Peremption of appeal following suspension for CJEU preliminary reference: failure to reinstate case ex officio when suspension ground was not under Art. 412(7) CPC

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2014, sub numărul x/2014, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, anularea deciziei de calcul nr. 10920/26.02.2014, anularea deciziei prin care pârâta a respins cererea de restituirea a sumei achitate cu titlu de timbru de mediu, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.354 RON, reprezentând timbrul de mediu achitat prin chitanţa seria x nr. x/28.02.2014, la plata dobânzii şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 11.02.2015 instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Sector 4 a Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi a respins cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A..

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.06.2016 cauza a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea cauzei CJUE 73/2015 "Vicdantrans".

Prin Ordonanţa Curţii din data de 23.09.2016, s-a dispus radierea cauzei de pe rolul Curţii Europene de Justiţie ca urmare a poziţiei exprimate de către instanţa de trimitere care a precizat că, dată fiind pronunţarea instanţei europene în cauza C-586/14, Budişan (EU:C:2016:421), nu menţine trimiterea preliminară.

La data de 06 aprilie 2017, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 1616 pronunţată în data de 6 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a constată perimat recursul formulat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1001/11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice în reprezentarea Administraţiei Sector 4 A Finanţelor Publice 2 şi cu intimata-chemată în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1616/6 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., care invocând prevederile art. 421 alin. (2) şi art. 416 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii.

Recurentul, având în vedere că suspendarea judecăţii cauzei a fost dispusă din oficiu, a apreciat că şi repunerea pe rol a acesteia trebuia efectuată tot din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că a încetat motivul pentru care s-a dispus măsura suspendării.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel a fost formulat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1001/11.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii de recurs.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.,

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate.

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu Ordonanţa dată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în CJUE 73/2015 "Vicdantrans", respectiv de la data de data de 23 septembrie 2016.

Suspendarea judecăţii produce efecte, în acest caz, începând cu data soluţionării cauzei până la care s-a dispus măsura suspendării, dacă, începând cu acea dată nu se mai îndeplineşte niciun act de procedură în scopul judecăţii.

În cauză, până la data de 6 aprilie 2017, când s-a constatat perimarea recursului, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.

Sub acest aspect, prima instanţă a apreciat în mod corect că intervine perimarea cererii de chemare în judecată câtă vreme de la momentul emiterii Ordonanţei din 23 septembrie 2016 dată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în CJUE 73/2015 "Vicdantrans" şi redeschiderea procesului la iniţiativa instanţei, au trecut 7 luni.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar reţine că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 415 alin. (3) teza I din C. proc. civ. întrucât recursul a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nu art. 412 alin. (7) C. proc. civ., context în care repunerea pe rol a cauzei nu este un act de procedură ce trebuia efectuat din oficiu de către instanţă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1616 din 6 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.