Solidary liability of related company for insolvent debtor's tax debts: failure to prove effective control and cumulative statutory conditions under Article 27(3) of the Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 4 ianuarie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 769/28.04.2015 şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de pârât. În subsidiar a solicitat anularea acestor decizii şi în temeiul art. 78 din C. proc. civ., să fie obligat pârâtul să introducă în cauză administratorii de drept şi de fapt pentru determinarea circumstanţelor producerii insolvabilităţii, cu respectarea art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 45/2017 pronunţată în data de 6 martie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi, în consecinţă, a anulat decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 769/28.04.2015 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 45/6.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurentele pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş au susţinut, prin motive de recurs separate, că sentinţa este nelegală şi nefondată, ceea ce rezidă în faptul că prima instanţă, în mod nejustificat, a reţinut că în speţa dedusa judecăţii nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c). din Codul de procedură fiscală, apreciind ca nu s-a făcut dovada existenţei unui control direct al numitului B. asupra S.C. C. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., întrucât acesta nu a avut majoritatea drepturilor de vot la S.C. A. S.R.L.

S-a susţinut că, în perioada 01.10.2013 -14.10.2013, Inspecţia Fiscală Contribuabili Mijlocii A.J.F.P. Mureş a efectuat un control fiscal la S.C. C. S.R.L., dar pe durata controlului efectuat, nu s-a putut identifica nici un reprezentant legal al societăţii. S-a constatat că fostul administrator al acesteia, dl B. şi fostul asociat majoritar, d-na D. au decedat la data de 29.07.2013.

Urmare acestui fapt, pentru stabilirea la zi a asociaţilor/administratorilor ai S.C. C. S.R.L., s-au solicitat informaţii de la ONRCT Mureş, comunicând faptul ca de la data de 07.11.2013 asociat/administrator este d-na E., iar dl. B. a deţinut calitatea de administrator al S.C. C. S.R.L din 04.05.2007 până la data de 29.07.2013, când a decedat.

Administratorul B. a avut înregistrat în cazierul fiscal interdicţia de a mai deţine calitatea de asociat, acţionar, sau reprezentant legal desemnat în cazul înfiinţării unei noi societăţi.

Recurentele susţin că, în luna aprilie 2013 s-a înfiinţat o nouă societate, S.C. A. S.R.L. al carul administrator/asociat unic iniţial era d-na F., aceasta funcţionând începând cu data de 18.04.2013 la aceeaşi adresa cu S.C. C. S.R.L, având ca dovada de spaţiu un contract de închiriere din data de 17.04.2013 şi desfăşoară aceeaşi activitate cu debitoarea, respectiv "Hoteluri si alte facilitaţi de cazare similare".

Au susţinut că, fostul administrator B. controla în mod indirect printr-o alta persoana (F.) si S.C. A. S.R.L., ca societate nou înfiinţată care desfăşura aceeaşi activitate în aceleaşi locaţii ca şi societatea debitoare C. S.R.L. Susţinerile organului fiscal s-au bazat şi pe faptul ca dl B. avea cunoştinţa despre înfiinţarea noii societăţi întrucât, după decesul acestuia, din data de 20.08.2013, administratorul/asociatul a devenit fiica G., care conform adresei nr. x/04.10.2013, întocmită de I.T.M. Mures detinea în cadrul S.C. C. S.R.L funcţia de director de hotel, începând cu data de 23.01.2010.

Prin urmare, organele fiscale competente au reţinut în mod corect că S.C. A. S.R.L. are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţi si cu furnizori care au sau au avut raporturi comerciale contractuale cu debitoarea S.C. C. S.R.L.

În susţinerea temeiniciei deciziei de angajare a răspunderii solidare recurentele menţionează de asemenea că din răspunsul dat de G., în calitate de administrator al S.C. A. S.R.L, la solicitarea echipei de control din data de 06.11.2014, rezultă faptul ca în perioada mai - decembrie 2013, în care societatea a înregistrat venituri din activităţi de cazare, bar, restaurant, pizzerie si wellness fără a înregistra cheltuieli salariale, personalul a fost asigurat de către S.C. C. S.R.L.

De asemenea, învederează faptul că dintr-un total de 53 de angajaţi ai S.C. C. S.R.L. au fost angajate pe societatea nou înfiinţată S.C. A. S.R.L, un număr de 37 de persoane, deci mai mult de jumătate dintre angajaţii debitoarei.

Instanţa de fond în mod nejustificat a reţinut că în cauza nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedura fiscală, deşi din înscrisurile depuse rezultă că S.C. A. S.R.L. se afla sub control indirect al debitoarei S.C. C. S.R.L. declarată insolvabilă şi desfăşoară aceleaşi activităţi în aceleaşi locaţii ca si debitoarea, preluând raporturi comerciale contractuale cu furnizori, alţii decât cei de utilităţi, care au avut raporturi comerciale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor şi având raporturi de muncă cu mai mult de jumătate dintre foştii angajaţi ai debitoarei.

Având în vedere aspectele mai sus invocate au apreciat că organul fiscal competent în mod corect a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la art. 27 alin. (3), din O.G. nr. 92/2003, şi pct. 4.2 şi 4.3 ale O.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, cu consecinţa angajării răspunderii solidare a S.C. A. S.R.L., pentru obligaţiile bugetare ale debitoarei S.C. C. S.R.L.

În final se mai susţine că afirmaţiile debitoarei în sensul că o parte din personalul pe care l-a deţinut S.C. C. S.R.L. şi o parte din furnizori au fost preluaţi de către S.C. A. S.R.L, după apariţia stării de insolvabilitate, nu sunt adevărate în condiţiile în care, preluarea furnizorilor şi a clienţilor, cât şi utilizarea personalului debitorului s-a făcut încă de la începutul activităţii S.C. A. S.R.L şi anume luna aprilie 2013. De altfel declararea stării de insolvabilitate şi deschiderea procedurii de insolvenţă au survenit mai târziu, în decembrie 2013.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal nulitatea recursurilor şi în subsidiar, a solicitat respingerea acestora ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-pârâtă DGRFP Braşov a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat admiterea recursului declarat de AJFP Mureş.

Recurenta-pârâtă DGRFP Braşov a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Prioritar, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se impune soluţionarea excepţiei invocate de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Înalta Curte constată, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., că excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă este neîntemeiată, întrucât recurenţii-pârâţi au formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că nu este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-reclamantă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt nefondate, reţinând cu titlu preliminar, că, deşi au fost formulate recursuri separate, acestea privesc aceleaşi probleme de drept, motiv pentru care, vor fi analizate în mod unitar.

Acţiunea în contencios administrativ dedusă judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate asupra deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 769/28.04.2015 şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de pârât.

Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea societăţii reclamante, reţinând că actele a căror anulare se solicită sunt nelegale.

Motivele de casare invocate de recurentele-pârâte în susţinerea recursurilor promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Deşi recurentele au invocat, ca temei al recursului lor, şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că, în afară de anumite considerente teoretice, nu a indicat, în concret, ce reproşează sentinţei de fond, sub aspectul motivării.

Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea atacată cuprinde raţionamentul logic ce a condus instanţa la soluţia adoptată, judecătorul a răspuns la toate apărările invocate de părţi şi a statuat asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii, fără a folosi considerente contradictorii sau străine de natura cauzei.

Ca atare, fiind respectate prevederile art. 425 C. proc. civ., hotărârea nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare ce vizează aspectul motivării.

În legătură cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurenţii au susţinut că în cauză prima instanţă, în mod nejustificat, a reţinut că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală, apreciind ca nu s-a făcut dovada existenţei unui control direct al numitului B. asupra S.C. C. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., întrucât acesta nu a avut majoritatea drepturilor de vot.

Înalta Curte constată că toate criticile de nelegalitate formulate prin recurs sunt menite să sprijine interpretarea autorităţilor pârâte cu privire la faptul că societatea reclamantă S.C. A. S.R.L. este obligată să achite debitele societăţii S.C. C. S.R.L. şi va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Prin Decizia de angajarea răspunderii solidare nr. x/26.01.2015 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a fost angajată răspunderea solidară a S.C. A. S.R.L. pentru creanţele fiscale rămase neachitate în urma debitorului insolvent S.C. C. S.R.L. în limita sumei de 1.180.562 RON, reţinându-se incidenţa art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 şi pct. 4.2. şi 4.3 ale OANAF nr. 127/2014.

Potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

"Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;

c) are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului".

Conform dispoziţiilor prev. în cap IV "Procedura de angajare a răspunderii potrivit art. 27 alin. (3) din Codul de procedură fiscală" din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispoziţiile art. 27 şi 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

"4.1. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele:

a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect, controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară;

b) stabilirea persoanei juridice asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară şi care a dobândit în orice mod active de la debitorul declarat insolvabil sau insolvent (vânzare-cumpărare, cesiune de creanţă comercială, donaţie, schimb sau orice alt mod de transfer al dreptului de proprietate) anterior datei declarării insolvabilităţii ori insolvenţei, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

c) orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt.

4.2. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele:

a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect, controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară;

b) verificarea documentelor din care, potrivit legii, rezultă raporturile comerciale contractuale avute de către debitor cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi;

c) stabilirea persoanei juridice care are sau a avut raporturi comerciale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, şi care au avut raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul juridic al tranzacţiilor;

d) orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt.

4.3. În scopul angajării răspunderii solidare prevăzute la art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal va avea în vedere următoarele:

a) constatarea faptului că debitorul declarat insolvabil sau insolvent, direct ori indirect controlează, este controlat sau se află sub control comun cu persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară;

b) verificarea documentelor din care rezultă că persoana juridică asupra căreia urmează a fi atrasă răspunderea solidară a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu angajaţii ori prestatorii de servicii ai debitorului;

c) stabilirea persoanei juridice care are sau a avut raporturi de muncă ori civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului;

d) orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt".

Înalta Curte nu poate reţine ca fiind fondate criticile recurenţilor-pârâţi, în sensul că fostul administrator B. ar fi exercitat un control asupra societăţii reclamante, întrucât acesta nu avea drept de vot, persoana cu drept de vot fiind până în luna iulie 2013 D. . Mai mult, nu s-a dovedit că, în perioada aprilie - iulie 2013 fostul administrator ar fi exercitat în mod direct acest control asupra administratorului şi acţionarului F., iar ulterior, după deces, a fost continuat de fiica sa G..

Astfel, faţă de cele anterior menţionate se constată că pe durata controlului fiscal efectuat de Inspecţia Fiscală Contribuabili Mijlocii Mureş în perioada 01.10 - 14.10.2013 la S.C. C. S.R.L. nu s-a identificat nici un reprezentant legal al societăţii, întrucât fostul administrator B. (4.05.2007 - 14.03.2013) şi fostul acţionar majoritar D. (care a deţinut 95% din părţile sociale începând cu luna august 2008) au decedat la data de 29.07.2013.

Conform extrasului de la Oficiul Registrului Comerţului Mureş, debitoarea S.C. C. S.R.L. are ca asociat unic şi administrator pe E. de la 7.11.2013 (anterior deţinând doar 1%) şi reclamanta S.C. A. S.R.L. are ca asociaţi pe G. (care este şi administrator din 20.08.2013) cu un aport la capitalul social de 95,23% şi H. cu un aport de 4,77%.

Ambele societăţi au ca obiect principal de activitate "restaurante" şi "hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare", funcţionează la aceeaşi adresă, respectiv în Tg. Mureş, str. x corp C1 şi desfăşoară aceeaşi activitate, "hoteluri şi alte activităţi de cazare similare"

Anterior, la data de 14.03.2013 s-a înscris în cazierul fiscal a lui B. o faptă de atragere a răspunderii solidare cu un alt debitor, acesta având interdicţia de a mai deţine calitatea de asociat, acţionar sau reprezentant legal în cazul înfiinţării a unei noi societăţi comerciale, conform art. 8 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din O.G. nr. 75/2001.

În luna aprilie 2013, s-a înfiinţat S.C. A. S.R.L. având ca asociat unic şi administrator pe F., care la data de 3.08.2013 a cesionat părţile sociale către G., care a devenit asociat majoritar, cu cotă de participare de 95,23% şi H. cu cota de 4,77%. La 31.07.2014 G. şi H. au cesionat părţile sociale către I., care devenea asociat unic al societăţii.

În mod corect, s-a reţinut de către judecătorul fondului că, până la data decesului administratorului - 29.07.2013 - nu s-a făcut nicio dovadă a unei activităţi a administratorului S.C. C. S.R.L. în legătură cu cea de administrator al S.C. A. S.R.L. care să dovedească intenţia de a realiza un control asupra activităţii societăţi. Chiar dacă G. este fiica lui B., aceasta a devenit asociat unic şi administrator al societăţii reclamante după data decesului tatălui ei, operând, din punct de vedere al organului fiscal, numai presupunerea că relaţiile de filiaţie fac această dovada legăturii dintre cele două societăţi.

În acord cu instanţa de fond, se constată că organul fiscal nu a dovedit în realitate situaţia premisă necesar a exista, alături de celelalte condiţii legale, privind controlul efectiv care ar fi fost exercitat în speţă, respectiv persoana şi modalitatea în care a acţionat, din care să rezulte existenţa controlului în forma cerută de lege.

Instanţa de recurs nu poate reţine critica vizând faptul că cele două societăţi ar fi avut raporturi comerciale care au condus la prejudicierea societăţii debitoare.

Sub acest aspect trebuie precizat, din nou, că, între cele două societăţi raporturile au început în luna aprilie 2013, iar creanţa fiscală stabilită în sarcina debitorului S.C. C. S.R.L. este din perioada decembrie 2012 - octombrie 2013, plus obligaţii suplimentare de plată şi accesorii pentru perioada 01.01.2009 - decembrie 2013.

Astfel, se constată, în conformitate cu textele legale apreciate ca fiind incidente cauzei de către recurentele pârâte şi menţionate anterior, că nu poate fi dovedit caracterul fraudulos a relaţiilor dintre cele două societăţii, pe durata funcţionării lor, întrucât suma, pentru care a fost antrenată răspunderea solidară a S.C. A. S.R.L., reprezintă obligaţii fiscale din perioada decembrie 2012 - decembrie 2013 ale debitorului S.C. C. S.R.L. plus accesorii din anul 2009, este anterioară înfiinţării societăţii reclamante.

Totodată recurenţii-pârâţi îşi depăşesc atribuţiile stabilite prin lege, când presupun că societatea reclamantă trebuie să achite debitul societăţii C. S.R.L., întrucât desfăşoară aceeaşi activitate, foloseşte o parte dintre angajaţii debitoarei şi are acelaşi sediu, întrucât art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003 şi pct. 4.2. şi 4.3 ale OANAF nr. 127/2014 invocate pentru atragerea răspunderii societăţii reclamante stabilesc condiţii speciale, care nu sunt împlinite cumulativ în cauză.

Aşadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuţie aspecte noi, care să determine reţinerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinţei civile nr. 45/2017 din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recursurile declarate de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată pe cale de întâmpinare de intimata-reclamantă.

Respinge recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ împotriva sentinţei nr. 45/2017 din 6 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.