsei calităţii procesuale, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate.

În acţiunea de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparţine, în primul rând, în litigiile având ca obiect anularea unui act administrativ, potrivit legii (art. 1 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea 554/2004), autorităţii publice care a emis (adoptat) actul atacat.

Pe de altă parte Legea 554/2004 reglementează şi acţiunea formulată împotriva autorităţii/instituţiei publice care a refuzat nejustificat să soluţioneze cererea referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal.

În această situaţie Legea 554/2004 reglementează acţiunea în obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ sau la îndeplinirea unei operaţiuni administrative, care este o acţiune personală, fără caracter patrimonial, prin care orice persoană vătămată într-un drept al său sau ori într-un interes legitim, prin nesoluţionarea în termen legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al soluţionării acesteia se adresează instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului pretins şi repararea pagubei suferite.

În raport cu obiectul acţiunii, astfel cum a fost formulată, poate avea calitate de pârât numai autoritatea publică care poate executa operaţiunea ce se solicită prin cerere de chemare în judecată şi care pune în executare dispoziţiile instanţei.

Intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 262/19.10.2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate în cauză împotriva Deciziei de impunere nr. x/16.06.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/16.06.2016 şi obligarea instituţiei fiscale la emiterea deciziei de soluţionare pe fond a contestaţiei.

În aceste condiţii, recursul formulat de pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Braşov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov referitor la lipsa calităţii sale procesuale pasive este fondat, autoritatea administrativă învestită cu soluţionarea contestaţiei este Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor.

În consecinţă Înalta Curte, potrivit art. 496 şi art. 497 C. proc. civ. precum şi art. 20 alin. (3) din Legea 554/2004 cu referire la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Braşov prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, împotriva încheierii din 2 martie 2017 şi sentinţei civile nr. 51/F din 10 martie 2017 ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte încheierea şi sentinţa atacate, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Braşov, va respinge acţiunea îndreptată împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi va menţine restul dispoziţiilor încheierii şi sentinţei atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de pârâta AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA împotriva sentinţei civile nr. 51/F din 10 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAŢIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII CONSTITUITĂ LA NIVELUL REGIUNII BRAŞOV prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV împotriva încheierii din 2 martie 2017 şi sentinţei civile nr. 51/F din 10 martie 2017 ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea şi sentinţa atacate.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Braşov.

Respinge acţiunea îndreptată împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine restul dispoziţiilor încheierii şi sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.