Administrative sanction for suspending shareholder voting rights; cassation based on contradiction between judgment reasoning and operative part

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2016, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 1373/08.07.2016, prin care s-a dispus sancţionarea acestuia cu amendă în cuantum de 5.000 RON, în calitatea sa de Membru al C.A. al B. S.A.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 100 din 18 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, având ca obiect "anulare act administrativ".

S-a dispus anularea deciziei nr. 1373/08.07.2016 a ASF.

A fost respinsă cererea de suspendare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei şi respingerea cererii de chemare în judecată.

Considerentele sentinţei atacate reprezintă argumente în favoarea netemeiniciei cererii de chemare în judecată formulate de reclamant şi, implicit, a respingerii cererii de chemare în judecată.

Cu toate acestea, dispozitivul hotărârii este în evidentă contradicţie cu considerentele, instanţa dispunând admiterea în parte a acţiunii reclamantului.

Pentru aceste motive, a apreciat recurenta - pârâtă că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Referitor la netemeinicia acţiunii, a arătat că măsurile de suspendare a dreptului de vot aferent acţiunilor deţinute de C. S.R.L., dispuse prin hotărârile CA nr. 4/17.12.2015 şi nr. 4/20.04.2016, nu au avut acoperire legală şi au avut ca efect împiedicarea fără temei a exercitării unui dintre drepturile fundamentale recunoscute acţionarilor.

În drept, recursul a fost încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 7 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 9 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

La data de 08.07.2016 ASF a emis decizia cu nr. 1373 prin care reclamantul A. a fost sancţionat în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii B. S.A. Oradea, cu amendă în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (LPC), în legătură cu adunările generale ale emitentului B. S.A. convocate pentru data de 18/19.12.2015 şi pentru data de 21/22.04.2016. În plus, s-a reţinut şi încălcarea prevederilor art. 1232 lit. A) lit. a) şi lit. j) al Regulamentului CNVM nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, în legătură cu litigiile în care a fost implicată societatea.

Sancţiunile au fost aplicate prin reţinerea de către ASF a unei conduite de natură a afecta/leza drepturile acţionarilor şi a le prejudicia interesele, din partea consiliului de administraţie al emitentului MEOR, conduită manifestată prin adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor de vot aferente unui număr de 567.417 acţiuni MEOR, reprezentând 79,3094% din capitalul social, deţinute de Societatea C. S.R.L., pentru adunările generale din data de 18/19.12.2015 şi din data de 21/22.04.2016, măsuri adoptate în cadrul şedinţelor CA din 17.12.2015, respectiv din 20.04.2016.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate şi in conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este întemeiate, urmând a-l admite, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 175 din acelaşi cod statuează că:

"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

(2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Totodată, dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, hotărârea este casabilă dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie, însă în dispozitiv instanţa a pronunţat o soluţie contrară.

Înalta Curte constată că, deşi în cuprinsul considerentelor, instanţa a motivat sentinţa în sensul respingerii acţiunii şi a cererii de suspendare, precizând că reclamantul nu răspunde celor imputate de pârâtă, neprecizând care ar fi temeiul legal care ar permite consiliului de administraţie suspendarea dreptului de vot al acţionarului majoritar, astfel că instanţa apreciază prezenta acţiune ca neîntemeiată, urmând a o respinge în consecinţă, atât în ce priveşte cererea în anulare, cât şi cerea de suspendare a acesteia, dispozitivul conţine soluţia contrară cu privire la acţiunea în anulare, respectiv a cea a anulării deciziei nr. 1373/08.07.2016 a ASF.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează absenţa motivării, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecinţa, Înalta Curte apreciază că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurentă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 100 din 18 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.