Judicial transfer dispute: failure to rule on accessory intervention admissibility renders administrative court judgment null

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.08.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 168/22.01.2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 931/9 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritorială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 12.06.2020, Tribunalul Ilfov a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2019 s-a amânat pronunţarea, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera.

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 20 august 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea reclamantei A. de anulare a Hotărârii 168 din 22.01.2019 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

S-a dispus obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători să emită o hotărâre prin care să dispună transferul reclamantei de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galaţi.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie, formulată de Tribunalul Ilfov, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 88 din 20 august 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat recursuri recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov

Prin cererea de recurs formulată de intervenientul accesoriu Tribunal Ilfov întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul - intervenient a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate şi a încheierii din data de 11 august 2020 de amânare a pronunţării, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Prin motivul de recurs circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat încălcarea regulilor de procedură în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de intervenţie, respectiv a art. 64 şi 62 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa omiţând a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

A considerat recurentul că este atrasă astfel sancţiunea nulităţii, fiind incălcat dreptul la apărare întrucât până la admiterea în principiu a cererii de intervenţie, nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel că nu a putut uza de dispoziţiile art. 140 alin. (1) din C. proc. civ., privind strămutarea cauzei la o altă instanţă, motivat de împrejurarea că soţul reclamantei îndeplineşte funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Galaţi.

Hotărârea a fost criticată şi din perspectiva motivelor prevăzute de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ., faţă de absenţa argumentelor judecătorului fondului.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a criteriilor privind soluţionarea cererilor de transfer prevăzute de art. 3 din HCSM nr. 193/2006 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care solicitat casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Contrar aprecierilor instanţei de fond, a arătat că hotărârea contestată de reclamantă este corespunzător argumentată, iar circumstanţele personale invocate în admiterea acţiunii au fost analizate în mod efectiv şi coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor.

A susţinut recurentul - pârât că avizele instanţelor de la care şi la care se solicită transferul nu sunt obligatorii pentru secţia pentru judecători, care nu efectuează în analiza cererii de transfer un control de legalitate şi temeinicie al acestor avize, ci o proprie analiză, cu exercitarea dreptului de apreciere în limitele legii, în vederea bunei funcţionări a resurselor umane la nivelul instanţelor.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata - reclamantă A. a formulat note scrise la data de 18 decembrie 2020 prin care a invocat tardivitatea şi inadmisibilitatea recursului declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, apreciind că acesta a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile, precum şi faptul că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte recursul formulat de intervenientul accesoriu Tribunalul Ilfov, a solicitat respingerea acestuia ca neavenit având în vedere dispoziţiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., pentru situaţia în care va fi anulat recursul declarat de C.S.M.

Totodată a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât acesta nu se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurenta - intimată că nu a fost invocată nicio normă de procedură încălcată, precum vreo vătămare suferită de intervenitent pentru a fi incident art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte cererea de strămutare invocată în motivele de recurs, a precizat reclamanta - intimată că scopul acesteia ar fi fost doar cel al tergiversării cauzei.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 5 martie 2021, intimata - reclamantă a invocat lipsa de interes a recursului declarat de recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov, având în vedere că prin Hotărârea secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 37/14.01.2021 s-a admis propunerea privind detaşarea sa de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galaţi pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 18.01.2021.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin notele scrise şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de doamna judecător A. privind anularea Hotărârii nr. 168/22.01.2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galaţi.

Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte urmează a analiza excepţiile inadmisibilităţii recursurilor invocate de intimata - reclamantă.

Verificând recursul declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva excepţiei nulităţii, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurentul-pârât a formulat critici punctuale asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., care în materia contenciosului administrativ implică şi o minimă aplecare asupra situaţiei de fapt stabilite de instanţa de fond.

Referitor la recursul declarat de intervenientul accesoriu, Înalta Curte constată, în aceleaşi limite prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., prin raportare şi la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că recurentul a formulat critici care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, Înalta Curte constată caracterul pur formal al invocării acesteia, intimata - reclamantă neaducând niciun argument în susţinerea ei. Instanţa observă însă, că în cauză a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport de data comunicării sentinţei, respectiv 29 septembrie 2020 şi data înregistrării căii de atac, 13 octombrie 2020, motiv pentru care va fi respinsă şi această excepţie.

Pe cale de consecinţă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. nu se poate socoti ca neavenită calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu.

Intimata - reclamantă a solicitat şi respingerea recursului formulat de recurentul intervenient Tribunalul Ilfov, ca rămas fără interes în raport de adoptarea Hotărârii secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 37/14.01.2021 prin care s-a admis propunerea privind detaşarea sa de la Tribunalul Ilfov la Tribunalul Galaţi pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 18.01.2021.

Reţine Înalta Curte diferenţele de regim juridic dintre instituţia transferului şi instituţia detaşării, prin care se dispune schimbarea locului de muncă pentru o perioadă limitată de timp, astfel că aceasta din urmă nu are nicio relevanţă cu privire la raportul juridic dedus prezentei judecăţi, motiv pentru care excepţia lipsei de interes va fi respinsă.

Instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe este nelegală, reţinând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se impune soluţia de casare în soluţionarea recursului "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Nulitatea actelor de procedură este definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

Aşa fiind, constată Înalta Curte că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora După ascultarea intervenientului şi a părţilor, instanţa se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei, printr-o încheiere motivată.

De asemenea, dispoziţiile art. 65 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că Intervenientul va prelua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei, dar va putea solicita administrarea de probe prin cererea de intervenţie sau cel mai târziu până la primul termen de judecată ulterior admiterii cererii de intervenţie.

Or, în concret, se observă că la termenul din data de 11 august 2020, deşi părţile nu s-au prezentat, solicitând judecata cauzei în lipsă, instanţa a amânat pronunţarea cauzei fără să reţină spre soluţionare admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie accesorie.

Astfel cum corect invocă recurentul intervenient, nici în considerentele sentinţei nu se regăsesc motivele sau menţiunea privind admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, ci doar se reţine în mod nereal că aceasta ar fi fost admisă în principiu la termenul din data de 11 august 2020.

In acest condiţii, în maniera în care a procedat prima instanţă, Înalta Curte constată că au fost încălcate norme de procedură care atrag nulitatea hotărârii. De altfel, sunt pertinente şi susţinerile recurentului intervenient în sensul că, neavând calitatea de parte şi nebeneficiind de termenul ulterior admiterii cererii de intervenţie, prevăzut de dispoziţiile mai sus citate, s-a aflat în imposibilitatea formulării cererii de strămutare în condiţiile art. 140 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că vătămarea este în concret probată.

Reţine Înalta Curte că respectarea acestor dispoziţii procesuale se circumscrie şi obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, dreptul la un proces echitabil constituie o componentă a principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică, nefiind suficient ca legea să recunoască persoanelor drepturi substanţiale în măsura în care acestea nu sunt însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, de natură a le pune în valoare.

Prin urmare, în condiţiile în care instanţa de fond, a încălcat normele de procedură antereferite, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, producând astfel o vătămare intervenientului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate aduse sentinţei de fond, care vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii invocate de intimata - reclamantă A., ca nefondate.

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a recursului formulat de recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov, invocate de intimata - reclamantă A., ca nefondate.

Admite recursurile formulate de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii şi recurentul - intervenient Tribunalul Ilfov împotriva sentinţei nr. 88 din 20 august 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instante.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.