Salary recalculation orders extinguish ministry's appellate interest; appeal dismissed as lacking legal interest

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, SCAF, reclamanţii A. şi B. judecători cadrul Judecătoriei Baia de Aramă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei au formulat CONTESTAŢIE împotriva Ordinului de salarizare individuală nr. 1478/C din data de 24.05.2017, solicitând următoarele:

- anularea parţială a acestui ordin şi în consecinţă

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare pentru fiecare reclamant în parte şi cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015,sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. 83/201 aprobată prin Legea 71/2015"

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4606 din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;

- a anulat în parte Ordinul emis de pârât sub nr. x/24.05.2017 în sensul că obligă pârâtul la emiterea în favoarea reclamanţilor a unui nou ordin de încadrare salarială prin care să fie inclusă în indemnizaţia de încadrare lunară brută şi valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 sumă ce este majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 4606 din 27 noiembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât susţine, în esenţă, că între timp între timp au fost emise OMJ nr. 4680/C/2O16 şi nr. 219/C/2017, urmând ca ulterior să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară, respectiv de la 09.04.2015 în aplicarea Legii 71/2015 şi de la 01.10.2016, cu indemnizaţia calculată la valoarea de referinţă sectorială mărită.

Prin urmare, arată recurentul că, începând cu luna februarie 2017, reclamanţii au primit indemnizaţiile majorate cu valoarea sectorială de 405 % la care s-a aplicat procentul de 10% potrivit Legi nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 219/C/01.02.2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 1490/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4606 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.