Appeal for lack of interest following full implementation of salary recalculation order

Şedinţa publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea de ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 (majorată cu 10% începând cu data de 01.10.2015, potrivit Legii nr. 293/2015), la restituirea diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit, diferenţă actualizată cu indicele de inflaţie, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4790 din 7 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a judecăţii, ca neîntemeiată;

- a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiate;

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale penalizatoare;

- a admis în parte acţiunea formulată de administrativ formulate de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;

- a obligat pe pârât să emită pentru fiecare reclamantă ordin de salarizare prin care drepturile salariale să fie stabilite, în ceea ce priveşte perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, iar în ceea ce priveşte perioada începând cu data de 01.12.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

- a respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, şi plata dobânzii legale penalizatoare, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 4790 din 7 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că în cauză au fost emise OMJ nr. 4680/C/2O16 şi nr. 219/C/2017, urmând ca ulterior să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară, respectiv de la 09.04,2015 în aplicarea Legii 71/2015 şi de la 01.10.2016, indemnizaţia calculată la valoarea de referinţă sectorială majorată potrivit Legii nr. 293/2015.

Prin cererea înregistrată la dosarul instanţei de recurs la data de 17 februarie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/24.05.2017, emis în aplicarea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016 şi Ordinului nr. 219/C/2017, s-a stabilit indemnizaţia individuală cuvenită intimaţilor-reclamanţi, în modalitatea solicitată prin cererea de chemare în judecată, fiind achitate şi diferenţele salariale rezultate din acest mod de calcul.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinele nr. 1490/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamantelor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4790 din 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2020.