Packaging waste recovery operator's recycling targets appeal upheld; tax assessment annulled for unlawful retroactive methodology

Şedinţa publică din data de 03 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 ianuarie 2016, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la dosar în data de 26 mai 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea în totalitate a deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 206/20.11.2015, a deciziei de impunere nr. x/09.09.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/09.09.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1748 din 12 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1748 din 12 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C.I.I. C., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Arată că prima instanţă preia în motivare susţinerile pârâtei fără a da un răspuns concret apărărilor şi susţinerilor reclamantei, fără a motiva soluţia pronunţată prin raportare la circumstanţele speţei şi fără a arăta în concret cum se aplică dispoziţiile legale.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit cerinţa esenţială a motivării soluţiei date prin hotărâre este următoarea: doar în condiţiile unei soluţii motivate, hotărârea pronunţată este legală, fiind astfel evitată pronunţarea unor soluţii arbitrare şi totodată, fiind asigurată respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare prevăzute de art. 6, respectiv art. 13 C. proc. civ., drepturi garantate prin Constituţie şi prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel cum se poate observa în mod clar din cuprinsul hotărârii, prima instanţă nu a reţinut în considerentele Sentinţei aspectele învederate de reclamantă prin acţiune şi prin răspunsul la întâmpinare, fapt ce constituie o încălcare a cerinţei legale prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod proced. civ.

În ceea ce priveşte circumstanţele speţei, instanţa motivează sentinţa civilă nr. 1748/12.04.2018 fără a ţine cont de concluziile raportului de expertiză şi a completării la raport ceea ce conduce la pronunţarea unei soluţii care încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi principiul esenţial al aflării adevărului.

O altă neregularitate procedurală ce se încadrează în conţinutul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este reprezentată de încălcarea dispoziţiilor art. 330 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere lipsa desemnării unei persoane de specialitate pentru clarificarea aspectelor tehnice privind reciclarea materialelor, la care expertul fiscal nu a putut răspunde.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi preciza poziţia procesuală.

5. Aspecte de fapt relevante în cauză

În perioada 10.03.2015-03.09.2015, reclamanta a fost supusă unei inspecţii fiscale în ceea ce priveşte modul de îndeplinire a obiectivelor de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje în perioada ianuarie- decembrie 2014. În urma verificării documentelor puse la dispoziţie, Administraţia Fondului pentru Mediu-Direcţia Generală de Administrare Fiscală şi Gestiune Financiară-Direcţia Inspecţie Fiscală a emis raportul de inspecţie fiscală nr. x/09.09.2015, în cuprinsul căruia s-a stabilit că societatea reclamantă nu a îndeplinit obiectivele minime de reciclare pentru tipurile de material sticlă, oţel şi aluminiu, astfel că are obligaţii aferente contribuţiei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. v) din O.U.G. nr. 196/2005.

Pentru nerealizarea obiectivelor de valorificare deşeuri corespunzător cantităţilor preluate de la operatorii economici care introduc pe piaţa naţională bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere, cu care a încheiat contracte de preluare a responsabilităţii, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată în valoare de 4.900.306 RON, la care au fost calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere.

În baza constatărilor din raportul de inspecţie fiscală, Administraţia Fondului pentru Mediu-Direcţia Generală de Administrare Fiscală şi Gestiune Financiară-Direcţia Inspecţie Fiscală a emis decizia de impunere nr. x/09.09.2015 prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 5.415.818 RON, din care 4.900.306 RON obligaţie fiscală principală, 308.719,2 RON dobânzi de întârziere şi 206.793 RON penalităţi de întârziere.

Împotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestaţie care a fost respinsă ca nefondată prin decizia nr. 206/20.11.2015.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta face vorbire despre încălcarea art. 488 pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural însă, în măsura în care neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se subsumează altui motiv de casare, criticile formulate sunt încadrabile în cazurile care particularizează actul de procedură cu privire la care se susţine că a fost nelegal îndeplinit. De subliniat este faptul că motivul de nelegalitate prev. de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu vizează situaţia în care instanţa a apreciat fondate/nefondate apărări/critici asupra problemelor ce au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.

Din analiza cererii de recurs se constată că recurenta-reclamantă nu aduce argumente care să conducă la reţinerea acestui motiv de casare, iar aspectele învederate de către acesta nu se circumscriu criticilor efective de casare a sentinţei, motiv pentru care Înalta Curte apreciază faptul că nici acest motiv de recurs nu este aplicabil în cauză.

Recurenta invocă de asemenea nerespectarea, de către instanţa de fond, a obligaţiei de motivare a hotărârii, prin însuşirea pe deplin si exclusiv a argumentelor intimatei pârâte, susţinând astfel teza încălcării art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Înalta Curte constată că, din analiza considerentelor hotărârii recurate, rezultă că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, ceea ce face ca respectivul motiv de casare să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

Astfel, contrar afirmaţiei recurentei, în analiza sentinţei recurate se constată că judecătorul fondului a argumentat soluţia pronunţată în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, fiind respectate exigentele impuse de art. 425 alin. (1) din Codul de proced. civ.

Faptul că recurenta-reclamantă nu fost în acord cu raţionamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o nemotivare.

Prin urmare, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă este fondat însă din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Susţine reclamanta că judecătorul fondului a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 196/2005 privind fondul de mediu, astfel cum era în vigoare la data raportului de inspecţie, în condiţiile în care se reţine, în mod eronat, aplicabilitatea metodelor de calcul din Ordinul nr. 578/2006.

În acord cu aceste susţineri, Înalta Curte apreciază este vorba despre o aplicare eronată a Ordinului unei situaţii de fapt nereglementate prin lege la momentul efectuării inspecţiei fiscale şi a întocmirii actelor administrativ-fiscale contestate.

Dispoziţiile art. 17 din O. U. G. nr. 196/2005 privind fondul de mediu, astfel cum erau în vigoare la data raportului de inspecţie fiscală (septembrie 2015) dispun asupra faptului că metodologia de calcul al contribuţiilor si taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) -j), p), q) si s) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Modificarea O.U.G. nr. 196/2005 prin O.U.G. nr. 39/28.06.2016 completează conţinutul articolului 17 prin includerea în stabilirea metodologiei prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi a contribuţiilor şi taxelor de la lit. v).

În varianta lui modificată (aplicabilă din 30.06.2016), textul legal anterior arătat dobândeşte următoarea formă:, Metodologia de calcul al contribuţiilor şi taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - f), i), j), p), q), s), ş), ţ), v) - y) se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.,,

Este real faptul că art. 3 din Ordinul nr. 578/2006, privind aprobarea metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu avea în conţinutul său, începând din 21.02.2014, referiri inclusiv la lit. v) a art. 9 din O.U.G. nr. 196/2005. Pentru perioada analizată în speţă însă (2014-2015), aplicarea metodologiei, cu referire la lit. v) (contribuţie aplicată pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje respectiv anvelope uzate declarate ca valorificate de către operatorii economici autorizaţi pentru prelucrarea obligaţiilor anuale de gestionare a respectivelor deşeuri şi cantităţile constatate de Administraţia Fondului ca fiind valorificate) este contrară principiilor legalităţii şi neretroactivităţii.

Astfel, în septembrie 2015, Ordinul nr. 578/2006 nu se putea aplica pentru determinarea modului de calcul decât pentru contribuţiile şi taxele prevăzute de O.U.G. nr. 196/2005 la art. 9 alin. (1) lit. a)-j), p), q) si s), nu şi pentru taxele şi contribuţiile din prezenta cauză, care sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. v) din O.U.G. nr. 196/2005.

Prin urmare, prima instanţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor Ordinului nr. 578/2006, neplicabile speţei de faţă, a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C.I.I. C. împotriva sentinţei civile nr. 1748 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C.I.I. C., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

Va anula Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 206/20.11.2015, Decizia de impunere nr. x/09.09.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/09.09.2015, emise de Administraţia Fondului pentru Mediu.

În baza art. 453 C. proc. civ., va obliga intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 13.997 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial în recurs -f. x.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C.I.I. C. împotriva sentinţei civile nr. 1748 din 12 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar C.I.I. C., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

Anulează Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 206/20.11.2015, Decizia de impunere nr. x/09.09.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/09.09.2015, emise de Administraţia Fondului pentru Mediu.

Obligă intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 13.997 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2021.