Suspension of judicial bailiff upheld: appeal dismissed, reinstatement ordered after cessation of preventive measures

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumatanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.05.2019 pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a solicitat să se dispună încetarea suspendării din exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc şi reluarea exercitării acestei funcţii în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscriptia municipiului Bucureşti, Camera Executorilor Judecatoreşti de pe langa Curtea de Apel Bucureşti, urmând a obliga pârâtul Ministerul de Justiţie la emiterea şi comunicarea ordinului şi obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 713 din data de 30.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate în cauză, ca neîntemeiate.

A admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a anulat adresele nr. x/26.02.2019 şi nr. y/27.05.2019 emise de pârât şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcţiei de executor judecătoresc şi de reluare a exercitării acestei funcţii în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscripţia mun. Bucureşti, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 21.02.2018.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 713 din data de 30.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că sentinţa este pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, arată că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 având în vedere că, în raport de textul art. 50 din Legea nr. 188/2000, măsura suspendării din funcţie durează până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii, independent de stadiul măsurilor preventive dispuse în cauză. Prin urmare, revocarea măsurilor preventive dispuse iniţial nu are nici o înrâurire asupra actului administrativ de suspendarea exercitării funcţiei de executor judecătoresc care produce efecte până la soluţionarea procesului penal.

Motivarea instanţei de fond în sensul că "măsura suspendării exercitării funcţiei subzistă până la soluţionarea procesului penal chiar şi în situaţia în care măsura preventivă care a justificat dispunerea suspendării nu mai este menţinută este contrară raţiunii legii cuprinsă în regula generală conform căreia suspendarea subzistă pe toată durata menţinerii cauzei care a determinat-o" nu poate fi reţinută fiind contrară normei legale în vigoare care statuează în mod expres faptul că momentul încetării suspendării este data soluţionării procesului penal.

De vreme ce legiuitorul a considerat că soluţionarea procesului penal reprezintă momentul până la care subzistă suspendarea din exerciţiul funcţiei în considerarea interesului public, solicită să se constate că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi contrară scopului avut în vedere la emiterea normei juridice în discuţie.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 "în cazurile prevăzute la art. 24 lit. a), b) şi c) suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la cererea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti".

Aşadar, suspendarea din exerciţiul funcţiei operează de drept în cazurile enumerate anterior, iar atributul constatării unuia dintre acestea revine ministrului justiţiei care se sesizează fie din oficiu, fie este sesizat de Consiliul Uniunii Executorilor Judecătoreşti printr-o cerere, ceea ce s-a întâmplat şi în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să se dispună încetarea suspendării din exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc şi reluarea exercitării acestei funcţii în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscriptia municipiului Bucureşti, Camera Executorilor Judecatoreşti de pe langa Curtea de Apel Bucureşti, urmând a obliga pârâtul Ministerul de Justiţie la emiterea şi comunicarea ordinului şi obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat adresele nr. x/26.02.2019 şi nr. y/27.05.2019 emise de pârât şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului de încetare a suspendării exercitării funcţiei de executor judecătoresc şi de reluare a exercitării acestei funcţii în cadrul unui birou individual cu sediul în circumscripţia mun. Bucureşti, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, începând cu data de 21.02.2018.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la critica privind interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 24 lit. a), art. 25 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 lit. a) din Legea nr. 188/2000 exerciţiul funcţiei de executor judecătoresc se suspendă în situaţiile prevăzute la art. 49 lit. d) şi la art. 50 alin. (1).

Conform dispoziţiilor art. 49 lit. d) sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că, în cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu sau în cazul în care s-a dispus în primă instanţă condamnarea ori amânarea aplicării pedepsei, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu data de 13. X.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus, în temeiul art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A. pe o durată de 30 de zile, de la data de 13.10.2017 până la data de 11.11.2017 pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi alin. (3) din C. pen., raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 21.12.2017 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 19. I.2018 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Parchetul a formulat cerere de prelungire a mandatului de arestare, în dosarul nr. x/2018, la data de 19.01.2018 ÎCCJ a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Prin încheierea din 21.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2018 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliul luată faţă de reclamantul A. cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 21.02.2018 până la 21.04.2018.

Măsura controlului judiciar a încetat de drept la data de 17.12.2018, ora 24, aşa cum rezultă din adresa emisă în dosarul nr. x/2016 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura de Combatere a Criminalităţii Organizate.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că măsura suspendării este legal menţinută doar în cazul în care împotriva executorului judecătoresc ar mai fi în vigoare măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu, în caz contrar devin incidente dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora "suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o".

În raport de aceste considerente, adresa nr. x/26.02.2019 emisă de Ministrul Justiţiei prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant de încetare a suspendării exercitării funcţiei de executor judecătoresc ca urmare a încetării oricărei măsuri preventive dispuse în privinţa sa în cadrul dosarului penal este nelegală, iar susţinerile şi criticile recurentului-pârât nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 713 din 30 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.