Eligibility of children born during parental displacement for ethnic persecution compensation under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of the defendant pension authority, thereby upholding the lower court’s order that obligated the authority to recognize the claimant’s entitlement to rights under Law No. 189/2000 for the period from August 4, 1943, to March 6, 1945. The dispute concerned whether a person born during their parents’ ethnic persecution-induced displacement in Northern Transylvania was eligible for material support under the law governing victims of ethnic persecutions, with the appellant arguing that the claimant failed to present evidence before the administrative commission. The Court determined that Law No. 189/2000 applies to Romanian citizens who suffered ethnic persecution and displacement between September 6, 1940, and March 6, 1945, without distinguishing between parents and children born during the refuge period, as the material and moral consequences were identical for all affected family members. Relying on Article 129(5) of the Code of Civil Procedure regarding the court’s active duty to establish the truth, the Court found the evidentiary gap in the administrative phase irrelevant because the lower court correctly admitted the claim based on state archive records of the refugee list, birth certificates, and witness testimonies, concluding that no grounds for cassation existed.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of children born during parental displacement for ethnic persecution compensation under Law 189/2000: Motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu a depus probe în sprijinul celor solicitate în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, ci numai în instanța de fond, este irelevant în cauză, atâta vreme, cât potrivit art. 129 alin. (5), în baza rolului activ al instanței, „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 30 august 2004, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14352 din 24 iunie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în localitatea Turda, județul Cluj, unde aceștia se stabiliseră după ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria.
Prin sentința civilă nr. 1021 din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea 189/2000, pentru perioada 4 august 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, iar consecințele traumatizante ale acestei împrejurări s-au răsfrânt implicit și asupra ei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, atâta vreme, cât, în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, aceasta nu a prezentat nici un fel de probe în dovedirea susținerilor sale, probele fiind prezentate ulterior, în fața instanței de fond.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuțiile etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, în condițiile în care traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu a depus probe în sprijinul celor solicitate în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, ci numai în instanța de fond, este irelevant în cauză, atâta vreme, cât potrivit art. 129 alin. (5), în baza rolului activ al instanței, „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.
Față de aceste considerente, Curtea precizează că, dat fiind probatoriile administrate în cauză - certificatul eliberat de Arhivele Statului, care atestă prezența familiei intimatei, pe tabelul refugiaților din județul Turda, certificatul de naștere, care dovedește că s-a născut în timpul refugiului și declarațiile martorilor P.I. și Ș.D., în mod corect instanța de fond a admis acțiunea intimatei-reclamante.
Pe cale de consecință, constatând că în cauză, nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1021 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2005.