Transfer of state-owned movie theaters to local public domain and mandatory handover protocol under cinematography legislation

Şedinţa publică din data de 03 martie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 octombrie 2017, reclamanţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc, reprezentate prin primar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România-Film", obligarea pârâtei la predarea către Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc a sălilor de spectacol cinematografic (cinematografelor), împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente - respectiv:

"Moldova", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc şi "Luceafărul", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc - pe bază de protocol, conform art. II pct. 1-5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire a sălilor de spectacol cinematografic în cauză, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 44 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "obligaţia de a face", formulată de reclamanţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România - Film Bucureşti şi a obligat pârâta la predarea către reclamanţi a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, "Moldova" şi "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâta a invocat existenţa unui drept de proprietate asupra imobilelor în discuţie, negându-se aplicabilitatea dispoziţiilor legale invocate de către reclamanţi. Aceste apărări nu pot fi însă avute în vedere de către instanţă în condiţiile în care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate invocat de către pârâtă.

Potrivit propriilor susţineri, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi ale H.G.. 530/1991, pârâta este proprietara bunurilor indicate de către reclamante. Cu toate acestea, în documentele anexate, cele două imobile nu figurează nici ca unităţi cinematografice proprii regiei (doar cinematografele din Bucureşti "B." şi "C.", din Constanţa "D." şi Piteşti "E." - fila x), nici ca unităţi din cadrul Filialei judeţene de exploatare a filmelor Suceava . Din analiza acestor înscrisuri, instanţa constată că pârâta nu a făcut dovada că din patrimoniul acesteia fac parte cele două imobile indicate de către reclamante.

S-a mai arătat că, la cererea pârâtei, a avut loc în anul 2013 înscrierea în registrele de carte funciară/intabulare a cinematografului "Luceafărul", însă pârâta a înscris în favoarea sa doar dreptul de administrare, indicând drept titular al dreptului de proprietate Statul Român - Domeniul privat.

În aceste condiţii, reţinând că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat asupra imobilelor în litigiu, în baza dispoziţiilor art. II din Legea nr. 328/2006, instanţa a admis acţiunea reclamantelor şi a obligat pârâta la predarea către reclamanţi a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, "Moldova" şi "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte termenul în care legea dispunea cu privire la îndeplinirea obligaţiei pârâtei, instanţa a apreciat că împlinirea termenului nu poate lipsi de efecte dispoziţia legală, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că nerespectarea termenului este imputabilă exclusiv reclamantelor.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 44 din 13 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România prin Administrator Special F. şi prin administrator judiciar G. S.P.R.L., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept material invocate de către intimaţi în cererea de chemarea în judecată. Astfel, intimaţii-reclamanţi Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar au solicitat instanţei predarea către aceştia a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, în speţă fiind vorba despre "Moldova" situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată prin nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc şi "Luceafărul" situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc.

- Legea nr. 303/2008 care modifică O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată ca modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective." Cu toate acestea, patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" este dat de actul de înfiinţare şi funcţionare a Regiei, şi anume Legea nr. 15/1990, aceasta fiind anterioară Legii nr. 303/2008, producându-şi efectele atât înaintea intrării în vigoare a acesteia din urmă, cât şi ulterior acesteia. Prin urmare, patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" este format din bunuri care sunt în proprietatea acesteia aşa cum s-a stabilit prin Legea nr. 15/1990, în timp ce Legea nr. 303/2008 se referă exclusiv la bunurile care sunt în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", iar o interpretarea sistematică a normelor din aceste legi duce la concluzia că cele două cinematografe care fac obiectul cererii de chemare în judecată, se află în patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm", motiv pentru care dispoziţiile Legii nr. 303/2008 nu sunt aplicabile acestora.

- analizând în continuare dispoziţiile legale în materie, cadrul legislativ special aplicabil R.A.D.E.F "RomâniaFilm" are în vedere prevederile H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei raportate la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Precizăm că Legea nr. 15/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 98 din 08.08.1990. iar H.G. nr. 530/1991 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 73 din 17.05.1991. Prin publicarea în Monitorul Oficial aceste acte devin opozabile erga omnes.

Conform prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 530/1991, se înfiinţează Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "RomâniaFilm" Bucureşti. Dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 530/1991 ne arată că "Patrimoniul regiilor autonome, precum şi capitalul social şi structura acestuia ale societăţilor comerciale cinematografice înfiinţate sânt prevăzute în anexa nr. 1.". Aşa fiind, se constituie o persoană juridică, în condiţiile Legii nr. 15/1991, patrimoniul acesteia fiind, de asemenea, prevăzut în actul de constituire. Aşa cum deja s-a arătat, identificarea patrimoniului Regiei este necesar a se afla în actul de constituire al acesteia.

- art. 65 alin. (1) din O.G. nr. 39/2005 prin care s-a statuat că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic se află în proprietatea privată a statului a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 227/2007, potrivit căreia dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia încalcă prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul. Mai mult, tot printr-o Decizie a Curţii Constituţionale nr. 269/26.03.2010 a fost admisă în parte excepţia de neconstituţionalitate, astfel că au fost declarate neconstituţionale punctele 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008, precum şi punctul 2 din art. II din Legea nr. 303/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 08 octombrie 2018, intimaţii - reclamanţi Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin primar au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimaţii-reclamanţi Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc au investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtei Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "România-Film", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la predarea către Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Consiliul Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc a sălilor de spectacol cinematografic (cinematografelor), împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente - respectiv:

"Moldova", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată nr. cadastral x din cartea funciară nr. x Câmpulung Moldovenesc şi "Luceafărul", situată în Câmpulung Moldovenesc, Calea x, judeţul Suceava, identificată cu parte din nr. cadastral x din cartea funciară nr. x-C1 Câmpulung Moldovenesc - pe bază de protocol, conform art. II pct. 1-5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi obligarea pârâtei la încheierea protocolului de predare-primire a sălilor de spectacol cinematografic în cauză, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Prima instanţă, pentru considerentele prezentate pe scurt la punctul 2, a admis acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "obligaţia de a face", formulată de reclamanţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România - Film Bucureşti şi a obligat pârâta la predarea către reclamanţi a sălilor de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile, documentele şi bunurile mobile aferente, "Moldova" şi "Luceafărul", pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România - Film Bucureşti a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8 (La articolul II punctul 1, articolul II se modifică şi va avea următorul cuprins), că:

"1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.

2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.

3. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale vor prelua de la Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film» personalul aferent, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Odată cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1, consiliile locale respective vor prelua activul şi pasivul aferente fiecărei săli sau grădini de spectacol cinematografic pe care o primesc în administrare. (...)"

În legătură cu regimul juridic al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, Înalta Curte constată că imobilele cu destinaţia de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială şi administratorul R.A.D.E.F. - "România-film" nu are natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012, prin care s-a statuat că, în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale. Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire a imobilelor în cauză, reglementat prin dispoziţiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat, în deciziile menţionate, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat", adică obligaţia de predare a acestor imobile.

Potrivit prevederilor punctului 8 din actul normativ indicat, subpunctul 5:

"Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale şi ţinând cont de ceea ce intimaţii-reclamanţii au solicitat prin cererea dedusă judecăţii, rezultă fără putinţă de tăgadă că, dispoziţiile punctului 8 din Legea nr. 303/3008 instituie dreptul de proprietate al comunităţii locale asupra sălilor de cinematograf şi grădinilor de spectacol, iar recurenta-pârâtă RADEF "România Film" are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli.

Este adevărat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, conţinea prevederi favorabile regiei cu privire la sălile de spectacol şi ca urmare a acestor dispoziţii, în cărţile funciare aferente cinematografelor, a fost intabulat dreptul de proprietate publică în favoarea Statului Român şi în administrarea RADEF.

Însă, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 19/2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, precum şi ale prevederilor art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, prin care a statuat că, prevederile art. 1 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate la poziţiile nr. 1-12, nr. 14-91, nr. 93-156 şi nr. 158-166 din anexa nr. 1 care face parte integrantă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, precum şi cele ale art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, sunt neconstituţionale.

De asemenea, prin Deciziile nr. 980/22.11.2012 şi nr. 981/22.11.2012 pronunţate de Curtea Constituţională s-a reţinut încă o dată faptul că, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, iar prevederile O.U.G. nr. 47/2011 sunt neconstituţionale.

Aşa fiind, urmare deciziilor enunţate mai sus, legiuitorul a înţeles să adopte Legea nr. 103/2013 pentru respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 47/2011, text intrat în vigoare la data de 25.04.2013.

Din interpretarea dispoziţiilor legale expuse mai sus, rezultă în mod clar, faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf şi spectacole aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului şi trec, de drept, în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate reţine incidenţa în cauză a prevederilor H.G. nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei raportate la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, întrucât aceste acte normative vizează aspecte ce ţin înfiinţarea de regii autonome, or sălile de spectacol nu au fost în proprietatea regiei ci doar în administrarea acesteia, prin voinţa legiuitorului, care ulterior a statuat în sensul că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România prin Administrator Special F. şi prin administrator judiciar G. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 44 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România prin Administrator Special F. şi prin administrator judiciar G. S.P.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 44 din 13 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2021.