Fiscal warehouse authorization revocation upheld; appeal quashed as unreasoned.

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2017 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, anularea deciziei nr. 014/27.02.2017 emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, de respingere a plângerii prealabile formulate împotriva deciziei nr. 115/21.12.2016, prin care s-au revocat autorizaţiile de antrepozit fiscal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 261/CA din 04 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate; a anulat Decizia nr. 014/27.02.2017 de respingere a plângerii şi în parte Decizia nr. 115/21.12.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, în ceea ce priveşte respingerea cererilor de reautorizare nr. x/24.06.2016 şi revocarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003, nr. x/23.12.2003, nr. x/23.12.2003 şi x/23.12.2003 - art. 1 şi 2; a menţinut Decizia nr. 115/21.12.2016 în ceea ce priveşte revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x/23.12.2003 - art. 3.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.

Recurentul-pârât reia starea de fapt şi arată că desfăşurarea activităţii în anumite domenii este reglementată prin legi speciale, ce stabilesc condiţii specifice şi că prevederile în legătură cu produsele accizabile au fost adoptate prin luarea în considerare a specificului acestor activităţi, respectiv gradul ridicat de risc privind evaziunea fiscală.

Mai arată că reclamanta nu a îndeplinit, cumulativ, condiţiile prevăzute de lege pentru autorizarea ca antrepozit fiscal, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea reţinută de instanţa de fond potrivit căreia reclamanta nu avea interesul real de a face investiţii în locaţii până la finalizarea definitivă a litigiului.

Precizează că în sistemul gestionat de Ministerul Finanţelor Publice, reclamanta avea autorizaţiile de antrepozit fiscal valide, începând cu data de 11.04.2016, iar solicitarea reclamantei de acordare a unui termen pentru aducerea unităţilor la standardele impuse de noul Codul fiscal excede dispoziţiilor Legii nr. 227/2015.

Susţine că reclamanta se afla în situaţia în care perioada de valabilitate a autorizaţiilor de antrepozit fiscal expirase şi, ca atare, în cauză erau incidente dispoziţiile art. 365 alin. (7) din Legea nr. 227/2015.

Mai mult, reclamanta nu a estimat o perioadă de timp pentru executarea lucrărilor de renovare, iar între momentul validării autorizaţiilor (11.04.2016) şi momentul soluţionării cererilor de reautorizare (21.12.2016), a trecut o perioadă mai mare de 9 zile, astfel încât, dacă dorea, reclamanta avea posibilitatea de a efectua achiziţiile utilajelor/renovarea spaţiilor.

Arată că organul fiscal competent a aplicat întocmai dispoziţiile legale în vigoare în momentul emiterii actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 115/21.12.2016 şi că aceste aspecte contrazic considerentele instanţei de fond.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, Înalta Curte constată că nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond, nefiind identificate critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cele câteva paragrafe ce nu au fost preluate din întâmpinarea de la fond (de exemplu, chestiunile prealabile din pag. 2 a cererii de recurs şi paragrafele 1-6 din pag. 3) reprezintă doar prezentarea unor texte de lege şi anumite aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate.

Astfel fiind, recurentul-pârât nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă drept considerente ale sentinţei recurate şi nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe este greşită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) Cod de procedură, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva deciziei civile nr. 261/CA din 04 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.