Judicial assistant appointment dispute: nullity of recourse for failure to file substantive grounds within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.05.2018 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Economic şi Social, Ministerul Justiţiei, B. a solicitat să se dispună:

- suspendarea de către pârâţii Consiliul Economic şi Social şi Ministerul Justiţiei a procedurii de numire pe postul de asistent judiciar din partea patronatelor pe care îl ocupă la Tribunalul laşi şi care va deveni vacant la data de 01.07.2018,

- suspendarea executării de către pârâtul Consiliul Economic şi Social a protocolului/actului prin care postul de asistent judiciar la Tribunalul laşi din partea C.N.P.R. ocupat de reclamantă în perioada iunie 2000 - iunie 2018 a fost "cedat" la o altă organizaţie patronală,

- suspendarea executării actului prin care s-a dispus respingerea cererii sale de reinvestire pe un post de asistent judiciar la Tribunalul laşi, dosarul său fiind depus de C.N.P.R. la C.E.S. cu nr. 1958/03.05.2018.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 30 iunie 2000 - 30 iunie 2018 a exercitat 4 mandate consecutive de asistent judiciar la Tribunalul laşi, din partea patronatelor, postul de asistent judiciar ocupat fiind alocat de CES la organizaţia patronală C.N.P.R.

În vederea reinvestirii pe postul de asistent judiciar s-a adresat din nou C.N.P.R., organizaţie care i-a primit dosarul cu toate actele prevăzute de H.G. nr. 616/2005 şi l-a depus la Consiliul Economic şi Social sub nr. x/03.05.2018.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 4270 din data de 17.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei pe capetele 2 şi 3 de cerere şi a respins capetele 2 şi 3 de cerere formulate împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei ca introduse împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

A respins, ca inadmisibile, capetele 1 şi 2 de cerere.

A respins, în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Economic şi Social, Ministerul Justiţiei, B..

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 4270 din data de 17.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Consiliul Economic şi Social a depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea recursului, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cea de-a doua întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, şi în subsidiar ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., termenul în care a fost redactat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. stipulează în mod expres că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Dispoziţiile art. 470 alin. (5) din acelaşi act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

La calculul termenelor se au în vedere dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

Potrivit art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ., actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

În raport de aceste dispoziţii rezultă că, pentru înregistrarea declaraţiei de recurs, partea recurentă avea obligaţia de a respecta termenul de 15 de la comunicarea hotărârii.

Având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată la data de 30.10.2019, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 05.12.2019, rezultă fără putinţă de tăgadă că ultima zi în care recurentul-pârât avea posibilitatea să înregistreze declaraţia de recurs a fost data de 15.11.2019.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, nu are relevanţă faptul că declaraţia de recurs a fost depusă la data de 02.04.2019, atât timp cât prin această declaraţie nu au fost dezvoltate critici concrete împotriva soluţiei primei instanţe, iar motivele expuse în memoriu separat nu au fost depuse cu respectarea termenului de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării hotărârii (30.10.2019).

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) coroborate cu art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din C. proc. civ. C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 4170 din 17 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.