Decizia nr. 145/2021 AI generated

Fiscal debt satisfaction during insolvency as natural obligation precluding restitution of voluntary payments

Case Number Decizia nr. 145/2021

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2021-01-15

Outcome Dismissed

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed all appeals, upholding the Court of Appeal’s decision which partially granted the company's claims to annul numerous fiscal notices and offsetting decisions, and retained the first-instance ruling that denied the company’s request for the restitution of approximately 13 million RON paid during its judicial reorganization. The dispute centered on whether tax claims relating to pre-insolvency periods (specifically VAT and profit taxes arising before the insolvency procedure opened) could be enforced or offset by the tax authority when they were not declared in the creditors' table, and whether the tax agency correctly imputed the company’s voluntary payments. The Court determined that, although the tax authority was precluded from enforcing these pre-insolvency debts through state coercion due to the company's failure to register them (resulting in a "decadence" of the right to enforce), the debts existed as natural obligations; therefore, the voluntary payments made by the company were valid executions of these imperfect obligations and did not constitute undue payments under Article 168 of the Fiscal Procedure Code, precluding restitution based on Article 1471 of the Civil Code regarding natural obligations.

Legislator headnote

AI generated

art. 102 din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 141 din Legea nr. 85/2014, art. 12 din Legea nr. 207/2015; Fiscal debt satisfaction during insolvency as natural obligation precluding restitution of voluntary payments: The dispute centered on whether tax claims relating to pre-insolvency periods (specifically VAT and profit taxes arising before the insolvency procedure opened) could be enforced or offset by the tax authority when they were not declared in the creditors' table, and whether the tax agency correctly imputed the company’s voluntary payments. The Court determined that, although the tax authority was precluded from enforcing these pre-insolvency debts through state coercion due to the company's failure to register them (resulting in a "decadence" of the right to enforce), the debts existed as natural obligations; therefore, the voluntary payments made by the company were valid executions of these imperfect obligations and did not constitute undue payments under Article 168 of the Fiscal Procedure Code, precluding restitution based on Article 1471 of the Civil Code regarding natural obligations.

Keywords

AI generated

insolvency tax debts natural obligation satisfaction of claim undue payment tax judicial authority

Cited Legislation

AI generated

art. 102 din Legea nr. 85/2014

114 coroborat cu art. 102 din Legea nr. 85/2014, pârâta este decăzută din dreptul de a-şi mai valorifica aceste creanţe.

art. 488 alin. (1) C. proc. civ

S.R.L., criticând sentinţa atacată ca nelegală, din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

(1) şi art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ

A formulat, de asemenea, recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, în nume propriu şi pentru SFO Cugir, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

art. 141 din Legea nr. 85/2014

art. 12 din Legea nr. 207/2015

art. 144 din Legea nr. 35/2014

Astfel, plăţile făcute de debitorul aflat în procedură de reorganizare care fac obiectul dosarului au fost supuse controlului judecătorului sindic şi aprobate în condiţiile art. 144 din Legea nr. 35/2014, iar procedura reorganizării judiciare a intimatei a fost închisă, prin sentinţă definitivă.

art. 180 din Legea nr. 85/2014

Mai mult, în raport de dispoziţiile art. 180 din Legea nr.

Cited Case Law

AI generated

decizia nr. 554/2015

Scope of auction judgment: whether ownership of agricultural land or only the orchard plantation transferred, determining state agency's right to claim unjust enrichment for unauthorized land use.

decizia nr. 124/2017

Social insurance appeal inadmissible; pension credit ruling upheld as final.

AI generated

Decizia nr. 3585/2023

VAT Refusal and Bankruptcy Offset: Prohibition of Debt Compensation During Insolvency and Right to Fiscal Interest

Decizia nr. 3516/2014

Validity of fiscal debt offsetting after insolvency proceedings opening and requirement of substantive review of contestation

Decizia nr. 3479/2018

Invalidity of fiscal debt offsetting under insolvency law due to claims not being certain, liquid, and enforceable at the opening of bankruptcy proceedings

Decizia nr. 3055/2025

Tax set-off of pre-insolvency liabilities with post-bankruptcy payments and admissibility of contested VAT refund claims as certain and exigible debts

Decizia nr. 487/2017

Validity of fiscal compensation during insolvency: tax authority's unilateral offset versus mandatory registration of claims in the creditors' table

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated

art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Procedural basis for dismissing the appeals as unfounded and preserving the lower court's decision.

art. 20 din Legea nr. 554/2004

Procedural basis specific to administrative jurisdiction for handling appeals and dismissals.

Full text

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI şi ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ALBA următoarele:

· Anularea Deciziei nr. 199719/29.01.2016 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba;

· Anularea Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

· Anularea următoarelor Înştiinţări privind stingerea creanţelor fiscale emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba: x/05.03.2015 (în ceea ce priveşte sumele reprezentând TVA), x/06.04.2015, x/06.05.2015 (cu privire la suma de 1.391.026 RON reprezentând TVA) x/05.06.2015, x/07.07.2015 (cu privire la suma de 1.678.776 RON, reprezentând TVA şi suma de 2599, reprezentând impozit pe construcţii), x/04.09.2015 (cu privire la suma de 1.193.728 RON reprezentând TVA), x/05.11.2015, x/04.12.2015;

· Anularea următoarelor Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba: x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 804 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 995 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 790 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 805 RON), x/10.03.2015(pentru CIF x cu privire la suma de 993 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 722 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 653 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 777 RON), x/10.03.2015 cu privire la suma de 1.984 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1104 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 839 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 645 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1.019 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 759 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 25.455 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 157.223 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 523.651 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 523 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 625 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 506 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 652 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 532 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF: x cu privire la suma de 546 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 653 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 808 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 631 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 276 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 525 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 292 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1.218 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 636 RON), x/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 503 RON).

Prin acţiunea conexă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ALBA şi SERVICIUL FISCAL ORĂŞENESC CUGIR,

următoarele:

· anularea Deciziei nr. 4995/29.03.2016, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 270/07.01.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba cu privire la suma de 357.634 RON, reprezentând TVA.

· Anularea Deciziei nr. ABG DEX 5106/31.03.2016, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea Deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/09.11.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 648.010 RON, reprezentând impozit pe venit, la suma de 1.014.497, reprezentând impozit pe profit şi la suma de 2599, reprezentând impozit pe construcţii speciale), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.065 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 931 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON achitată), x (cu privire la suma de 1.158 RON), x (cu privire la suma de 887 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 882 RON), x (cu privire la suma de 564 RON), x (cu privire la suma de 549 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 416 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 659 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON).

· anularea Deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/30.12.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 833.883 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.729 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 966 RON), x (cu privire la suma de 651 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 741 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 1095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.057 RON), x (cu privire la suma de 921 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire Ia suma de 841 RON).

· Anularea Deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/07.12.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 668.604 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.048 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 983 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.256 RON), x (cu privire la suma de 906 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 1.005 RON), x (cu privire la suma de 564 RON), x (cu privire la suma de 557 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 386 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 752 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON).

· Anularea Deciziilor nr. ABG DEX 6083/19.04.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· anularea Deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/28.01.2016, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 1.255 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 955 RON), x (cu privire la suma de 739 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 558 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.160 RON), x (cu privire la suma de 801 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), 279I9783 (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 724 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 929 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 804 RON).

· Anularea Deciziei nr. ABG DEX 9144/01.07.2016 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea următoarelor Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale emise de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir în data de 11.03.2016: 4720 (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 56 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.325 RON), x (cu privire la suma de 537 RON), x (cu privire la suma de 800 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 734 RON), x (cu privire la suma de 902 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 1.153 RON), x (cu privire la suma de 728 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 907 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON).

· Anularea Deciziei nr. ABGDEX 4996/29.03.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. x/17.11.2015 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba

· Anularea Deciziei de restituire nr. x/17.11.2015, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Restituirea sumei de 9129 RON.

· Anularea Deciziei nr. 10505/22.07.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea următoarelor Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale, emise de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir la data de 22.03.2016: 5259 (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 1.852 RON), x (cu privire la suma de 722 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.325 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 1.729 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 1.345 RON), x (cu privire la suma de 1.636 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 1.011.518 RON, reprezentând impozit pe profit), x (cu privire la suma de 993 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 962 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 689 RON), x (cu privire la suma de 654), x (cu privire la suma de 1.019 RON).

· Anularea Deciziei nr. 10497/22.07.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

· Anularea Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 6408/05.04.2016, emisă de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir în ceea ce priveşte stingerea sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

· Restituirea sumei de 202 RON achitată în plus pentru obligaţiile curente aferente perioadei 10.09.2014-31.03.2016.

· Restituirea sumei de 13.086.237 RON achitate în data de 18.03.2016.

· Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Suplimentar faţă de motivele invocate în acţiunea care face obiectul dosarului nr. x/2016, reclamanta a mai arătat următoarele:

Pata sumelor a căror restituire o solicită s-a făcut de bunăvoie, pentru a putea beneficia de dispoziţiile O.U.G. nr. 44/2015 însă, pârâta omite să precizeze că prin notificarea nr. x/17.03.2016 a fost înştiinţată că aceste plaţi nu pot fi interpretate ca o recunoaştere a datoriilor achitate, nefiind de acord cu natura şi cuantumul acestor obligaţii. Or, dacă nu ar fi achitat până la data de 31.03.2016 sumele a căror restituire o solicită prin prezenta acţiune, nu ar fi beneficiat de anularea la plată a obligaţiilor accesorii în cuantum de 2.271.216 RON.

Solicită restituirea sumei totale de 13.102.976 RON deoarece reprezintă o plată nedatorată, suma pretinsă de ANAF fiind pentru o creanţă anterioară deschiderii procedurii pentru care nu a formulat declaraţie de creanţă; or, potrivit art. 114 coroborat cu art. 102 din Legea nr. 85/2014, pârâta este decăzută din dreptul de a-şi mai valorifica aceste creanţe.

Prin sentinţele nr. 89/CAF/2017 şi 1414/CAF/2016 Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarele au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 13.01.2017.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 20.06.2017 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016, iar prin încheierea din data de 20.02.2017 a fost respinsă motivat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia şi prin încheierea din data 26.06.2017 a fost respinsă motivat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin sentinţa nr. 16 din 1 februarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia prematurităţii, invocată prin întâmpinare şi excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Înştiinţări privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2013.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.

S-a admis în parte acţiunea conexă formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir.

S-au anulat Decizia nr. 199719/29.01.2016 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, precum şi următoarele Înştiinţări privind stingerea creanţelor fiscale emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba: x/05.03.2015 (în ceea ce priveşte sumele reprezentând TVA), x/06.04.2015, x/06.05.2015 (cu privire la suma de 1.391.026 RON reprezentând TVA) x/05.06.2015, x/07.07.2015 (cu privire la suma de 1.678.776 RON, reprezentând TVA şi suma de 2599, reprezentând impozit pe construcţii), x/04.09.2015 (cu privire la suma de 1.193.728 RON reprezentând TVA), x/05.11.2015, x/04.12.2015.

S-au anulat următoarele Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba: 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 804 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 995 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF 30899996 cu privire la suma de 790 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 805 RON), 133951/10.03.2015(pentru CIF x cu privire la suma de 993 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF 29094224 cu privire la suma de 722 RON), 13395/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 653 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 777 RON), 133951/10.03.2015 cu privire la suma de 1.984 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1104 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 839 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 645 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1.019 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 759 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 25.455 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 157.223 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 523.651 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 523 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 625 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 506 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 652 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF 2x cu privire la suma de 532 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF: x cu privire la suma de 546 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 653 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 808 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 631 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF 27636361 cu privire la suma de 276 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 525 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 292 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 1.218 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 636 RON), 133951/10.03.2015 (pentru CIF x cu privire la suma de 503 RON).

S-au anulat Decizia nr. 4995/29.03.2016, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 270/07.01.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba cu privire la suma de 357.634 RON, reprezentând TVA, Decizia nr. ABG DEX 5106/31.03.2016, emisa de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, precum şi Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/09.11.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 648.010 RON, reprezentând impozit pe venit, la suma de 1.014.497, reprezentând impozit pe profit şi la suma de 2599, reprezentând impozit pe construcţii speciale), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.065 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 931 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON achitată), x (cu privire la suma de 1.158 RON), x (cu privire la suma de 887 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 882 RON), x (cu privire la suma de 564 RON), x (cu privire la suma de 549 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 416 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 659 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON).

S-au anulat Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/30.12.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 833.883 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.729 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 966 RON), x (cu privire la suma de 651 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 741 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 1095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.057 RON), x (cu privire la suma de 921 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire Ia suma de 841 RON).

S-au anulat Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/07.12.2015, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 668.604 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 1.048 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 983 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.256 RON), x (cu privire la suma de 906 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 1.005 RON), x (cu privire la suma de 564 RON), x (cu privire la suma de 557 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 386 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 752 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 777 RON).

S-au anulat Decizia nr. ABG DEX 6083/19.04.2016, emisa de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale având nr. x/28.01.2016, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba pentru punctele de lucru având următoarele coduri de înregistrare fiscală (CIF): x (cu privire la suma de 1.255 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 955 RON), x (cu privire la suma de 739 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), 2x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 558 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.160 RON), x (cu privire la suma de 801 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), 279I9783 (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 724 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 929 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 804 RON).

S-au anulat Decizia nr. ABG DEX 9144/01.07.2016 emisa de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi următoarele Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale emise de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir în data de 11.03.2016: 4720 (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064 RON), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 56 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.325 RON), x (cu privire la suma de 537 RON), x (cu privire la suma de 800 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 734 RON), x (cu privire la suma de 902 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 1.153 RON), x (cu privire la suma de 728 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 907 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 654 RON), x (cu privire la suma de 1.019 RON).

S-au anulat Decizia nr. ABGDEX 4996/29.03.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. x/17.11.2015 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Decizia de restituire nr. x/17.11.2015, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi s-a dispus restituirea sumei de 9129 RON.

S-au anulat Decizia nr. 10505/22.07.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, şi următoarele Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale, emise de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir la data de 22.03.2016: 5259 (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 1.852 RON), x (cu privire la suma de 722 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.325 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 1.729 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 1.345 RON), x (cu privire la suma de 1.636 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), x (cu privire la suma de 1.011.518 RON, reprezentând impozit pe profit), x (cu privire la suma de 993 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 962 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 689 RON), x (cu privire la suma de 654), x (cu privire la suma de 1.019 RON).

S-au anulat Decizia nr. 10497/22.07.2016, emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 6408/05.04.2016, emisă de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir în ceea ce priveşte stingerea sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată.

S-a dispus restituirea sumei de 202 RON achitată în plus pentru obligaţiile curente aferente perioadei 10.09.2014-31.03.2016 şi s-a respins capătul de cererea din acţiunea conexă privind restituirea sumei de 13.086.237 RON achitate în data de 18.03.2016, fiind obligate pârâtele să-i plătească reclamantei suma de 7040 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând sentinţa atacată ca nelegală, din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa recurată, instanţa anulează toate cele 237 de acte administrativ fiscale contestate, mai puţin Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5257 din 22.03.2016 emisa de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir, pt. CIF:x, pe care o anulează doar cu privire la stingerea sumei de 1.011.518 RON nu şi cu privire la stingerea sumei de 162 RON achitată cu OP nr. x/18.03.2016, a sumei de 6.480.000 RON, reprezentând impozit pe dividende, achitată cu OP nr. x/18.03.2016 şi a sumei de 1.300 RON, achitată cu OP nr. x/18.03.2016, cu care a fost stinsă contribuţia pentru sănătate angajat.

Deşi se constată că suma de 13.095.366 RON este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolventei neînscrisă la masa credală, respinge restituirea acesteia cu încălcarea normele de drept material, respectiv art. 114 alin. (1), art. 140. alin. (1) şi art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Analizând prevederile art. 140 alin. (1) şi art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se poate observa că legiuitorul a folosit termenul de modificare a creanţei, astfel cum este prevăzut în plan, efectul confirmării planului de reorganizare fiind modificarea creanţei, însă modificarea creanţei este ireversibilă, deoarece suma de 13.095.366 RON nu a fost cuprinsă nici în tabelul definitiv de creanţe, nici în planul de reorganizare.

În aceste condiţii, creanţa de 13.095.366 RON nu mai era datorată către pârâte, fiind astfel aplicabile prevederile art. 168 alin. (1) Codul de procedură fiscală potrivit căruia face obiectul restituirii orice suma plătită sau încasată fără a fi datorată.

In concluzie, la data de 15.10.2016, când a fost confirmat planul de reorganizare, A. S.R.L. a fost descărcată de creanţa de 13.095.366 RON, achitată în martie, singura datorie care exista faţă de ANAF, fiind înscrisă la masa credală în cuantum de 56.507.824 RON (din care s-a anulat prin decizia din 18.01.2016 suma de 49.699.922 RON şi în data de 08.04.2016 s-a anulat suma de 2.271.216 RON, restul de 4.536.686 RON fiind achitat la data de 18.03.2016).

În favoarea bugetului general consolidat au fost efectuate plăţi pe durata derulării procedurii de reorganizare, care se bucură de prezumţia de legalitate, în contextul prevederilor art. 141 din Legea nr. 85/2014, întrucât au fost efectuate sub supravegherea administratorului judiciar, în condiţiile în care procedura de reorganizare s-a finalizat cu succes (a se vedea, sentinţa nr. 181/F/21.04.2017 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin care s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară şi reinserţia debitoarei în activitatea economică).

Reorganizarea a fost finalizată cu succes şi reinserţia dispusă de instanţă pentru că societatea a beneficiat de facilităţile prevăzute de O.U.G. nr. 44/2015, iar suma totală de 13.095.366 RON rezultă din declaraţiile fiscale depuse de reclamanta-intimată după data deschiderii procedurii, aceasta fiind luată în considerare la acordarea facilitaţilor fiscale acordate, respectiv în scopul anularii sumei de 49.699.922 RON, precum şi a sumei de 2.271.296 RON.

Soluţia admiterii în parte a cererii societăţii contravine scopului Legii insolvenţei, adică instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, atunci când există o şansă de redresare a activităţii economice.

Procedura insolvenţei în care s-a aflat societatea a început în data de 10.09.2014 ca urmare a admiterii cererii acesteia, aşa cum rezultă din încheierea nr. 281/CC/2014 a Tribunalului Alba, pronunţată în dosarul nr. x/2014 şi s-a finalizat în data 21.04.2017. Pe tot parcursul procedurii insolventei, deşi fiind sub protecţia acestei proceduri, reprezentanţii legali ai societăţii încalcă chiar scopul legii insolventei, prin diverse metode încercând să nu achite sumele datorate de societate bugetului general consolidat (debite anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii) - în speţă au încercat/încearcă să obţină restituirea sumelor achitate bugetului general consolidat în cursul procedurii reorganizării, ceea ce constituie o încălcare a principiului bunei -credinţe (art. 12 din Legea nr. 207/2015) şi contravine scopului legii insolventei, de care a beneficiat societatea.

Obligaţia esenţială a unui debitor aflat în procedură se va concretiza întotdeauna în respectarea prevederilor planului de reorganizare confirmat precum şi în plata la termen şi în condiţiile legii a obligaţiilor curente. Astfel, plăţile făcute de debitorul aflat în procedură de reorganizare care fac obiectul dosarului au fost supuse controlului judecătorului sindic şi aprobate în condiţiile art. 144 din Legea nr. 35/2014, iar procedura reorganizării judiciare a intimatei a fost închisă, prin sentinţă definitivă.

Mai mult, în raport de dispoziţiile art. 180 din Legea nr. 85/2014 şi de informaţiile existente la AJFP Alba, patrimoniul societăţii a fost înstrăinat, astfel că, o dată în plus, restituirea unor sume datorate şi achitate unui creditor în procedura reorganizării poate fi considerata o îmbogăţire fără justă cauză pentru societate.

Concluzia celor expuse anterior, faţă de situaţia de fapt arătată, este că obligaţiile fiscale care fac obiectul prezentului dosar au fost achitate de debitoare prin plată în timpul procedurii, acestea rămânând plătite conform dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

A formulat recurs şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), criticând sentinţa atacată ca nelegală, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:

În ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 emisă de către DGAMC, s-a susţinut că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a art. 205 - 218 Codul de procedură fiscală şi a art. 6 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 emisă de către DGAMC, reclamanta a formulat contestaţie administrativă înregistrată la AJFP Alba sub nr. x/06.04.2015 (atacând şi înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. x/05.03.2015, emisă de către DGRFP Braşov).

Prin Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 143685/20.05.2015, organul de soluţionare a contestaţiei s-a învestit doar cu soluţionarea contestaţiei cu privire la înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. x/05.03.2015 emisă de către DGRFP Braşov, fără a contesta în instanţă Decizia nr. 143685/20.05.2015. Drept urmare, organul fiscal competent nu s-a pronunţat pe fondul contestaţiei împotriva înştiinţării nr. 1/12.01.2015 şi nici decizia acestuia prin care constată că nu poate fi învestit cu soluţionarea contestaţiei (tardiv formulate), nu a fost atacată în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

In consecinţa, aşa cum rezultă din textul de lege menţionat mai sus, actul administrativ ce poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ este decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă.

Întrucât reclamanta a solicitat anularea înştiinţării nr. 1/12.01.2015, emisă de către DGAMC, fără să fi atacat la instanţa de contencios Decizia organului fiscal prin care s-a reţinut că "nu mai putea fi contestată întrucât era depăşit termenul legal", consideră că este inadmisibilă cererea de anulare a acesteia.

În ceea ce priveşte admiterea pe fond a capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Înştiinţării nr. 1/12.01.2015, emisă de către DGAMC, instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că "punctul de vedere al organului fiscal nu poate fi primit, deoarece ceea ce prezintă relevanţă este momentul, naşterii dreptului de creanţă şi a obligaţiei corelative, iar nu termenul de declarare şi scadenţa plăţii", în condiţiile în care, relativ la TVA, conform fişei de evidenţă pe plătitori, obligaţiile fiscale cu termen de plată cuprins între data deschiderii procedurii insolventei, respectiv data de 10.09.2014 şi data de 31.03.2016, în baza declaraţiilor înregistrate de societate, respectiv deconturile x, sunt: total TVA de plată 20.920.539 RON şi total TVA de rambursat nesolicitat 275.668 RON, cu un rest de plată de 20.644.871 RON şi nu suma de 16.137.364 RON aşa cum menţionează eronat expertul.

Totodată, decontul x privind TVA aferent lunii august 2014 cu termen de plată 25.09.2014, cu suma de plată în cuantum de 3.268.128 RON a fost depus de societate în data de 19.09.2014, ulterioară declanşării procedurii de insolvenţă.

Decontul x privind TVA aferent lunii septembrie 2014, cu termen de plata 25.10.2014, în cuantum de 2.778.552 RON, a fost depus de societate în data de 24.10.2014, ulterioara declanşării procedurii de insolvenţă. In baza formularului 010 privind Declaraţia de înregistrare fiscală, societatea depune decontul de TVA lunar, iar suma declarată de societate în luna septembrie nu poate fi defalcată pentru perioada 1-10 septembrie 2014, respectiv perioada 11-30 septembrie 2014, aşa cum susţine expertul în raportul de expertiză.

Termenul de depunere al declaraţiilor este 25 a lunii următoare perioadei de raportare conform Ordinului nr. 587/2016, Anexa 4. pct. 1.1. "termenul de depunere a declaraţiei: - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare, potrivit pct. 1.1".

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, s-a arătat că în baza formularului 010 privind Declaraţia de înregistrare fiscală, societatea declara trimestrial impozitul pe profit: Declaraţia 100 privind obligaţiile de plata la bugetul de stat aferenta lunii septembrie 2014, cu termen de plată 25.10.2014, în sumă de 1.301.208 RON, a fost depusă de societate în data de 24.10.2014, ulterioară declanşării procedurii de insolvenţă, dar având în vedere ca impozitul pe profit se declară trimestrial, suma declarată de plată în luna septembrie 2014 nu poate fi defalcată pe fiecare lună din trimestru, aşa cum susţine expertul în raport.

Referitor la impozitul pe venit şi contribuţii sociale s-a susţinut că Declaraţia 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în vectorul fiscal a fost depusă lunar de către societate conform Ordinului nr. 2757/2013, termenul de plată fiind data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Declaraţia 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în perioada de raportare august 2014, nr. 57676337-2014, cu termen de plată 25.09.2014, a fost depusă în data de 15.09.2014, ulterioară declanşării procedurii de insolvenţă. Declaraţia 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în perioada de raportare luna septembrie 2014, nr. 58976152-2014, cu termen de plată 25.10.2014, a fost depusă în data de 16.10.2014, ulterioară declanşării procedurii de insolvenţă.

De asemenea, pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 44/2015, în data de 18 martie 2016 societatea a efectuat plăţile în conturile obligaţiilor fiscale voluntar şi nu cum a dispus organul fiscal, după cum susţine expertul în raportul de expertizăm, dar era necesar a îndeplini, cumulativ, cerinţele art. 1din acest act normativ.

Având în vedere ca societatea nu achită obligaţiile cu termen de plată în data de 25.09.2014 (3.268.128 RON) şi cu termen de plata în data de 25.10.2014 (2.778.552 RON), sumele achitate de societatea după data deschiderii procedurii de insolventa s-au stins conform art. 165, alin. (6) din Legea nr. 207/2015.

Au fost emise decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale pentru impozitul pe profit, impozit pe venit şi contribuţii sociale, impozit pe dividende şi impozitul pe veniturile obţinute un România de nerezidenţi - persoane juridice încasate până la 31.01.2014 achitate în conturile colectoare ale bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, respectând Legea nr. 207/2015.

Având în vedere că sumele declarate după data de 10.09.2014 sunt născute după data deschiderii procedurii insolvenţei acestea s-au stins corect conform O.G. nr. 92/2003.

Referitor la impozitul pe construcţii, conform Înştiinţării nr. x din 07 iulie 2015, suma achitată în data de 25.05.2015, înregistrată în evidenţa fiscală cu OP nr. x (număr transmis de către banca plătitorului unităţi de trezorerie a statului şi nu cu numărul 3633 aşa cum susţine expertul în raport), în suma de 3.465 RON a stins, conform prevederilor, următoarele obligaţii de plată: scadenţa 25.09.2014 în suma de 2.599 RON; scadenţa 25.05.2015 în suma de 866 RON.

Obligaţiile cu termen de plată după data începerii insolvenţei respectiv data de 10.09.2014, reprezintă obligaţii de plată curente şi au fost stinse conform art. 115 din Codul de procedură fiscală şi, în consecinţă, că în mod corect a fost emisă înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015de către DGAMC.

În ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat restituirea sumei de 13.086.273 RON, achitate în data de 18.03.2016, instanţa de fond a dispus în mod corect respingerea acestuia, reţinând că, "creanţa fiscală există şi era datorată".

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, s-a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată, având în vedere aplicarea corectă de către organele fiscale a legislaţiei incidente în cauză, iar, în subsidiar, potrivit prevederilor art. 451 C. proc. civ., diminuarea onorariilor solicitate, raportat la împrejurarea că litigiul are un grad redus de dificultate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Reclamanta A. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul promovat de DIRECŢIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI (DGAMC), solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat, pentru următoarele motive:

I. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere nr. x, invocat de a susţinut că, în mod corect aceasta a fost respinsă excepţia pentru că în dispozitivul deciziei nr. 143685/20.05.2015 nu se regăseşte soluţia de respingere a contestaţiei ca tardivă, deci soluţionarea contestaţie împotriva înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 a fost suspendată prin decizia nr. 143685/20.05.2015 şi apoi soluţionată prin Decizia nr. 19971/29.01.2016 (cu privire la contestaţia împotriva înştiinţării nr. 1/12.01.2015 există decizia de soluţionare nr. 199719/29.01.2016).

II. În ceea ce priveşte aspectele de fond invocate de recurentă, recursul trebuie respins ca netemeinic deoarece soluţia de anulare a înştiinţării nr. 1/12.01.201 emisă de DGAMC, este temeinică şi legală, fiind însă eronată susţinerea recurentei potrivit căreia ar fi respectat art. 165 alin. (6) din Legea 207/2015 când au făcut stingerile obligaţiilor noastre fiscale cu plăţile ulterioare deschiderii procedurii, este greşită.

Prin înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 cu OP nr. x/25.11.2014 în valoare de 2.222.200 RON s-a plătit TVA-ul aferent lunii octombrie 2014 şi s-a stins TVA-ul aferent lunii august 2014 (creanţa anterioară deschiderii procedurii insolventei) şi TVA-ul aferent lunii septembrie 2014 (aferent perioadei 01-10 septembrie este creanţa anterioara deschiderii procedurii insolventei), iar TVA-ul aferent perioadei 11-30.09.2014 a fost anterior achitat cu OP nr. x/27.10.2014

Tot prin aceeaşi înştiinţare, cu OP nr. x/22.12.2014 în valoare de 2.019.396 RON s-a plătit TVA-ul aferent lunii noiembrie 2014 şi s-a stins TVA-ul aferent lunii septembrie 2014 (aferent perioadei 01-10 septembrie este creanţa anterioară deschiderii procedurii insolventei) iar TVA- ul aferent perioadei 11-30.09.2014 a fost anterior achitat cu OP nr. x/27.10.2014.

Cu privire la plata sumei de 1.539.173 RON din data de 27.10.2014 cu care s-a achitat TVA-ul aferent perioadei 11-30 septembrie 2014, concluziile din raportul de expertiză sunt adevărate, deoarece prin niciunul din actele administrativ fiscale emise ulterior acestei plăţi (înştiinţări sau decizii) organul fiscal nu a arătat ce a stins cu aceasta plată.

Susţinerea recurentei potrivit căreia, obligaţiile cu termen de plată după data deschiderii procedurii insolventei reprezintă obligaţii curente, contravine art. 102 din Legea nr. 85/2014 şi art. 23, respectiv art. 115 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/200.

Prin Ordinul ANAF nr. 1754/2008 s-a stabilit modalitatea de aplicare a art. 115 din O.G. nr. 92/2003, Decizia Comisiei de proceduri fiscale nr. 2/2008 urmând a se corobora atât cu prevederile Legii nr. 85/2006 cât şi cu prevederile art. 90 din Legea nr. 85/2014 care nu dă dreptul nici unui creditor, nici chiar ANAF să constate compensarea prin propriile sale acte, aceasta fiind strict atribuţia administratorului judiciar şi a judecătorului sindic.

Reclamanta A. S.R.L., a formulat întâmpinare şi la recursul promovat de AJFP Alba solicitând, în principal să se constate nulitatea acestuia, ca urmare a nemotivării căii de atac şi, în subsidiar, calea de atac să fie respinsă, întrucât în mod just s-a reţinut de către prima instanţă că, creanţa de 13.095.366 RON este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, neînscrisă la masa credală, fiind reluate argumentele invocate în cererea de chemare în judecată.

Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 16/01.02.2018, pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere din acţiunea conexă privind restituirea sumei de 13.086.237 RON, pentru următoarele considerente:

Suma de 13.086.237 RON a rezultat din declaraţiile fiscale depuse de reclamantă, fiind achitată de aceasta pentru a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 44/2015, astfel că motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este susţinut, având în vedere că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, inclusiv a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, reţinând că "obligaţiile fiscale există în continuare, doar că pentru executarea lor nu se poate apela la forţa de constrângere a statului."

În urma achitării acestei sume, reclamanta a beneficiat de facilităţile fiscale acordate prin O.U.G. nr. 44/2015, respectiv i-au fost anulate obligaţii fiscale în suma de 49.699.922 RON şi în sumă de 2.271.296 RON.

Procedura insolventei, în care s-a aflat societatea reclamantă, s-a finalizat cu succes, prin sentinţa civilă nr. 181/21.04.2017, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2014, dispunându-se închiderea procedurii de reorganizare judiciară şi reinserţia debitoarei în activitatea economică, fiind posibilă îndeplinirea planului de reorganizare datorită faptului că a beneficiat de facilităţile fiscale, în urma achitării sumei de 13.086.237 RON.

În cazul în care s-ar dispune restituirea acestei sume, datorate şi achitate benevol, condiţiile acordării facilităţilor fiscale ar dispărea, iar societatea ar trebui să achite sumele anulate la plată, toate acestea în contextul în care a beneficiat de reinserţia dispusă printr-o hotărâre judecătorească.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2020.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând acţiunile reclamantei instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiuni, că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015, înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba sub nr. x/06.04.2015, sub acelaşi număr fiind înregistrată şi contestaţia împotriva Înştiinţării nr. x/05.03.2015.

Prin Decizia nr. 143685/20.05.2015 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba s-a dispus suspendarea contestaţiilor formulate de reclamanta A. S.R.L. până la pronunţarea instanţei de judecată cu privire la contestaţiile depuse la tabelul preliminar al creanţelor în dosarul nr. x/2014. Deşi în paragrafele 1 şi 2 din decizie se menţionează faptul că reclamanta nu ar fi contestat în termen Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015, în dispozitivul deciziei nu se regăseşte soluţia de respingere a contestaţiei ca tardivă; or, în lipsa unei soluţii exprese cu privire la aceasta, care să se regăsească în dispozitiv, instanţa nu poate împărtăşi punctul de vedere al organului fiscal conform căruia contestaţia ar fi fost soluţionată prin respectiva decizie, ci nu suspendată.

Aşadar, instanţa va reţine că prin decizia mai sus menţionată nu a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 şi că aceasta a fost soluţionată prin Decizia nr. 199719/29.01.2016 (conform menţiunilor din această decizie organul fiscal a soluţionat contestaţia formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. x/06.04.2015, sub acest număr fiind înregistrată contestaţia formulată de reclamantă atât împotriva Înştiinţării nr. 1/12.01.2015, cât şi împotriva Înştiinţării nr. x/05.03.2015), astfel că va respinge excepţia inadmisibilităţii în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea acestei înştiinţări.

Excepţia prematurităţii acţiunii a fost, de asemenea, respinsă întrucât dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Alba a fost soluţionat definitiv în cursul judecării prezentului dosar.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că prin acţiunile formulate reclamanta a solicitat anularea mai multor Înştiinţări privind stingerea creanţelor fiscale şi a mai multor Decizii privind compensarea obligaţiilor fiscale. Aceste acte administrativ fiscale privesc următoarele obligaţii fiscale: TVA, impozit pe construcţii, impozit pe profit, impozit pe venit şi contribuţii sociale, impozit pe dividende şi impozit pe venitul obţinut în România de nerezidenţi persoane juridice până la data de 31.01.2014.

La data de 10.09.2014 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de societatea A. S.R.L., iar prin sentinţa nr. 336/F/2015 modificată prin decizia nr. 554/2015 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a dispus înscrierea pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în tabelul creanţelor debitoarei A. S.R.L. cu suma totală de 56.507.824 RON, cu rangul stabilit de art. 161 pct. 5 din Legea 85/2014.

Prin Decizia nr. 3/22.02.2016 administratorul judiciar B. a constatat că organul fiscal este decăzut din dreptul de a-şi realiza creanţele fiscale în cuantum de 13.231.386 RON.

Prin sentinţa 115/F/CC/2016 a fost admisă contestaţia formulată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba şi s-a dispus anularea acestei decizii, iar prin decizia nr. 124/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respins apelul reclamantei din prezentul dosar.

În considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de apel s-a reţinut că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (2) din Legea 85/2014. De asemenea, instanţa a mai reţinut că verificarea aspectului referitor la momentul naşterii creanţei (respectiv dacă este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei - 10.09.2014 sau o creanţă născută ulterior acestui moment) şi implicit la legalitatea actelor fiscale (înştiinţări de stingere a obligaţiilor fiscale şi decizii de compensare) sub aspectul corectitudinii imputaţiei plăţilor revine instanţei de contencios administrativ.

Aşadar, pornind de la cele statuate prin hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, instanţa a apreciat că se impune clarificarea creanţei de 13.231.386 RON, respectiv dacă este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, aşa cum susţine reclamanta, sau este o creanţă născută ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, fiind aferentă activităţii curente a societăţii, aşa cum susţine organul fiscal.

În debutul acestei analize trebuie precizat că această creanţă este compusă din: suma de 5.390.782 RON, reprezentând TVA de plată (decont aferent lunii august 2014, respectiv decont aferent lunii septembrie (01.09-09.09 2014), suma de 1.011.518 RON, reprezentând impozit pe profit (declaraţia aferentă trimestrului III 2014, respectiv lunile iulie, august, septembrie - 01.09.09.09), suma de 231.066 RON, reprezentând impozit pe venit şi contribuţii sociale (declaraţia aferentă lunii august 2014) şi suma de 6.480.000 RON, reprezentând impozit pe dividende.

Aşadar, dacă baza de impozitare care a generat dreptul de creanţă şi obligaţia corelativă s-a constituit anterior datei de 10.09.2014, data deschiderii procedurii insolvenţei, este evident că dreptul de creanţă fiscală s-a născut în acelaşi moment, fiind aşadar anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

Important de menţionat este şi faptul că data naşterii dreptului de creanţă fiscală este diferită de data scadenţei sale şi că ceea ce este esenţial în stabilirea caracterului creanţei este data naşterii sale, iar nu data declarării şi scadenţei sale.

Astfel, taxa pe valoarea adăugată are termen de declarare şi scadenţă a plăţii la data de 25 a lunii următoare, excepţie făcând plăţile efectuate în luna decembrie când scadenţa este în data de 21 şi, în acest sens, s-a constatat că societatea a depus decontul de taxă pentru luna septembrie 2014 în data de 24 octombrie 2014, acesta cumulând valoarea totală de plată pentru luna septembrie, respectiv 2.778.552 RON.

În raportul de expertiză efectuat în cauză au fost analizate jurnalele de vânzări şi cumpărări, distinct, pe cele două perioade ale lunii septembrie, respectiv perioada 01-09 septembrie 2014 (anterioară deschiderii procedurii insolvenţei) şi 10-30 septembrie 2014 (ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei), determinându-se TVA de plată aferent fiecărei perioade.

Astfel, expertul a stabilit că suma de 1.539.173 RON reprezintă TVA de plată aferentă perioadei ulterioare deschiderii procedurii şi că suma de 1.239.374 RON reprezintă TVA de plată aferentă perioadei anterioare deschiderii procedurii.

Având în vedere dispoziţiile legale referitoare la naşterea dreptului de creanţă fiscală şi a obligaţiei corelative, instanţa a împărtăşit concluzia expertului conform căreia TVA-ul de plată aferent lunii septembrie trebuie determinat distinct, pentru fiecare perioadă, în funcţie de momentul în care s-a constituit baza de impozitare care l-a generat.

Punctul de vedere al organului fiscal (potrivit acestuia întrucât decontul de TVA a fost depus după data deschiderii procedurii insolvenţei, ne aflăm în prezenţa unei creanţe curente, născute după data deschiderii procedurii) nu poate fi primit, deoarece ceea prezintă relevanţă este momentul naşterii dreptului de creanţă şi a obligaţiei corelative, iar nu termenul de declarare şi scadenţă a plăţii.

Pentru aceleaşi considerente, şi TVA-ul de plată rezultat din decontul de plată pentru luna august este aferent perioadei anterioare deschiderii procedurii insolvenţei deoarece baza de impunere s-a constituit în această perioadă, fiind fără relevanţă din acest punct de vedere data la care societatea a depus sau trebuia să depună decontul de TVA.

Referitor la impozitul pe profit, după cum s-a arătat în expertiza efectuată, în cazul reclamantei calculul, declararea şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-IIII. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv până la data de 25 martie a anului următor.

Societatea a depus declaraţia (D 100) aferentă trimestrului III 2014 (lunile iulie, august, septembrie 2014) în data de 24.10.2014, aceasta fiind în valoare totală de 1.301.208 RON.

Ca şi în cazul TVA, în ceea ce priveşte luna septembrie, prin expertiză au fost analizate documentele contabile pe cele două perioade distincte, respectiv cea anterioară deschiderii procedurii insolvenţei (iulie, august şi 01-09 septembrie) şi cea ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei (10-30.09), determinându-se impozitul pe profit aferent fiecărei perioade.

Având în vedere dispoziţiile legale referitoare la naşterea dreptului de creanţă fiscală şi a obligaţiei corelative, instanţa a constatat că impozitul pe profit aferent lunilor iulie, august şi 1-9 septembrie este aferent perioadei anterioare deschiderii procedurii insolvenţei deoarece baza de impunere s-a constituit în această perioadă, fiind fără relevanţă din acest punct de vedere data la care societatea a depus sau trebuia să depună declaraţiile prevăzute de lege.

Impozitul pe venit este reglementat de prevederile Titlului IV Codul de procedură fiscală, iar în cazul societăţii reclamante reprezintă impozitul aferent drepturilor salariale acordate salariaţilor, data scadentă fiind identică cu cea prevăzută pentru taxa pe valoarea adăugată.

În cazul contribuţiilor sociale, astfel cum sunt reglementate în Titlului vechiul Codul de procedură fiscală, data scadenţei este identică cu cea a impozitului pe venit; şi în cazul acestor categorii de obligaţii situaţia este similară taxei pe valoarea adăugată şi impozitului pe profit, acestea fiind determinate distinct, raportat la cele două perioade de referinţă în funcţie de data constituirii bazei de impunere, iar nu în funcţie de data depunerii declaraţiei prevăzute de lege. Or, fiind vorba despre impozitul pe venit şi contribuţii aferente lunii august 2014, este evident că şi această creanţă este anterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

Impozitul pe dividendele distribuite persoanelor fizice este reglementat de art. 67 alin. (1) Codul fiscal care prevede că obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi, iar termenul de virare este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

În speţă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, la data de 10.09.2014 impozitul pe dividende era constituit şi figura în balanţa de verificare la data de 31.08.2014, creanţa fiind aşadar născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

În consecinţă, raportat la aspectele anterior menţionate, s-a reţinut că creanţa în sumă de 13.231.386 RON, este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, fiind aplicabile prevederile art. 102 alin. (1) din Legea 85/2014 conform cărora toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.

Relevante sunt şi dispoziţiile aceluiaşi articol referitoare obligaţia organelor de inspecţie fiscale, ca în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, de a efectua inspecţia fiscală şi de a întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, precum şi cele referitoare la obligaţia creditorilor bugetari de a înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.

Mai trebuie menţionat că tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora.

Rezultă că singura condiţie pe care trebuie să o îndeplinească o creanţă pentru a fi înscrisă în tabelul preliminar este ca aceasta să fie anterioară datei de deschidere a procedurii, neavând relevanţă faptul că aceasta este scadentă sau nescadentă, sub condiţie sau în litigiu; or, în speţă, instanţa a constatat că organul fiscal nu a respectat aceste obligaţii şi nu şi-a înscris creanţa în tabelul preliminar de creanţe. Acesta a apreciat eronat că este o creanţă născută după data deschiderii procedurii care nu se înscrie la masa credală şi care va fi plătită conform documentelor din care rezultă.

În ceea ce priveşte actele administrativ fiscale contestate, având în vedere aspectele reţinute anterior referitoare la caracterul creanţelor şi la plăţile efectuate de societate în perioada 10.09.2014 - 31.03.2016, vor fi analizate distinct plăţile efectuate în data de 18.03.2016.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză societatea a efectuat plăţi în contul obligaţiilor fiscale declarate pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii (în acest sens sunt menţiunile pe documentele de plată). Societatea a achitat următoarele obligaţii fiscale: TVA (16.152.469 RON), impozit pe profit (5.700.274 RON), impozit pe venit şi contribuţii sociale (25.212.769 RON) şi impozit pe construcţii speciale.

În data de 12.01.2015 pârâta DGAMC a emis prima Înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale, constatându-se că organul fiscal a făcut următoarea imputaţie a plăţii: suma de 2.222.200 RON achitată în data de 25.11.2014 care avea destinaţia de a stinge TVA aferentă lunii octombrie 2014, conform menţiunilor de pe ordinul de plată, a stins parţial TVA pentru luna august 2014 (1.728.955 RON) şi parţial TVA aferent lunii septembrie 2014 (493.245 RON), iar suma de 2.019.396 RON achitată în data de 22.12.2014 care avea destinaţia de a stinge TVA aferentă lunii noiembrie 2014, a stins parţial TVA aferent lunii septembrie 2014.

Este important să se menţioneze că TVA în sumă de 1.539.173 RON (aferent perioadei 10 - 30.09.2014) a fost plătit cu ordinul de plată din data de 27.10.2014. Aşa cum a arătat expertul această sumă, deşi plătită, nu se regăseşte ca şi conexată unei anumite sume declarate.

Şi din analiza Înştiinţării nr. x/05.03.2015 rezultă că din suma de plată destinată lunii decembrie 2014 organul fiscal a stins obligaţiile aferente lunii septembrie 2014 (01.09 - 10.09.2014).

În ceea ce priveşte Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. x/07.07.2015 se constată că deşi societatea a înţeles să stingă impozitul pe construcţii speciale aferent anului 2015 organul fiscal a stins şi impozitul declarat în 21.05.2014.

În ceea ce priveşte celelalte Înştiinţări privind stingerea creanţelor fiscale emise pentru plăţi efectuate până în data de 18.03.2016 se constată că deşi sumele stinse sunt aferente obligaţiilor fiscale născute în perioada ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei, organul fiscal nu a respectat detaliile oferite de documentele de plată cu privire la perioada pentru care au fost întocmite. De asemenea, atâta timp cât sumele prevăzute în primele înştiinţări au fost stinse de organul fiscal greşit, din valorile aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, următoarele chiar dacă au stins obligaţii aferente perioadei ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei au fost stinse eronat în raport de data plăţii faţă de cea declarată.

În ceea ce priveşte Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale emise pentru plăţile efectuate până la data de 18.03.2016, prin acestea au fost stinse obligaţii fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, însă nu s-a respectat perioada pentru care au fost achitate, aşa cum era menţionată pe documentele de plată (astfel, prima decizie este întocmită în data de 10.03.2015, cuprinde plăţile efectuate începând cu 25 februarie 2015 şi stinge creanţe aferente lunii noiembrie 2014).

În ceea ce priveşte Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. x/17.11.2015, se constată că organul fiscal a compensat suma de 9.129 RON, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal, restituită prin hotărâre judecătorească cu taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii martie 2015. Din raportul de expertiză rezultă că TVA-ul aferent lunii martie 2015 a fost achitat integral în data de 27.04.2015, ca atare cele două sume nu se impunea a fi compensate.

S-a reţinut că ordinea stingerii obligaţiilor fiscale este reglementată de art. 165 C. proc. civ., fiind prevăzută la alin. (1) al acestui articol regula privind ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale. Astfel, atunci când suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile fiscale, se stinge cu prioritate obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, iar atunci când debitorul nu indică obligaţia fiscală pe care doreşte să o stingă prin plată cu prioritate, se stinge obligaţia fiscală conform ordinii de distribuire prevăzute de art. 163 noul C. proc. civ. (art. 114 C. proc. civ.).

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat anterior organul fiscal nu a respectat prevederile legale mai sus citate în ceea ce priveşte ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale, astfel că se impune anularea înştiinţărilor privind stingerea creanţelor fiscale şi a deciziilor privind compensarea obligaţiilor fiscale emise în perioada 12.01.2015 - 11.03.2016, precum şi deciziile de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva acestora (paragrafele 5-21 din dispozitiv; în ceea ce priveşte sumele cu privire la care s-a dispus anularea instanţa a avut în vedere şi principiul disponibilităţii).

De asemenea, urmare a anulării Deciziei de restituire nr. x/17.11.2015 se impune restituirea sumei de 9.129 RON.

În ceea ce priveşte plăţile efectuate în data de 18.03.2016, s-a reţinut că aceste plăţi au fost efectuate pentru ca societatea reclamantă să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 44/2016.

Astfel, pentru plata taxei pe valoarea adăugată şi a accesoriilor reclamanta a emis în data de 18.03.2016 trei ordine de plată în cuantum total de 7.197.373 RON, având următoarea destinaţie, conform menţiunilor înscrise în acestea: 1.234.877 RON, reprezentând obligaţii principale stabilite prin decizia de impunere nr. x/28.10.2014, cuprinse în planul de reorganizare, 573.896 RON, reprezentând accesorii cuprinse în planul de reorganizare şi 5.388.600 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă anului 2014 (aceasta se referea la următoarea perioadă: august 2014, diferenţă neachitată iulie 2014, toate cuprinse în declaraţia depusă în data de 19.09.2014 şi 01-09 septembrie 2014; aşa cum s-a arătat anterior, aceste creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii insolvenţei şi nu au fost înscrise la masa credală).

Urmare a acestor plăţi organul fiscal a emis Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 6408/05.04.2016, creanţele fiind stinse după cum urmează: suma de 1.234.877 RON a stins TVA aferentă unor decizii emise pentru obligaţii anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, suma de 573.896 RON a stins accesorii aferente unor obligaţii ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei (greşit întrucât toate obligaţiile fiscale ulterioare deschiderii procedurii au fost achitate la scadenţă), iar suma de suma de 5.381.653 RON a stins obligaţii înscrise în decizia de impunere şi obligaţii înscrise în declaraţiile aferente perioadei ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei (greşit întrucât sumele cuprinse în declaraţiile aferente activităţii ulterioare deschiderii procedurii insolvenţei au fost acoperite prin plăţile efectuate până la data de 18.03.2016).

Aşadar, în acord cu concluziile raportului de expertiză, stingerea realizată de organul fiscal nu este corectă, acest fapt datorându-se şi faptului că aşa cum s-a arătat şi anterior primele înştiinţări emise de organele fiscale au fost greşite.

Astfel, ar fi trebuit ca suma de 1.808.773 RON să stingă obligaţii înscrise în planul de reorganizare, iar suma de 5.381.653 RON să stingă obligaţii născute anterior deschiderii procedurii.

Pentru plata impozitului pe profit şi a accesoriilor reclamanta a emis în data de 18.03.2016 trei ordine de plată, având următoarea destinaţie, conform menţiunilor înscrise în acestea: majorări pentru impozitul pe profit (942.351 RON), impozit pe profit prevăzut în planul de reorganizare (1.7591.095 RON) şi impozit pe profit aferent anului 2014 (1.011.518 RON).

Urmare a acestor plăţi organul fiscal a emis Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5257/22.03.2016, sumele fiind stinse după cum urmează: 942.351 RON a fost distribuită în contul unor sume amânate la plată (nu a respectat menţiunile de pe ordinul de plată, nefiind distribuite în contul unor creanţe înscrise în tabelul creditorilor), 1.791.095 RON (a fost corect distribuită) şi 1.011.518 RON a stins parţial impozitul pe profit aferent trimestrului III 2015 (greşit întrucât acesta a fost achitat integral la data de 26.10.2015).

Ca şi în cazul taxei pe valoarea adăugată, stingerea realizată de organul fiscal nu este corectă, acest fapt datorându-se şi faptului că aşa cum s-a arătat şi anterior primele decizii emise de organele fiscale au fost greşite.

Pentru plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale reclamanta a emis la data de 18.03.2016 un număr de 34 de ordine de plată. În contul bugetului de stat a fost virată suma de 211.564 RON reprezentând impozit pe veniturile din salarii, iar în contul asigurărilor sociale a fost virată suma de 1.300 RON.

Urmare a efectuării acestor plăţi organul fiscal a emis 32 de decizii privind compensarea obligaţiilor fiscal, însă analizând aceste decizii, s-a constatat că sumele achitate de reclamantă în data de 18.03.2016 au stins obligaţii fiscale aferente declaraţiilor depuse în lunile ianuarie, februarie, aprilie, mai, iunie şi iulie 2015, respectiv ianuarie, februarie şi martie 2016; or, pentru aceste perioade societatea a efectuat plăţile la data scadenţei.

Tot la data de 18.03.2016 reclamanta a achitat şi suma de 6.480.000 RON, reprezentând impozit pe dividende aferent lunii august 2014, însă aceasta reprezintă o creanţă născută anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, aceasta fiind stinsă corect de organul fiscal prin Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. 5257/22.03.2016.

Având în vedere aspectele anterior menţionate s-au anulat Decizia nr. 10497/22.07.2016 şi Înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 6408/05.04.2016 în ceea ce priveşte stingerea sumelor reprezentând taxa pe valoarea adăugată, precum şi Decizia nr. 10505/22.07.2016 şi Deciziile privind compensarea obligaţiilor fiscale, emise de pârâtul Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir la data de 22.03.2016 (în ceea ce priveşte sumele cu privire la care s-a dispus anularea instanţa a avut în vedere şi principiul disponibilităţii): 5259 (cu privire la suma de 626 RON), x (cu privire la suma de 706 RON), x (cu privire la suma de 157.223 RON), x (cu privire la suma de 26.064), x (cu privire la suma de 995 RON), x (cu privire la suma de 1.852 RON), x (cu privire la suma de 722 RON), x (cu privire la suma de 920 RON), x (cu privire la suma de 1.104 RON), x (cu privire la suma de 292 RON), x (cu privire la suma de 1.325 RON), x (cu privire la suma de 1.095 RON), x (cu privire la suma de 1.729 RON), x (cu privire la suma de 532 RON), x (cu privire la suma de 570 RON), x (cu privire la suma de 777 RON), x (cu privire la suma de 1.345 RON), x (cu privire la suma de 1.636 RON), x (cu privire la suma de 841 RON), 5257 (aceasta va fi anulată doar cu privire la suma de 1.011.518 RON, reprezentând impozit pe profit), x (cu privire la suma de 993 RON), x (cu privire la suma de 727 RON), x (cu privire la suma de 805 RON), x (cu privire la suma de 804 RON), x (cu privire la suma de 652 RON), x (cu privire la suma de 523 RON), x (cu privire la suma de 625 RON), x (cu privire la suma de 631 RON), x (cu privire la suma de 962 RON), x (cu privire la suma de 1.984 RON), x (cu privire la suma de 689 RON), x (cu privire la suma de 654), x (cu privire la suma de 1.019 RON). S-a dispus restituirea sumei de 202 RON achitată în plus pentru obligaţiile curente aferente perioadei 10.09.2014-31.03.2016.

Referitor la cererea de restituire a sumei de 13.095.366 RON, Curtea a reţinut că această sumă este aferentă unor creanţe născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, neînscrisă la masa credală şi achitată voluntar de societatea reclamantă în data de 18.03.2016.

Faptul că prin plăţile efectuate în data de 18.03.2016 societatea reclamantă a înţeles să stingă obligaţii fiscale reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe venit şi contribuţii sociale, impozit pe dividende distribuite persoanelor fizice, născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei rezultă din menţiunile înscrise pe ordinele de plată. Acest aspect a fost confirmat de expertiza efectuată în cauză, în Anexa 3 fiind prezentată detaliat situaţia plăţilor efectuate în data de 18.03.2016.

Din interpretarea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 rezultă că acel creditor, titular de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu a depus în termen cererea de admitere a creanţelor în tabelul creditorilor, nu va fi îndreptăţit să participe la procedură, iar ulterior închiderii procedurii, pierde dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului. Aşadar, obligaţiile fiscale există în continuare, doar că pentru executarea lor nu se poate apela la forţa de constrângere a statului.

Cu privire la aceste obligaţii fiscale, transformate în obligaţii naturale, se poate proceda la executarea lor de bunăvoie. Executarea de bunăvoie a obligaţiilor naturale presupune că debitorul a efectuat plata cunoscând că creditorul este lipsit de orice mijloc de constrângere, fiind în prezenţa unei obligaţii civile imperfecte. Or, în speţă este de netăgăduit că reclamanta cunoştea faptul că această creanţă nu a fost înscrisă în tabelul creditorilor, astfel că organul fiscal a pierdut dreptul de a participa la procedură în ceea ce priveşte această sumă. Cu toate acestea a ales să o execute de bunăvoie, nefiind relevant motivul pentru care a făcut acest lucru (pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 44/2015).

Potrivit art. 168 alin. (1) Codul de procedură fiscală, face obiectul restituirii orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. Aşadar, trebuie restituită orice plată efectuată fără cauză, în lipsa unei creanţe fiscale; or, în speţă, creanţa fiscală exista, era datorată de către reclamanta, doar că organul fiscal a pierdut dreptul de a-şi mai realiza această creanţă apelând la forţa de constrângere a statului, astfel că reclamanta nu este îndreptăţită la restituirea sumei de 13.086.237 RON achitate în data de 18.03.2016, astfel că s-a respins acest capăt de cerere.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. au fost obligate pârâtele să-i plătească reclamantei suma de 7040 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

2. Analiza motivelor de casare

1. În cuprinsul recursului formulat, reclamanta A. S.R.L. a criticat sentinţa atacată ca nelegală, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., limitând criticile de nelegalitate ale sentinţei atacate la anularea Deciziei nr. 5257/22.03.2016 emisă de ANAF - DGRFP Braşov - AJFP Alba, Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir (cu privire la stingerea sumelor de 6.480.000 RON - reprezentând impozit pe dividende, achitată cu OP nr. x/18.03.2016; 162 RON - achitată cu OP nr. x/18.03.2016; 1.300 RON - reprezentând contribuţie angajat, achitată cu OP nr. x/18.03.2016 şi, implicit, restituirea acestor sume); precum şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 13.086.237 RON.

Relativ la anularea deciziei nr. Deciziei nr. 5257/22.03.2016, cu privire şi la sumele menţionate anterior, este de observat că recurenta nu aduce critici concrete cu privire la pretinsa nelegalitate a acestui act administrativ fiscal, însă Înalta Curte reţine că aceste sume sunt cuprinse în suma totală de 13.086.237 RON, aferentă unor creanţe născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, neînscrisă la masa credală şi achitată voluntar de societatea reclamantă în data de 18.03.2016 (a se vedea, în acest sens, raportul de expertiză, pag. 505 verso - 509, pag. 518 - Anexa 3).

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea 85/2014, avut în vedere şi de prima instanţă - "Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase." - rezultă că stabilirea unei creanţe ca fiind anterioară deschiderii procedurii sau născută după data deschiderii se determină prin aplicarea prevederilor imperative legale, şi nu poate fi modificată prin simpla voinţă juridică a părţilor litigante fiind, aşadar, nerelevant că reclamanta recurentă ar fi procedat la efectuarea plăţilor pentru a se bucura de beneficiile O.U.G. nr. 44/2015.

Pe de altă parte, ceea ce invocă recurenta reclamantă, din perspectiva prevederilor precitate şi a art. 140 alin. (1) şi art. 181 alin. (2) din acelaşi act normativ, este faptul că, fiind în prezenţa unei creanţe anterioare deschiderii procedurii, neînscrisă la masa credală, suntem în prezenţa sancţiunii decăderii, incidentă din perspectiva dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. - "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." - ceea ce ar atrage exonerarea reclamantei de la plata acestei sume, ca urmare a neînscrierii creanţei fiscale în tabelul definitiv şi în planul de reorganizare.

S-a susţinut şi incidenţa prevederilor art. 168 alin. (1) Codul de procedură fiscală, potrivit căruia, "Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.";

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este vorba despre o falsă coliziune între dispoziţiile Codului de procedură fiscală, precitate şi invocate de reclamanta recurentă şi, cele ale relative la obligaţiile civile imperfecte, din perspectiva plăţii, cu titlu benevol, de către această parte a obligaţiilor fiscale în sumă de 13.086.237 RON.

Astfel, potrivit art. 1471 C. civ., "Restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale care au fost executate de bunăvoie."; ceea ce înseamnă că aceste obligaţii sunt susceptibile numai de executare voluntară de către debitor, lipsind posibilitatea apelării la forţa de constrângere a statului pentru executarea lor, fiindu-le atribuit, aşadar, acest caracter de obligaţii imperfecte sau neînzestrate cu acţiune în justiţie (a se vedea, C. Stătescu, C. Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, pag. 8).

Pe de altă parte, din punct de vedere al validităţii lor, obligaţiile perfecte (acelea în care statul asigură concursul său în caz de neexecutare) şi naturale (imperfecte) se situează pe acelaşi plan, de vreme ce plata, ca act juridic unilateral de executare a obligaţiei, este valabilă chiar şi atunci când ea este efectuată în temeiul unei obligaţii naturale.

În aceste condiţii, după cum a subliniat şi prima instanţă, reclamanta a efectuat, cu bună ştiinţă, această plată a obligaţiilor fiscale constatate de către organele fiscale, chiar dacă creditorul creanţei era decăzut din dreptul de a cere executarea acesteia (în speţă, prin înscrierea creanţei în tabelul obligaţiilor), ceea ce nu conferă însă, acesteia, caracterul unei plăţi nedatorate, în sensul dispoziţiilor procedurii fiscale.

Chiar dacă în prezenta cauză caracterul imperfect al obligaţiei reclamantei este dat de incidenţa sancţiunii decăderii instituite de art. 114 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, coroborate cu cele ale art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este de remarcat, cu titlu de exemplu, că aceeaşi categorie de obligaţii (imperfecte) se găsea înscris în art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, în conformitate cu care "debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit". În prezent Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă a fost abrogat prin art. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011, dar regula a fost preluată şi de noul C. civ. în art. 2506 alin. (2) - "Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.".

În acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă, statuând că "Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale, care au fost achitate de bunăvoie. Voinţa părţilor a fost în sensul încetării contractului la nivelul realizărilor, prin rezilierea contractului şi stingerea obligaţiilor reciproce la nivelul executării obligaţiilor; în această situaţie sunt întrunite condiţiile plăţii nedatorate cu privire la suma de bani ce a fost plătită în plus, din eroare şi care nu avea acoperire în lucrările efectuate, fiind o plată fără cauză." (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2287/2007, disponibilă pe www.x.ro).

În aceste condiţii, rezultă, aşadar, că ipoteza legală avută în vedere de către recurenta reclamantă nu este incidenţă în cauză, prin neîndeplinirea cerinţei existenţei unei sume plătite fără a fi datorată; şi, în consecinţă, motivul de casate avut în vedere de recurentă este neîntemeiat.

2. Referitor la recursul formulat de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, în nume propriu şi pentru SFO Cugir, Înalta Curte constată că s-a apreciat ca nelegală sentinţa atacată, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv că, prima instanţă, în mod eronat, a dispus restituirea unor sume - 9.129 RON şi 202 RON - care au fost achitate în aceleaşi condiţii (respectiv, benevol), în cursul procedurii de reorganizare.

În ceea ce priveşte natura juridică a sumelor şi caracterul plăţilor aferente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. x/14.11.2015, s-a procedat de către organele fiscale la compensarea sumei de 9.129 RON, provenită din restituirea taxei de poluare (dispusă prin hotărâre judecătorească) cu taxa pe valoarea adăugată de plată aferentă lunii martie 2015, în condiţiile în care această din urmă taxă a fost achitată, integral, la data de 27 aprilie 2015 (a se vedea Raportul de expertiză, fila x verso).

În aceste condiţii, este cert că această sumă a făcut, în mod nelegal, obiectul stingerii obligaţiilor născute după data deschiderii procedurii, la 10.09.2014, reprezentând, în fapt, o dublare parţială a plăţii taxei pe valoare adăugată, astfel că în mod corect prima instanţă a apreciat că se impune restituirea acesteia.

Pe de altă parte, referitor la suma de 202 RON, este de observat că aceasta reprezintă cuantumul plătit suplimentar de către reclamantă, aferent impozitului pe venit şi contribuţiilor sociale pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii, până la 31 martie 2016, faţă de obligaţiile fiscale declarate în perioada de referinţă (25.212.567 RON). Relativ la componentele acestei plăţi suplimentare, în cuprinsul raportului de expertiză, sunt indicate sumele de: 219 RON, achitată la 27 noiembrie 2014, pentru impozitul pe salarii, aferent lunii septembrie 2014; 1 leu, achitat pentru impozitul pe venit, aferent lunii februarie 2015 şi suma de 18 RON, diferenţă neachitată la data de 25 martie 2015, pentru bugetul asigurărilor sociale şi a fondurilor speciale.

Or, în aceste condiţii, este certă achitarea de către contribuabil, în plus, a sumelor de 9.129 RON şi 202 RON, pentru obligaţiile de plată individualizate în precedent şi, implicit, incidenţa în cauză a prevederilor art. 168 Codul de procedură fiscală, în raport de care orice sumă încasată sau nedatorată se impune a fi restituită.

Prin prisma acestor considerente, Înalta Curte reţine că recursul formulat de către pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, în nume propriu şi pentru SFO Cugir, este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), parte care a apreciat sentinţa atacată ca nelegală, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la soluţia de respingerea a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015, despre care recurenta a susţinut că ar încălca prevederile art. 205 - 2018 Codul de procedură fiscală şi ale art. 6 din Legea nr. 554/2004, instanţa supremă constată că în cuprinsul deciziei nr. 143685/20.05.2015 emisă de AJFP Alba, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de către A. S.R.L., formulate împotriva Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 şi a Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. x/5.03.2015, până la soluţionarea contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor, urmând ca după pronunţarea instanţei de fond cu privire la contestaţiile depuse la tabelul preliminar aş creanţelor în dosarul nr. x/2014 să fie reluată procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei, conform procedurii legale .

Or, în aceste condiţii, nu se poate susţine cu suficient temei încălcarea prevederilor art. 207 alin. (1) Codul de procedură fiscală, relative la termenul de depunere a contestaţiei, respectiv "Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii." şi, respectiv, a celor prevăzute de art. 218, relative la calea de atac care poate fi exercitată împotriva deciziei privind soluţionarea contestaţiei care, potrivit alin. (2),,…pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.".

Această concluzie se impune întrucât organul de soluţionare a contestaţiei a procedat la suspendarea soluţionării contestaţiei reclamantei (ceea ce, în mod logic, exclude pronunţarea vreunei soluţii, pe fond), în considerarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală, pentru că "soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.".

Din această perspectivă, se impun două precizări: prima este aceea că sunt nerelevante susţinerile recurentei pârâte referitoare la pronunţarea, de către organul investit cu jurisdicţie specială administrativă, a unei soluţii de tardivitate a contestaţiei reclamantei, constatările pârâtei din partea introductivă a deciziei nr. 134685/20.05.2015 nefiind de natură să conducă la o asemenea concluzie; şi a doua, că ar fi admisibilă excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la anularea deciziei precitate, ca urmare a neatacării acesteia în termenul şi condiţiile legale.

Ulterior, prin Decizia nr. 199719/29.01.2016, s-a respins, alături de alte contestaţii, şi cea înregistrată sub nr. x/6.04.2015 (formulată împotriva Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. 1/12.01.2015 şi a Înştiinţării privind stingerea creanţelor fiscale nr. x/5.03.2015), această decizie fiind, de altfel, atacată în prezenta cauză, în termenul defipt de legiuitor.

În ceea ce priveşte celălalt motiv de nelegalitate al sentinţei atacate, referitor la modul de stabilire a obligaţiilor fiscale în cuprinsul expertizei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit "Decontului de taxă pe valoare adăugată - D 300", pentru perioada de referinţă, cuprinsă între 10.09.2014 şi 31.03.2016, s-a reţinut în concluziile expertului că au fost depuse un număr de 18 deconturi, în cuantum total de 16.413.032 RON, sumă diminuată cu 275.668 RON, de recuperat pentru lunile iunie 2015 (260.563 RON) şi februarie 2016 (15.105 RON), astfel că susţinerile recurentei, potrivit cărora obligaţiile reclamantei ar fi de 20.920.539 RON, potrivit fişei de evidenţă pe plătitori, nu pot fi reţinute ca pertinente în condiţiile în care această fişă reflectă modul de organizare al evidenţei fiscale de către recurentă, cu privire la creanţele fiscale şi modul de stingere a acestora, după cum rezultă din art. 153 Codul de procedură fiscală, fiind în contradicţie cu concluziile raportului de expertiză.

Relativ la Decontul x privind taxa pe valoare adăugată aferent lunii septembrie 2014, cu termen de plată la 25.10.2014, cu suma de plată în cuantum de 2.778.552 RON, este cert că acesta a fost depus la data de 24 septembrie 2014, ulterior declanşării procedurii de insolvenţă, însă contrar susţinerilor recurentei, posibilitatea defalcării sumei declarate de societate în luna septembrie este permisă de prevederile pct. 14 alin. (6) din Normele metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile, cuprinse în Anexa nr. 1 la OMFP nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, potrivit cărora "Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate." (subl. ns.). Rezultă aşadar că, indiferent de modalitatea de înregistrare în contabilitate - manual sau utilizându-se sistemele informatice de prelucrare automată a datelor - este posibilă partajarea informaţiilor referitoare la TVA-ul aferent celor două perioade de referinţă: anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

Şi, în fine, susţinerile recurentei pârâte referitoare la aplicabilitatea Ordinului nr. 578/2016 sunt nefondate, în condiţiile în care acest act normativ este ulterior datei relevante în cauză (9 septembrie 2014), fiind publicat în M. Of. nr. 94 din 08.02.2016 şi, mai mult, acest act normativ vizează aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă şi nicidecum taxa pe valoare adăugată.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit, au fost reiterate argumentele referitoare la imposibilitatea defalcării impozitului pe profit pe fiecare lună din trimestru, ca urmare a declarării acestuia trimestrial, însă pentru considerentele expuse în precedent, Înalta Curte apreciază că nici aceste motive nu pot fi reţinute pertinente.

Referitor la impozitul pe venit şi contribuţii sociale, instanţa de control judiciar constată că nu au fost formulate critici efective cu privire modul în care au fost efectuate plăţile cu privire la aceste obligaţi fiscale, fiind făcute aprecieri asupra conţinutului şi datei depunerii Declaraţiei 112, aferente lunilor august şi septembrie 2014.

S-a susţinut, de asemenea, că au fost respectate de către organele fiscale dispoziţiile art. 165 alin. (6) Codul de procedură fiscală, cu privire la modul de stingere al sumelor declarate după 10.09.2014, aşa cum rezultă din Înştiinţările nr. 1/12.01.2015 şi nr. x/5.03.2015 şi, respectiv Decizia nr. x/17.11.2015; Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei nu sunt întemeiate, în raport de constatările expertizei efectuate în cauză.

Astfel, relativ la modul de stingere al creanţelor fiscale avute în vedere de Înştiinţarea nr. 1/12.01.2015 susţinerile recurentei privind legalitatea acesteia, sunt infirmate de concluziile expertului desemnat în cauză (493 şi urm.), care indică, defalcat, sumele aferente perioadei dinaintea deschiderii procedurii, respectiv de după deschiderea acesteia.

Suma în cuantum de 2.222.200 RON, achitată la 25 noiembrie 2014 (care avea destinaţia taxei pentru octombrie 2014) a stins, parţial, TVA-ul aferent lunii august 2014 (1.728.955 RON) şi, parţial, cel aferent lunii septembrie 2014 (493.245 RON); iar suma de 2.019.396 RON, achitată la 22 decembrie 2014 (care avea destinaţia taxei pentru noiembrie 2014) a stins, parţial, TVA-ul aferent lunii septembrie 2014.

Relativ la suma de 1.539.173 RON, achitată la data de 27.10.2014, recurenta nu a fost în măsură să justifice o altă stare de fapt decât cea relevată de concluziile expertizei, în condiţiile în care evidenţa fiscală a recurentei reflectă, după cum s-a susţinut în precedent, modul de organizare al evidenţei fiscale de către aceasta, cu privire la creanţele fiscale şi modul de stingere a acestora, în considerarea prevederilor art. 153 Codul de procedură fiscală, nefiind, prin urmare opozabile instanţei, dată fiind valoarea ştiinţifică a expertizei, de ale cărei constatări de fapt instanţa este legată, până la declararea falsului acestora.

În ceea ce priveşte suma de 9.129 RON, care face obiectul Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale nr. x/17.11.2015, natura juridică a acesteia a fost clarificată de concluziile expertizei, respectiv că aceasta provine din restituirea taxei de poluare (dispusă prin hotărâre judecătorească) fiind nelegal compensată cu taxa pe valoarea adăugată de plată aferentă lunii martie 2015, în condiţiile în care această din urmă taxă a fost achitată, integral, la data de 27 aprilie 2015 (a se vedea Raportul de expertiză, fila x verso).

Referitor la impozitul pe construcţii (potrivit Înştiinţării nr. x/7.07.2015) recurenta, susţine că suma de 3.465 RON ar fi stins obligaţii de plată scadente la 25.09.2014 - suma de 2.599 RON - şi la 25.05.2015 - suma de 866 RON - şi că, ar reprezenta obligaţii de plată curente; însă aceste aprecieri sunt în concordanţă cu statuările primei instanţe, care a constatat că "deşi societatea a înţeles să stingă impozitul pe construcţii speciale, aferent anului 2015, organul fiscal a stins şi impozitul declarat în 21.05.2014".

Rezultă, aşadar, că argumentele recurentei relative la nelegalitatea sentinţei atacate sunt neîntemeiate, astfel că şi acest recurs este apreciat de către instanţa de control judiciar ca nefundat, urmând a fi respins ca atare.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivul de casare indicat de recurente - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. -, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursurile formulate în cauză vor fi respinse ca nefondate, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în numele şi pentru Serviciul Fiscal Orăşenesc Cugir, de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 16/2018 din 01 februarie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.

Fiscal debt satisfaction during insolvency as natural obligation precluding restitution of voluntary payments

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Cited Case Law

Related Decisions

Key legal questions extracted by Legislator

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text