Failure to cite regional tax authority as issuer of contested decision violates right to fair trial, necessitating cassation and remand
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the taxpayer's appeal, cassating the appeal court’s judgment and remanding the case for retrial at the same instance, leaving the lower court’s partial annulment of the administrative decision and dismissal of the rest without final effect pending the new trial. The dispute concerned a tax inspection that imposed supplementary liabilities for corporate income tax and VAT, which the taxpayer challenged based on the illegality of an administrative refusal to hear its objection due to procedural defects and the fiscal authority’s reliance on a criminal conviction for fictitious invoices. The Court found the appeal well-founded on grounds of legal and factual errors, specifically ruling that the failure to cite the regional tax authority, the issuer of the contested administrative decision, as a party violated the principle of adversarial proceedings and the right to a fair trial, rendering the prior judgment null under Civil Procedure Code Art. 175(2) and triggering the grounds for cassation under Art. 488(1)(5), (6), and (8).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1448 alin. (2) C. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art. 153 C. proc. civ; Failure to cite regional tax authority as issuer of contested decision violates right to fair trial, necessitating cassation and remand: The dispute concerned a tax inspection that imposed supplementary liabilities for corporate income tax and VAT, which the taxpayer challenged based on the illegality of an administrative refusal to hear its objection due to procedural defects and the fiscal authority’s reliance on a criminal conviction for fictitious invoices. The Court found the appeal well-founded on grounds of legal and factual errors, specifically ruling that the failure to cite the regional tax authority, the issuer of the contested administrative decision, as a party violated the principle of adversarial proceedings and the right to a fair trial, rendering the prior judgment null under Civil Procedure Code Art. 175(2) and triggering the grounds for cassation under Art. 488(1)(5), (6), and (8).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal, cassating the judgment, and remanding the case for retrial.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 martie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 08.09.2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr. x/10.06.2016, şi a Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de DGRFP Cluj-Napoca, AJFP Sălaj - Activitatea de inspecţie fiscală, precum şi anularea în totalitate a Deciziei nr. 140/28.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei sale, înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca sub nr. 15.935/19.07.2016.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi a anulat decizia nr. 140 din 28.02.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca; a respins în rest acţiunea, cu consecinţa menţinerii deciziei de impunere nr. x din 10.06.2016 şi a RIF nr. x din 10.06.2016, ambele emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În acest sens, solicită anularea dispoziţiilor privind menţinerea deciziei de impunere nr. x şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/10.06.2016 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.
De asemenea, solicită obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului arată că la data de 10.06.2016, A.J.F.P. Sălaj a emis în sarcina contribuabilului A. S.R.L. Raportul de inspecţie fiscală nr. x/10.06.2016 şi Decizia de impunere nr. x/10.06.2016, stabilind în sarcina contribuabilului obligaţii fiscale suplimentare, reprezentând: 411.469 RON impozit pe profit, 236.868 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 61.903 RON penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 617.198 RON taxă pe valoarea adăugată, 344.710 RON dobânzi/penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată şi 93.080 RON penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată. Contestaţia administrativă a fost respinsă prin Decizia nr. 140/28.02.2017, fără a se intra în analiza fondului, având în vedere că reprezentantul convenţional nu a depus împuternicirea în forma cerută de lege.
Consideră că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală şi că instanţa de fond a anulat în mod corect Decizia nr. 140/28.02.2018 şi a analizat în temeiul art. 281 alin. (7) Codul de procedură fiscală fondul raportului juridic fiscal, având în vedere că organele fiscale au respins în mod neîntemeiat contestaţia, invocând motive procedurale care nu existau.
Astfel, susţine că instanţa de fond, substituindu-se organului fiscal în aprecierea existenţei şi a întinderii raportului fiscal, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 92/2003, iar pe de altă parte, a nesocotit practica judiciară constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Arată că organul fiscal care a efectuat controlul a apreciat că au caracter fictiv mai multe facturi, reprezentând achiziţii, prestării de servicii de construcţii şi mijloace de transport de la următorii furnizori: A70 Construcţii S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L şi F. S.R.L., întemeindu-şi constatarea exclusiv pe un proces-verbal al I.P.J. Sălaj care înştiinţa ANAF de începerea urmăririi penale cu privire la aceste operaţiuni.
Precizează că instanţa de fond a analizat faptul că în dosarul penal nr. x/2016, prin sentinţa nr. 166/09.11.2016, Tribunalul Sălaj a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, prin care a fost condamnat inculpatul G. şi prin care s-a luat act că a fost achitat întregul prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă D.G.R.F.P. Cluj - Napoca - A.J.F.P. Sălaj, respectiv suma de 1.146.801 RON. De asemenea, a luat act instanţa fondului de faptul că prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit că un număr de 63 de facturi fiscale din contabilitatea A. S.R.L. au avut caracter fictiv şi au fost anulate.
Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a omis să verifice raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere din perspectiva faptului că, întrucât perioada pentru care s-a efectuat verificarea este 01.01.2010 - 30.09.2015, instanţa fondului trebuia să verifice în ce măsura organele fiscale au avut în vedere toţi furnizorii şi toate operaţiunile comerciale derulate, respectiv în ce măsura debitul suplimentar este derivat exclusiv din raporturile comerciale avute în vedere prin hotărârea penală sau vizează şi raporturi comerciale derulate şi cu alţi contribuabili, având în vedere că a contestat chiar cuantumul debitului. Astfel, susţine că nu există o corespondenţă între operaţiunile financiare pentru care s-a încheiat acordul de recunoaştere şi cele pe baza cărora organul fiscal a stabilit obligaţiile fiscale suplimentare.
De asemenea, arată că instanţa nu a reţinut faptul că acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat între numitul G., în calitate de administrator statutar al societăţii, în vreme ce raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere vizează societatea şi nici nu s-a pronunţat cu privire la soluţia ce priveşte executarea "debitelor restante", constând în penalităţi şi majorări şi nici cu privire la persoana în sarcina căreia cade stingerea acestora. Astfel, de vreme ce instanţa penală a constatat recuperarea debitului principal, organul fiscal va putea pune în executare din decizia de impunere numai creanţele fiscale accesorii (dobânzile şi penalităţile de întârziere), în privinţa cărora acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.
Consideră că instanţa avea obligaţia să stabilească, pe lângă faptul că organul fiscal ar fi în mod nelegal îndreptăţit să obţină executarea aceluiaşi debit principal de două ori, şi faptul că acest debit fie nu poate fi recuperat decât exclusiv din patrimoniul persoanei juridice, fie de la administratorul societăţii, în temeiul unui raport de solidaritate pasivă, conform dispoziţiilor art. 1448 alin. (2) C. civ.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj Napoca a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, anularea în totalitate a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice, înregistrată sub nr. x/10.06.2016, şi a Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de DGRFP Cluj-Napoca, AJFP Sălaj - Activitatea de inspecţie fiscală, precum şi anularea în totalitate a Deciziei nr. 140/28.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei sale, înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca sub nr. 15.935/19.07.2016.
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cuprinsul acesteia a formulat şi critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. De asemenea, instanţa de recurs apreciază că în speţă este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a analiza recursul din perspectiva acestor motive de casare, pe care le apreciază ca fiind fondate.
În speţă au fost atacate Decizia de impunere nr. x/10.06.2016 şi Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016, ambele emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj - Activitatea de inspecţie fiscală, precum şi Decizia nr. 140/28.02.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.
Înalta Curte constată că în cauză a fost citată, în calitate de pârâtă, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj - Activitatea de inspecţie fiscală, la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Sălaj.
Se impunea citarea în cauză atât a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ca emitent al Deciziei nr. 140/28.02.2017 de soluţionare a contestaţiei, cât şi a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Sălaj, ca emitent al Deciziei de impunere nr. x/10.06.2016 şi al Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/10.06.2016.
Este adevărat că reclamanta nu a precizat la stabilirea cadrului procesual că înţelege să se judece în contradictoriu cu ambele organe fiscale, dar a indicat emitenţii actelor pe care a înţeles să le conteste, astfel că revenea instanţei de fond, în baza rolului activ prevăzut de art. 22 C. proc. civ., obligaţia stabilirii corecte a cadrului procesual şi citarea emitenţilor actelor atacate.
Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială faţă de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum şi dreptul la un proces echitabil.
Înalta Curte constată că prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor citarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, emitent al Deciziei nr. 140/28.02.2017 pe care a anulat-o.
Potrivit art. 153 C. proc. civ.:
"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.
(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără citarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de faţă, respectiv decizia de soluţionare a contestaţiei, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât şi a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza criticile din cererea de recurs şi, în măsura în care va aprecia necesară pentru soluţionarea litigiului administrarea probei cu expertiza contabilă, va pune în discuţia părţilor această probă.
Înalta Curte constată că în speţă a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, cu citarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în calitate de emitent al deciziei de soluţionare a contestaţiei, urmând a examina toate criticile care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 235/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.