Police vehicle damage during official checkpoint operations: scope of "intentional act" exclusion in comprehensive auto insurance policies

Şedinţa publică din data de 10 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 11.11.2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, contestaţie împotriva Deciziei nr. 2195 din data de 14.10.2016, emisă de pârât prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Hunedoara, referitoare la despăgubirea din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 3740,50 RON, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autospecialei marca x cu nr. de înmatriculare x, avariată la data de 09.06.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1067 pronunţată în data de 27 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 2195/14.10.2016 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.740,50 RON, reprezentând despăgubiri.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1067/27 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, susţine că sentinţa este netemeinică şi nelegală, fiind rezultatul unei interpretări superficiale şi vădit eronate a situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză, precum şi a unei greşite interpretări şi aplicări a legii de către instanţa de fond.

În cauză, la data producerii accidentului în urma căruia a fost avariat autoturismul aparţinând reclamantului, între acesta şi A. S.A. era încheiat un contract de asigurare EUROCASCO. format din poliţă şi anexele aferente, respectiv Condiţiile generale şi Condiţiile speciale la contract şi care produc efecte între părţile contractante. CASCO este o asigurare facultativă în baza căreia societatea de asigurare achită despăgubiri pentru avariile accidentale (parţiale sau totale) şi/sau furtul suferite de vehiculul asigurat şi înscris în poliţa de asigurare.

Având în vedere costul reparaţiilor pentru avariile la autoturismul aparţinând reclamantului, menţionează că, a ţinut cont la instrumentarea dosarului de daună de prevederile poliţei de asigurare Eurocasco încheiat între reclamant, în calitate de asigurat, şi A. S.A., în calitate de asigurător, care prevede la art. 6.5 lit. b) subpunctele b.1) şi b.2) din Condiţiile de asigurare privind asigurarea în regim forfetar a parcurilor de autovehicule, părţile contractante, asigurat IPJ Hunedoara şi asigurător A. S.A. au convenit:

"Asigurătorul este exonerat de plata de despăgubiri în următoarele cazuri: b) intenţie în producerea riscului/evenimentului asigurat şi/sau agravarea urmărilor acestuia pusă pe seama Asiguratului/Contractantului/Beneficiarului şi/sau a: b.1) conducătorului autovehiculului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului; b.2) altor persoane acţionând în serviciul Asiguratului/Contractantului/Beneficiarului".

Din interpretarea clauzelor contractuale, reiese că asigurătorul A. S.A. nu asigură prin poliţa EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara avarii cauzate prin producerea riscului/evenimentului cu intenţie şi/sau agravarea urmărilor acestuia cu intenţie şi/sau a conducătorului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului sau altor persoane acţionând în serviciul Asiguratului/Contractantului.

Consideră ca fiind netemeinică aprecierea dată de prima instanţă situaţiei în care "instituirea unui filtru rutier cu poliţişti, cu autospeciala de poliţie poziţionată astfel încât să poată bloca ambele sensuri de deplasare, nu poate fi asimilată unei intenţii a lucrătorilor IPJ Hunedoara în producerea accidentului".

Chiar dacă organizarea de filtre prin blocarea drumurilor publice constituie una dintre prerogativele Poliţiei Române, aceasta nu echivalează cu poziţionarea unei autospeciale de poliţie astfel încât, chiar în situaţia în care lucrătorii de poliţie au reprezentarea posibilităţii ca autospeciala să fie lovită/avariată, producerea unui astfel de eveniment să intre în sfera de asigurare prin contractul de asigurare auto.

Precizează faptul că, o astfel de situaţie nu face obiectul asigurării de către societăţile de asigurare care funcţionează în piaţa asigurărilor auto.

Pentru aceste considerente, având în vedere clauzele explicite ale contractului de asigurare în discuţie, Fondul de garantare este obligat să acţioneze ca un profesionist, fiind în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte riscurile diminuării nejustificate a resurselor sale financiare prin acordarea fără o analiză completă, temeinică şi pertinentă a cererilor depuse de petenţi.

Solicită admiterea recursului, desfiinţarea în tot a hotărârii dată de prima instanţă, pe fond, să se respingă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul IPJ Hunedoara, împotriva Deciziei nr. 2195 din 14.10.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraţilor, cu consecinţa menţinerii în tot, a Deciziei nr. 2195 din 14.10.2016 emisă de Fondul de garantare a asiguraţilor, decizie pe care o consideră temeinică şi legală şi să fie obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 7 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Deşi recurenta a invocat, ca temei al recursului său, şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că, în afară de anumite considerente teoretice, nu a indicat, în concret, ce reproşează sentinţei de fond, sub aspectul motivării.

Instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea atacată cuprinde raţionamentul logic ce a condus instanţa la soluţia adoptată, judecătorul a răspuns la toate apărările invocate de părţi şi a statuat asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii, fără a folosi considerente contradictorii sau străine de natura cauzei.

Ca atare, fiind respectate prevederile art. 425 C. proc. civ., hotărârea nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare ce vizează aspectul motivării.

În legătură cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se observă că recurentul a susţinut că în cauză au fost ignorate prevederile art. 6.5. lit. b) subpunctele b.1) şi b.2.) din Condiţiile de asigurare agreate de reclamant şi A. S.A., prin care se statua că asiguratorul este exonerat de la plata despăgubirii, dacă accidentul s-a produs cu intenţie de către asigurat.

Înalta Curte constată că toate criticile de nelegalitate formulate prin recurs sunt menite să sprijine interpretarea autorităţii pârâte cu privire la faptul că se solicită acordarea de despăgubiri pentru avarii produse în timpul folosirii autovehiculului în alt scop decât cel pentru care este destinat prin proiectare/construire, dacă din acest motiv s-a produs riscul asigurat.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

În cauză se constată că, prin poliţa de asigurare nr. x din data de 08.12.2014, au fost asigurate mai multe autospeciale ale politiei care au numere de înmatriculare, dotarea şi inscripţionarea (printre care şi autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x) astfel încât să poată fi folosite conform atribuţiilor Poliţiei Române, prevăzute de Legea nr. 218/2002, maşini ce fac parte din parcul auto al IPJ Hunedoara.

La data de 09.06.2015 în urma instituirii unui filtru rutier cu mai multe autospeciale din dotarea Poliţiei municipiului Petroşani, la ieşirea din Defileul Jiului pe DN 66 la km 125+00 în sensul de mers Târgu-Jiu - Petroşani, autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x, a fost avariată.

Prin Decizia nr. 2195/14.10.2016, Fondul de garantare a asiguraţilor a respins la plată suma de 3.740,50 RON solicitată cu titlu de despăgubiri prin cererea de plată nr. x din 13.10.2015 formulată de IPJ Hunedoara, apreciind că prejudiciul este urmare a unei fapte săvârşite cu intenţie de asigurat.

Instanţa de fond a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 2195/14.10.2016 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.740,50 RON, reprezentând despăgubiri, reţinând că avariile s-au produs întrucât autoturismul a fost utilizat în exercitarea atribuţiilor stabilite de lege Poliţiei Române.

În mod evident, problema de drept ce se impune a fi dezlegată în prezentul recurs vizează stabilirea legalităţii soluţiei adoptate de prima instanţă.

În mod corect şi legal instanţa de fond a constatat că avarierea autospecialei poliţiei, marca x cu nr. de înmatriculare x, s-a produs exclusiv ca urmare a folosirii acesteia în scopul îndeplinirii obligaţiilor ce revin Poliţiei Române şi în concordanţă cu scopul pentru care autovehiculul respectiv (ca de altfel toate autovehiculele şi autoutilitarele din parcul auto aparţinând Poliţiei Române) a fost achiziţionat şi inscripţionat cu însemne speciale.

Înalta Curte nu poate reţine critica instituţiei pârâte, în sensul că, din interpretarea clauzelor contractuale, prin poliţa EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara nu asigură avarii cauzate prin producerea riscului/evenimentului cu intenţie şi/sau agravarea urmărilor acestuia cu intenţie şi/sau a conducătorului aflat în această postură prin acceptul Asiguratului sau altor persoane acţionând în serviciul Asiguratului/Contractului.

În cauză nu se poate susţine că asiguratul a avariat cu intenţie autoturismul şi apoi a solicitat despăgubiri în baza poliţei CASCO, întrucât s-ar ajunge la concluzia că reclamantul încheie asigurări cu intenţia de a avaria autovehiculele în dotare şi a obţine despăgubiri.

Mai mult, chiar pârâtul-recurent cererea de recurs susţine că "organizarea de filtre prin blocarea drumurilor publice constituie una dintre prerogativele Poliţiei Române", dar imediat apreciază că instituţia reclamantă prin lucrătorii săi nu trebuie să poziţioneze autospeciale de poliţie astfel încât, maşina să fie lovită, întrucât producerea unui astfel de eveniment nu intră în sfera de asigurare prin contractul de asigurare auto.

Înalta Curte apreciază că, nu rezultă din cuprinsul contractului aceste aspecte, asigurătorul A. S.A. nu a inserat în cuprinsul poliţei EUROCASCO încheiată cu asiguratul IPJ Hunedoara, nici o menţiune în sensul anterior precizat.

Totodată recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asigurărilor îşi depăşeşte atribuţiile stabilite prin lege când îi dă indicaţii pârâtului cum să realizeze filtrele rutiere şi când susţine că lucrătorii de poliţie au ştiut la momentul organizării filtrului că autospeciala marca x cu nr. de înmatriculare x va fi avariată şi că vor cere despăgubiri.

Aşadar, în raport de criticile formulate în recurs, nefiind aduse în discuţie aspecte noi, care să determine reţinerea unei alte stări de fapt decât cea constatată de judecătorul instanţei de fond, Înalta Curte, observând caracterul formal al acestor critici, urmează a respinge ca nefondată calea de atac exercitată asupra sentinţei civile nr. 1067 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. recursul Fondul de Garantare a Asigurărilor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURĂRILOR împotriva sentinţei civile nr. 1067 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2020.