Reversal of EU fund restitution claim after beneficiary bankruptcy during sustainability period violates adversarial proceedings and right to defense

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Secţie de producţie medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-mentionate, şi stabilirea creanţei bugetare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, tinând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1992 din 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate; a anulat Decizia nr. 15060/20.04.2017 şi procesul-verbal nr. x/10.02.2017 şi a dispus recalcularea sumei datorate proporţional cu perioada rămasă de la deschiderea procedurii falimentului până la expirarea duratei de durabilitate.

De asemenea, a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind exonerarea de plata sumei.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1992 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că perioada de implementare a proiectului a fost cuprinsă între data de 03.05.2011 şi 03.02.2014, iar perioada de menţinere obligatorie a investiţiei (perioada de durabilitate) a fost cuprinsă în intervalul 2014 - 2019, subzistând obligaţia beneficiarului privind sustenabilitatea proiectului şi menţinerea destinaţiei, asigurării exploatării şi mentenanţa bunurilor şi/sau a echipamentelor achiziţionate în cadrul proiectului.

Arată că la data de 09.09.2016, potrivit sentinţei civile nr. 715/09.09.2016, Tribunalul Sibiu a dispus în dosarul nr. x/2016 deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L., iar prin hotărârea intermediară nr. 44/31.01.2017, s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului debitoarei S.C. A. S.R.L. Ca urmare, structura de control din cadrul autorităţii de management a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. DGPEC/6880/10.02.2017 şi ulterior, Erata nr. 11901/06.03.2017, fiind stabilită în sarcina debitoarei S.C. A. S.R.L. o creanţă bugetară în sumă de 19.967.411,86 RON, din care: 17.171.974,20 RON contribuţie UE şi 2.795.437,66 RON contribuţie publică naţională.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/10.02.2017, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 15060/20.04.2017.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, arată că, deşi prima instanţă a înlăturat în mod corect toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, a dispus anularea actelor atacate pe motiv de netemeinicie.

Susţine că prin procesul-verbal atacat s-a reţinut că pentru proiectul din speţă, aflat în perioada de durabilitate, sunt aplicabile prevederile art. 17 din contractul de finanţare nr. x/03.05.2011, care la alin. (2) lit. e) prevăd că respectivul contract se reziliază de drept, beneficiarul având obligaţia să restituie sumele rambursate, dacă beneficiarul face obiectul unei proceduri de insolvenţă, dizolvare prin reorganizare fără acordul prealabil al OI IMM, administrare juridică sau sub controlul altei autorităţi, şi-a suspendat activitatea sau se află într-o situaţie asemănătoare rezultând dintr-o procedură similară reglementată de legislaţia sau reglementările la nivel naţional sau comunitar.

Consideră că prima instanţă a conturat un raţionament greşit, cu nesocotirea prevederilor contractuale incidente, criticând faptul că aceasta a reţinut incidenţa prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, deşi acestea nu au stat la baza actelor administrative atacate, concluzionând într-o singură frază că falimentul beneficiarului nu este fraudulos, iar autoritatea contractantă nu a afirmat sau probat contrariul, aspecte în raport cu care a apreciat că ne aflăm în ipoteza de exceptare de la obligaţia de rambursare a sumelor, deşi emiterea procesului-verbal prin care s-a stabilit creanţa bugetară s-a realizat ca urmare a rezilierii contractului de finanţare, împrejurare care nu a fost criticată de către reclamantă şi nici nu a fost înlăturată de prima instanţă.

Susţine că analiza instanţei referitoare la faptul că falimentul intimatei-reclamante ar avea caracter fraudulos sau nu excede obiectului procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât art. 17 alin. (2) lit. e) din contractul de finanţare nu face nicio distincţie şi nici nu instituie în sarcina organului de control o astfel de analiză, sancţiunea fiind recuperarea integrală a finanţării.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare arată că aceasta, în mod contradictoriu, deşi a apreciat că reclamanta ar fi exonerată de angajarea răspunderii, a dispus anularea actelor administrative şi recalcularea sumei datorate proporţional cu perioada rămasă de la deschiderea procedurii falimentului până la expirarea duratei de durabilitate, fără a ţine cont nici de faptul că în perioada de durabilitate nu mai sunt alocate alte sume.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Competitivitate (DGPEC): anularea Deciziei nr. 15060/20.04.2017, emise de pârât, privind soluţionarea contestaţiei administrative; anularea Procesului-verbal nr. x/10.02.2017, emis de pârât, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectivului convergenţă privind proiectul "Secţie de producţie medicamente Terapia cancerului" cod SMIS 24302; exonerarea de plata sumei de 19.967.411,86 RON, ca urmare a anularii actelor mai sus-mentionate, şi stabilirea creanţei bugetare, cu respectarea principiului proporţionalităţii, tinând cont de procentul de realizare a indicatorilor de rezultat în cadrul perioadei de durabilitate.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de către recurentul-pârât, pe care instanţa de control judiciar îl califică drept motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, se constată că acesta este fondat.

Astfel, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe prevederile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 şi ale Regulamentului (UE) nr. 1303/2013, în raport cu care a reţinut exonerarea reclamantei de plata parţială a sumelor reţinute în sarcina sa.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că cele două regulamente anterior evocate nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată şi nu a fost pusă în discuţie aplicabilitatea lor în cauză, fiind menţionate pentru prima dată în considerentele hotărârii recurate.

În acest mod, s-au încălcat principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 şi 14 C. proc. civ., întrucât instanţa era datoare să pună în discuţia părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ.:

"(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

Prin urmare, a fost încălcat şi dreptul la apărare al părţilor, care au fost private, în acest mod, de posibilitatea de a formula apărări şi de a-şi expune punctele de vedere.

Dincolo de acest aspect, instanţa de recurs constată că hotărârea recurată conţine şi motive contradictorii, astfel cum în mod corect a susţinut recurentul-pârât, având în vedere că, în baza regulamentelor mai sus invocate, a apreciat că reclamanta este exceptată de la obligaţia de rambursare a sumelor, ulterior dispunând anularea actelor administrative şi recalcularea sumei datorate, proporţional cu perioada rămasă de la deschiderea procedurii falimentului până la expirarea duratei de durabilitate.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamantă, conform celor mai sus expuse.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, împotriva sentinţei civile nr. 1992 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene, în prezent Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, împotriva sentinţei civile nr. 1992 din 25 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.