Fiscal warehouse authorization revocation: procedural standing of the appealing tax authority vs. the specific administrative commission as defendant

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată 02 septembrie 2016 sub nr. x/2016 la data de 02.09.2016 la data de pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C."A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate anularea Deciziei nr. 061 din 29.07.2016 (Anexa nr. 1) şi, pe cale de consecinţă a Deciziei nr. 012 din 29.02.2016 (Anexa nr. 3), emise de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a dispus revocarea Autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 şi suspendarea acestor decizii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 47 pronunţată în data de 27 martie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C."A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a anulat Decizia nr. 061/29.07.2016 şi Decizia nr. 012/29.02.2016 ale Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerul Finanţelor Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava în calitate de mandatară a Ministerul Finanţelor Publice, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În cuprinsul motivării, recurenta a susţinut că hotărârea recurată nu este motivată conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ. şi pe fondul cauzei a menţionat că deciziile au fost emise cu respectarea prevederilor legale.

S-a apreciat că în mod corect s-a revocat autorizaţia de antrepozit emisă, întrucât există întocmit dosar penal la DIICOT - Serviciu Teritorial Suceava pe numele societăţii prin care se cercetează fapte de evaziune fiscală, spălare de bani şi deţinere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, aspect care va fi analizat cu prioritate în condiţiile art. 248 din C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 din acelaşi Cod.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea şi anularea Deciziei nr. 061 din 29.07.2016 (Anexa nr. 1) şi, pe cale de consecinţă, a Deciziei nr. 012 din 29.02.2016 (Anexa nr. 3), emise de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a dispus revocarea Autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x/26.05.2015 şi suspendarea acestor decizii, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În cauză, se reţine că intimata-reclamată A. S.R.L. a chemat în judecată Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate în calitate de emitent al actului administrativ atacat şi în considerarea capacităţii de drept administrativ a organului emitent, sentinţa recurată fiind pronunţată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această comisie, în calitate de pârâtă.

Calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, care a solicitat să se ia act că are calitate de mandatar pentru Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate cu care reclamanta a înţeles să se judece în primă instanţă, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate fiind o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Înalta Curte relativ la susţinerile recurentei reţine că potrivit art. 458 din C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane."

Potrivit art. 494 raportat la art. 478 din C. proc. civ., în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Prin urmare, în recurs pot avea calitatea de părţi doar persoanele care au avut această calitate şi în faţa primei instanţe, calea de atac neputând fi promovată de o persoană care nu a avut calitate de parte în litigiul iniţial.

Raportat la aceste precizări în speţă se constată că în faţa primei instanţe a fost conceptată şi citată în cauză în calitate de pârâtă Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, hotărârea supusă controlului judiciar fiind pronunţată în contradictoriu cu aceasta, în concordanţă cu cererea de chemare în judecată prin care, reclamanta S.C. A. S.R.L., contestând deciziile emise de Comisie, a înţeles să o cheme în judecată în calitate de emitent al actelor administrative a cărei anulare o solicită în conformitate cu art. 13 din Legea 554/2004.

Pe de altă parte Înalta Curte reaminteşte că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în care litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent şi nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.

În speţă recurenta invocă în esenţă calitatea sa de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice în cadrul căruia funcţionează Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, potrivit împuternicirii aflate la dosarului de fond, însă această susţinere nu justifică legitimarea procesuală în recurs, deoarece în contextul legal anterior prezentat, pentru a se reţine calitatea de reprezentant al recurentei aceasta trebuia să prezinte o împuternicire de la pârâta care a stat în judecată în primă instanţă iar nu de la Ministerul Finanţelor Publice.

Este adevărat că potrivit art. 1 alin. (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate (Anexa 2 la OMFP nr. 219/2016 privind instituirea şi aprobarea componenţei Comisiei pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia) Comisia este o structură fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Finanţelor Publice însă, aşa cum s-a arătat anterior, având capacitatea de a emite acte administrative, are şi legitimare procesuală în litigiile în contencios administrativ, astfel că o eventuală împuternicire care să justifice calitatea de reprezentant al acesteia şi în temeiul căreia să se formuleze calea de atac, trebuia, în condiţiile existente în speţă, să provină chiar de la Comisie ce a avut calitatea de parte în faţa primei instanţe iar nu de la Ministerul Finanţelor Publice în cadrul căreia emitentul actelor administrative ce fac obiectul litigiului funcţionează.

În consecinţă se va reţine că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava nu are calitate procesuală în cauză nici în nume propriu şi nici calitate de reprezentant al pârâtei Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Mai mult, se are în vedere că în procesul civil reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual iniţial iar acesta a precizat clar în cuprinsul cererii de chemare în judecată că înţelege să se judece în contradictoriu doar cu Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate. Instituţia recurentă ca mandatar al Ministerului Finanţelor Publice nu a contestat acest aspect afirmând legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, acesta nefiind în contextul arătat conceptat şi citat ca parte în faţa instanţei de fond, nedobândind astfel calitatea de partea litigiului care să îi permită formularea căii de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva sentinţei nr. 47 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.