Judicial transfer dispute: appeal of administrative council decision allowed, judgment quashed and case remanded for re-judgment

Şedinţa publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi B., anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019 prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, şi anularea Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019 prin care a fost admisă cererea de transfer de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ a pârâtei B., cu consecinţa obligării pârâtului să dispună transferul său ca urmare a promovării pe loc, de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ, la una dintre secţiile civile ale acestei instanţe.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 32 din 9 iunie 2020, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. în ceea ce priveşte anularea HCSM nr. 850/21.06.2019 şi a respins capătul de acţiune privind anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019, cu privire la pârâta B., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.

A respins, ca nefondat, capătul de acţiune privind anularea Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019.

A admis acţiunea cu privire la Hotărârea CSM nr. 850/21.06.2019 şi a anulat Hotărârea CSM nr. 850/21.06.2019 şi a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantului A. de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 850/21.06.2019.

2.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu pot fi desprinse argumentele instanţei pentru anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019.

Instanţa nu a analizat în concret susţinerile şi apărările sale, motivarea hotărârii constând în mare parte din preluări ale celor învederate prin întâmpinarea sa şi din trimiteri la anumite decizii de speţă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Deşi pare că ceea ce a condus la opinia instanţei la adoptarea soluţiei de anulare a HCSM nr. 850/21.06.2019 ar fi excesul de putere la emiterea acesteia, în cuprinsul considerentelor sentinţei nu se regăseşte opinia clară, fermă a instanţei sub acest aspect, lipsind cu desăvârşire argumentele acesteia în susţinerea soluţiei.

Astfel, hotărârea recurată nu respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar lipsa unei analize pertinente şi cu acurateţe a argumentelor şi aspectelor referitoare la fondul cererii de chemare în judecată echivalează cu nemotivarea hotărârii.

2.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul că hotărârea recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a celor ale art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 şi 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin HCSM nr. 193/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea nr. 850/21.06.2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost adoptată cu exces de putere, astfel cum această noţiune este definită prin art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În continuarea susţinerilor sale, recurentul a prezentat argumentele pentru care apreciază că respingerea cererii de transfer a intimatului-reclamant A. prin Hotărârea nr. 850/21.06.2019 a secţiei pentru judecători a CSM a fost motivată, fiind adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004.

3. Apărările formulate în cauză. Recursul incident

3.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 C. proc. civ., intimatul-reclamant a formulat şi recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurentul că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material când a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei B., respectiv modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei, în raport cu această cerere a indicat şi cadrul procesual, astfel încât în mod nelegal a fost admisă excepţia invocată.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de anulare a Hotărârii nr. 853/2019, prin care s-a dispus transferul intimate-pârâte, unicul argument reţinut de prima instanţă echivalează cu negarea accesului la justiţie în ceea ce priveşte anularea unui act administrativ care a început să-şi producă efectele la data acţiunii sau a pronunţării instanţei.

Aşa cum a arătat şi recurentul-pârât prin cererea de recurs, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii avea de analizat un concurs de cereri de transfer, fiind formulate 8 cereri de către judecători de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

După aprecierea sa, era evident faptul că nu puteau fi admise toate aceste cereri şi, în raport cu acest principiu just, a solicitat anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei B. întrucât doar în acest mod a apreciat că cererea sa de transfer poate fi admisă iar Hotărârea nr. 850/21.06.2019 anulată. În măsura în care nu ar fi solicitat acest lucru, nu ar fi existat un post de judecător disponibil pentru transfer la Tribunalul Piatra Neamţ.

A solicitat a se avea în vedere cele dezvoltate pe larg în cererea de chemare în judecată şi admiterea recursului incident, casarea în parte a hotărârii recurate şi, rejudecând în fond, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei B. şi admiterea capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019.

3.2. Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare faţă de recursul incident, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. A susţinut şi lipsa de interes în ceea ce priveşte motivul de recurs vizând anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019, pentru că anularea hotărârii sale de transfer nu ar conduce la anularea hotărârii prin care s-a respins transferul recurentului-reclamant.

3.3. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul incident formulat de recurentul-reclamant este nefondat şi că recursul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivul de casare prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este fondat pentru considerentele ce urmează.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 850/21.06.2019 a fost respinsă solicitarea recurentului-reclamant A. privind transferul său de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 853/21.06.2019, a fost admisă cererea de transfer formulată de intimata-pârâtă B. de la Judecătoria Piatra Neamţ la Tribunalul Neamţ.

4.1. În ceea ce priveşte recursul incident, recurentul-reclamant A. critică soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B., apreciind că a solicitat şi anularea Hotărârii nr. 853/21.06.2019 prin care s-a dispus transferul intimatei-pârâte, cerere în raport cu care a indicat şi cadrul procesual.

Or, Înalta Curte constată că prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. numai în ceea ce priveşte capătul de acţiune vizând anularea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019, hotărâre prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată de reclamantul A., nu şi în raport cu cererea de anulare a Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019.

Astfel, soluţia primei instanţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B. este legală şi temeinică, neputându-se reţine calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte faţă de anularea Hotărârii nr. 850/21.06.2019 nici cel puţin pentru opozabilitate.

Referitor la soluţia de respingere a cererii de anulare a Hotărârii CSM nr. 853/21.06.2019, Înalta Curte nu poate reţine criticile recurentului vizând o negare a dreptului de acces la justiţie, cererea sa fiind analizată de prima instanţă.

De asemenea, nu pot fi reţinute alegaţiile sale în sensul că soluţionarea favorabilă a cererii sale de transfer ar depinde de anularea HCSM nr. 853/21.06.2019 prin care a fost admisă cererea de transfer formulată de intimata-pârâtă B..

De altfel, prin recursul incident, nu sunt aduse critici de nelegalitate a hotărârii recurate, recurentul limitându-se la a-şi exprima nemulţumirea faţă de hotărârea recurată şi la a solicita a se avea în vedere argumentele dezvoltate pe larg prin cerea de chemare în judecată. Însă, recursul este o cale nedevolutivă de atac, nu are drept consecinţă rejudecarea fondului pricinii şi nici reanalizarea argumentelor prezentate în acţiune.

4.2. Referitor la recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susţine şi justifica soluţia adoptată.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a Hotărârii nr. 850/21.06.2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă, după cum corect a susţinut recurentul-pârât, o reproducere a unor argumente prezentate în decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauze similare.

Prima instanţă nu a făcut vizibile raţiunile şi argumentele pentru care a înlăturat argumentele şi apărările formulate de pârâţi şi a reţinut nelegalitatea Hotărârii CSM nr. 850/21.06.2019.

Examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a analiza legalitatea soluţiei adoptate.

Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea, sub aspectul menţionat, a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în ceea ce priveşte anularea Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 850/21.06.2019.

În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident formulat de A., ca nefondat, şi va admite recursul Consiliului Superior al Magistraturii, va casa în parte hotărârea recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii de anulare a HCSM nr. 850/21.06.2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul incident formulat de A. împotriva sentinţei nr. 32 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 32 din 9 iunie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea cererii de anulare a HCSM 850/21.06.2019.

Menţine în rest dispoziţiile hotărârii recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.