Procurator salary reclassification to judicial grid: Nullity of appeal for failure to substantively argue material law violation

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.05.2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

- anularea Hotărârii nr. 03/01.04.2019 emise de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus respingerea contestaţiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii 153/2017 şi, subsecvent, anularea Deciziei nr. 24/2019 emisă de Procurorul General al Curţii de Apel Bacău, cu consecinţa încadrării reclamanţilor în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce priveşte salariul de bază şi a acordării drepturilor salariale conform acestei grile,

- plata diferenţelor salariale dintre venitul efectiv acordat prin hotărârea, respectiv prin decizia atacată, şi venitul care rezultă din încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4, din Legea nr. 153/2017 - Anexa V, pentru perioada 20.02.2019 şi până la data reîncadrării efective, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective,

- emiterea unei noi decizii de salarizare începând cu 20.02.2019, încadrarea în grila de salarizare prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017-Anexa V, în ceea ce priveşte salariul de bază şi a acordarea drepturilor salariale conform acestei grile.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 133 din 3 martie 2020, Curtea a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut că sentinţa civilă recurată este netemeinică, urmare a respingerii pretenţiilor lor în mod nejustificat.

Au prezentat actele emise de pârât, precizând că, în perioada 20.02.2019-28.02.2019 au fost încadrate în altă grilă de salarizare decât cea prevăzută la cap. I lit. B) nr. crt. 4 al Anexei V la Legea-cadrul nr. 157/2017, corespunzătoare unui magistrat procuror cu grad de judecătorie.

Au arătat că, deşi modificarea drepturilor salariale s-a efectuat în temeiul unui act normativ, O.U.G. nr. 7/2019 este viciată şi, pentru asigurarea unui regim de salarizare uniform al specialiştilor IT, se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

3. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău au formulat întâmpinare, prin care au invocat faptul că niciun argument al recurenţilor nu răspunde chestiunilor analizate şi raţionamentului expus de prima instanţă prin hotărâre.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului ridicată din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurenţilor reclamanţi, rezultă că aceştia au invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menţionat.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi, la nivel formal, recurenţii-reclamanţi au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Recurenţii, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, nu au răspuns în niciun fel considerentelor hotărârii recurate, ci s-au limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi la a susţine, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi că O.U.G. nr. 7/2019 este viciată, fără, însă, a circumstanţia în niciun mod criticile lor, în sensul că instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A., B., C., D., E. şi F. împotriva sentinţei nr. 133 din 3 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.