Annulment challenge against annulment ruling inadmissible; 1,000 RON bad-faith fine imposed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant’s challenge to annulment (contestație în anulare) filed against its final decision no. 3959 of 13 September 2019, which had itself dismissed as inadmissible a prior annulment challenge against a 2018 interlocutory order in an administrative/fiscal case; the Court also fined the appellant 1,000 RON for bad faith under Article 187(1)(1)(a) of the Civil Procedure Code due to repeated, identical annulment challenges, and declared the ruling final, with a 15-day right to re-examination of the fine. The dispute concerned a procedural challenge to a final ruling on public legal aid and judicial fine re-examination; the Court held that under Article 503(1) and (2)(2) Civil Procedure Code, an annulment challenge may only target definitive rulings and, as a retractive extraordinary remedy, cannot be used against a decision already rendered in annulment proceedings, thus failing minimum admissibility requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 191 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 508 C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ, Art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ; Annulment challenge against annulment ruling inadmissible; 1,000 RON bad-faith fine imposed: 3959 of 13 September 2019, which had itself dismissed as inadmissible a prior annulment challenge against a 2018 interlocutory order in an administrative/fiscal case; the Court also fined the appellant 1,000 RON for bad faith under Article 187(1)(1)(a) of the Civil Procedure Code due to repeated, identical annulment challenges, and declared the ruling final, with a 15-day right to re-examination of the fine. The dispute concerned a procedural challenge to a final ruling on public legal aid and judicial fine re-examination; the Court held that under Article 503(1) and (2)(2) Civil Procedure Code, an annulment challenge may only target definitive rulings and, as a retractive extraordinary remedy, cannot be used against a decision already rendered in annulment proceedings, thus failing minimum admissibility requirements.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the admissibility of the contestation in annulment; the court refers to it in the reasoning to conclude that the contested decision cannot be attacked, but it appears in the reasoning and not in the dispositive.
Cited in the reasoning as the basis for dismissing the contestation as inadmissible, but not cited in the dispositive.
Applied in the dispositive to impose a judicial fine of 1000 RON on the contestator for bad faith in exercising the extraordinary appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2020
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin încheierea din 27 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte a admis cererea formulată de petentul A. privind acordarea ajutorului public judiciar, şi a acordat petentului ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 20 de RON; a respins cererea de reexaminare amendă judiciară formulată de A. împotriva deciziei nr. 2817 din data de 4 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare petentul A., înregistrată la data de 31 mai 2018, de altfel, o cerere olografă întemeiată în drept pe prevederile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ., în esenţă, arătând că instanţa a încălcat dispoziţiile legale ale art. 157 alin. (1) lit. c), g), k), j); art. 397 alin. (1) şi art. 191 alin. (1) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 3959 din 13 septembrie 2019, Înalta Curte a respins contestaţia în anulare, reţinând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată pe nicio altă cale de atac, deci, nici pe calea contestaţiei în anulare, ci doar pe calea cererii de reexaminare.
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatorul B., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 508 alin. (4), art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul susţinând că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de B., ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Art. 503 din C. proc. civ., prevede:
(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe de o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
În cauza de faţă, prin decizia nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de B. împotriva încheierii din 27 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016.
Cum, în speţă, hotărârea atacată este dată în cadrul soluţionării unei contestaţii în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce poate fi supusă, prin urmare, căii de atac a contestaţiei în anulare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma dispoziţiilor în temeiul cărora a fost pronunţată, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplineşte cerinţele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare fiind pronunţată tot într-o contestaţie în anulare, motiv pentru care prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia atacată în prezenta cauză nu face parte din hotărârile care pot fi atacate cu contestaţie în anulare astfel cum permit dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de B. împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Înalta Curte mai constată că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt înregistrate numeroase dosare, având ca obiect contestaţii în anulare, consecutive şi cu conţinut identic, formulate de contestatorul A., în nume personal sau în calitate de reprezentant al societăţii C. S.R.L.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.,:
"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Faţă de exercitarea repetată a căii de atac a contestaţiei în anulare, aspect de natură a contura reaua-credinţă a acestuia în exercitarea dreptului prevăzut de art. 503 şi urm din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speţă sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica contestatorului A., o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va dispune respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., ca inadmisibilă şi, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3959 din 13 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Dispune amendarea contestatorului B. cu suma de 1000 de RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.