Valuation of historic vehicle in insurance claim: requirement for judicial expertise to substitute party-commissioned extrajudicial report

Şedinţa publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 11.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 5085 din 27.03.2017 şi admiterea în întregime a pretenţiilor formulate cu privire la daunele produse în urma accidentului rutier din data de 28.12.2009, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4592 din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a anulat decizia nr. 5085/27.03.2017 şi a obligat pârâtul la emiterea unei decizii de despăgubire pentru suma solicitată de reclamantă, în cuantum de 5000 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de despăgubire; a respins, ca nefondată, cererea reclamantei privind plata penalităţilor de întârziere precum şi plata cheltuielilor ocazionate de judecata litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 3368 RON (onorariu avocat redus, taxa judiciară de timbru şi cheltuieli deplasare).

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4592 din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantei, cu menţinerea deciziei atacate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că instanţa a interpretat greşit legislaţia aplicabilă, preluând punctul de vedere al expertului extrajudiciar propus de către reclamantă, fără a argumenta în considerentele hotărârii care a fost raţiunea pentru care a opinat în acest sens şi care au fost motivele înlăturării punctului de vedere al specialiştilor evaluatori ai B. S.A., cât şi al celor de la FGA.

Susţine că faptul că FGA a preluat punctul de vedere al specialiştilor de la B. S.A. nu poate reprezenta un motiv de critică, întrucât dosarul de daună a fost reanalizat de către recurent.

Critică faptul că instanţa de fond a preluat punctul de vedere al unui expert extrajudiciar, în sensul că obiectul evaluării este un autoturism istoric, fără a arăta cum s-a ajuns la o despăgubire de 5000 euro şi care au fost motivele pentru care la suma evaluată iniţial chiar de către expert nu au fost luate în calcul reparaţiile şi coeficientul de uzură al autovehicului. Consideră că aceste specificaţii erau impetuos necesare, după cum se impunea şi indicarea legislaţiei aplicabile în materie, având în vedere că orice autoturism are un grad de uzură care se raportează la momentul evaluării. Mai mult, consideră că trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordinului CSA nr. 21/2009, privind dauna totală şi valoarea maximă de despăgubire acordată.

Recurentul-pârât arată că nu are temei legal pentru a calcula valoarea unui vehicul în considerarea acestuia ca fiind de epocă sau normal, întrucât Ordinul CSA nr. 21/2009, aplicabil în cauză, nu face o asemenea distincţie.

Consideră că prima instanţă ar fi trebuit să procedeze la instrumentarea dosarului în mod nemijlocit, prin administrarea propriului probatoriu, în care părţile să aibă posibilitatea să formuleze apărări, să conteste eventualele rapoarte de expertiză, în condiţii de contradictorialitate.

Recurentul-pârât opinează că în mod greşit instanţa l-a obligat la plata directă a sumei de 5000 euro, în loc să-l oblige la reanalizarea cererii de plată, motiv pentru care apreciază că sentinţa recurată încalcă dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 5085 din 27.03.2017 şi admiterea în întregime a pretenţiilor formulate cu privire la daunele produse în urma accidentului rutier din data de 28.12.2009, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că una dintre criticile formulate în recurs vizează reţinerea în considerentele hotărârii recurate a concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară, critică pe care instanţa de recurs o încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Instanţa de recurs constată că această critică este fondată, având în vedere că instanţa de fond a dat relevanţă concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară, depus la dosar de către reclamantă, în ceea ce priveşte modalitatea de evaluare a autovehiculului din speţă.

Înalta Curte constată că legiuitorul a înţeles să instituie prin art. 16 C. proc. civ., principiul administrării nemijlocite a probelor, potrivit căruia:

"Probele se administrează de către instanţa care judecă procesul, cu excepţia cazurilor în care legea stabileşte altfel", iar excepţiile de la acest principiu sunt de strictă interpretare şi aplicare.

De asemenea, pentru administrarea unei probe, legiuitorul a prevăzut un control de admisibilitate pe care instanţa trebuie să îl efectueze, după ascultarea punctelor de vedere ale părţilor cu privire la proba propusă, în condiţii de contradictorialitate.

Este adevărat că această expertiză extrajudiciară reprezintă un înscris avut în vedere de instanţă în cadrul probei cu înscrisuri, dar fiind contestat de pârât, care nu a fost de acord cu concluziile pe care le conţine, era necesară punerea în discuţie de către instanţă în virtutea rolul activ conferit de normele procedurii civile, a unei expertize judiciare de specialitate, pentru a da eficienţă principiului administrării nemijlocite a probelor şi pentru a asigura echilibrul părţilor în manifestarea dreptului la apărare al acestora, prin formularea de puncte de vedere, obiective şi obiecţiuni la raportul de expertiză.

În consecinţă, recurentului-pârât i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea administrării probei cu expertiza judiciară de specialitate, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia în mod greşit instanţa a obligat recurentul la plata directă a sumei de 5000 euro, în loc să-l oblige la reanalizarea cererii de plată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, întrucât prin decizia contestată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor analizase pe fond cererea reclamantei.

În raport cu motivul de nelegalitate anterior reţinut, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa de fond.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanţa de fond, care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4592 din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 4592 din 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 martie 2021.