Competence to review revocation of public official's promotion assigned to County Court

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea Ordinului nr. 3393 din 01.09.2020 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cu consecinţă menţinerii în vigoare a aplicabilităţii Ordinului nr. 690/10.03.2020 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru intervalul de timp 01.09.2020- 10.09.2020, în sensul repunerii pe funcţia de Şef Birou vamal la Biroul vamal de frontiera gradul I Moraviţa - Direcţia Regională Vamală din cadrul Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Timişoara pentru intervalul de timp 01.09.2020-10.09.2020, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri constând în drepturile băneşti la care era îndreptăţită în virtutea acestei funcţii conform Ordinului nr. 690 din 10.03.2020 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sume indexate, majorate, reactualizate cu dobânda legală calculată de la data eliberării din funcţie şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 1104 din data de 11.11.2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală către Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a acestuia invocată de pârâtă, a constatat că este întemeiată in raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acţiunea dedusă judecăţii vizează anularea unui act administrativ emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - instituţie centrală - şi în consecinţă competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara.

2.2. Prin sentinţa nr. 21 din data de 21 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că indiferent de rangul autorităţii sau instituţie publice emitente a actului contestat, în materia funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât reclamanta îşi are domiciliul în raza teritorială a acestei instanţe.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de anulare a Ordinului nr. 3393/1.09.2020 emis de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin care s-a dispus ca începând cu 1.09.2020 să îşi înceteze aplicabilitatea prevederile Ordinului 690/2020 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care reclamanta a fost promovată temporar, pe o perioadă de maxim 6 luni în funcţia publică de conducere vacantă de şef birou vamal la Biroul Vamal de Frontieră gradul I Moraviţa - Direcţia Regională Vamală din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara.

Din modul în care reclamanta şi-a motivat în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăreşte şi, implicit, obiectul principal al acţiunii, îl reprezintă obţinerea drepturilor salariale calculate aferente funcţiei de conducere pentru intervalul de timp de 6 luni pentru care s-a emis Ordinul 690/10.03.2020.

În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, prezintă relevanţă natura dreptului pretins de către reclamantă, dar şi cea a raporturilor juridice dintre autoritatea pârâtă chemată în judecată şi iniţiatoarea acţiunii judecătoreşti.

Reclamanta are calitatea de funcţionar public, statutul său fiind reglementat de Legea 188/1999, respectiv de H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

În materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv in ceea ce priveşte prezenta acţiune, care urmăreşte acordarea unor drepturilor salariale, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.

Acest raţionament echivalează cu interpretarea că potrivit dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Codul administrativ adoptat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, ordonanţă care, la rândul ei se completează cu legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice in favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, raportat şi la efectele hotărârii, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competenţa materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze aparţine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantei, neavând relevanţă rangul instituţiei angajatoare în cadrul autorităţilor publice.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.