FGA liability for insolvent insurer's RCA claims: failure to satisfy statutory 90-day filing deadline for opening damage file

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 20175/04.06.2019 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA), prin care a solicitat anularea ca netemeinică şi nelegală a Deciziei atacate şi, pe fond, obligarea intimatei la emiterea unei decizii de plată a despăgubirilor rezultate în urma accidentului de circulaţie din data de 30.01.2016, produs de B., care avea asigurare RCA emisă de societatea C. S.A sucursala Timişoara.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că decizia atacată i-a fost comunicată la 22.07.2019, prin poştă, însoţită de o adresă prin care FGA a pretins că a comunicat şi anterior Decizia, dar plicul de comunicare s-a întors la FGA în data de 19.07.2019. Alăturat deciziei, intimata a depus şi o copie a unui formular de confirmare de primire pe care lipsesc ştampilele cu datele de comunicare ori acestea sunt ilizibile.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din data de 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 53 din data de 20 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A..

În dezvotarea motivelor de recurs, reclamanta arată că FGA a fost avizat cu privire la pretenţiile reclamantei, pe de o parte, prin preluarea dosarelor de daună aflate în instrumentare de C. S.A. (cererea de avizare nr. x/16.03.2016), iar pe de altă parte a fost avizat prin introducerea în cauză la data de 21.02.2017 în dosarul nr. x/2016, în interiorul termenului legal prevăzut de lege.

Prin urmare, cu mult înainte de expirarea termenului limită de 90 de zile (16.06.2017) FGA a fost avizat la data de 21.02.2017 cu privire la evenimentul rutier şi a cunoscut întinderea pretenţiilor reclamantei.

Cererea de deschidere a dosarului de daună depusă la FGA la data de 10.08.2017 vine în completarea precizării de acţiune, menţionând expres în cuprinsul acesteia următoarele:

"Pentru obţinerea despăgubirii, am formulat acţiune în justiţie împotriva C. S.A. la data de 18.07.2016, acţiune care face obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj. Pe parcursul procesului am solicitat introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraţilor în calitate de intervenient forţat, ocazie cu care au fost comunicate FGA toate actele dosarului cauzei".

Voinţa legiuitorului prin Legea nr. 213/2015 a fost aceea de a institui obligativitatea acordării despăgubirilor civile victimelor accidentelor rutiere ca urmare a intervenirii falimentului asigurătorului, obligând victima de a aviza evenimentul.

Elementul central, primordial, impus de lege, îl constituie manifestarea de voinţă a victimei, iar în secundar forma, respectiv tipizatul/documentul prin care se avizează. Or, în cauza pendinte, recurenta-reclamantă a dovedit că în cadrul unei proceduri judiciare, în interiorul termenului de 90 de zile a manifestat actul de voinţă prin introducerea FGA în dosarul nr. x/2016.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea acţiunii, anularea deciziei nr. 20175/04.06.2019 şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile materiale şi morale.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 08 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant, prin prisma dispoziţiilor incidente, precum şi a apărărilor invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu prioritate, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."

Sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea acestora rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 20175/04.06.2019 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor (FGA) şi obligarea intimatei la emiterea unei decizii de plată a despăgubirilor rezultate în urma accidentului de circulaţie din data de 30.01.2016, produs de B., care avea asigurare RCA emisă de societatea C. S.A sucursala Timişoara.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că cererea de plată formulată de către reclamantă a fost depusă după expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015: "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante conform cărora cererea de deschidere a dosarului de daună, depusă la FGA la data de 10.08.2017 vine în completarea precizării la acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj, menţionând expres în cuprinsul acesteia următoarele:

"Pentru obţinerea despăgubirii, am formulat acţiune în justiţie împotriva C. S.A. la data de 18.07.2016, acţiune care face obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj. Pe parcursul procesului am solicitat introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraţilor în calitate de intervenient forţat, ocazie cu care au fost comunicate FGA toate actele dosarului cauzei".

Faptul că anterior declanşării procedurii de faliment a C. S.A., recurenta-reclamantă s-a îndreptat împotriva acesteia cu o cerere în justiţie prin care a solicitat obligarea la plata sumei de 1.430,23 RON, reprezentând daune materiale rezultate în urma accidentului produs de intervenienta forţată B., la plata sumei de 54.000 RON reprezentând daune morale rezultate în urma accidentului produs de intervenientul forţat B. şi la penalităţile legale de întârziere de 0,2%/zi calculate la suma neachitată, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la plata efectivă, nu poate fi asimilată cu o veritabilă cerere de deschidere a dosarului de daună cu care trebuia sesizat Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În cadrul dosarului nr. x/2016, în urma formulării unei cereri, la data de 21.02.2017 Judecătoria Lugoj a dispus introducerea în cauză a Fondului de Garantare a Asiguraţilor în calitate de intervenient forţat, iar prin întâmpinarea depusă de acesta la data de 18.04.2017 s-a precizat că:

"Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis Decizia nr. 1498 din dată de 27.07.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 02.08.2016, prin care s-a dispus includerea procedurii de redresare financiară şi s-a constatat starea de insolvenţă şi intrarea în faliment a C. S.A. Totodată s-a dispus retragerea autorizaţiei de funcţionare a pârâtei şi predarea dosarelor de daună către Fondul de Garantare a Asiguraţilor." Prin aceeaşi Decizie s-a menţionat faptul că:

"Orice persoană care invocă un drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-o poliţă de asigurare valabilă, între data procedurii de redresare financiară şi cea a denunţării contractelor de asigurare, poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/2015".

Este de necontestat faptul că deschiderea procedurii de faliment împotriva C.. S.A. s-a făcut prin Hotărârea intermediară nr. 132 pronunţată la data de 16.02.2017 în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, devenind definitivă la data de 17.03.2017.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor: "Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia.

Or, în situaţia în care dreptul de creanţă al recurentei-reclamante s-a născut anterior deschiderii procedurii de faliment a asiguratorului, termenul de 90 de zile în care recurenta-reclamantă avea posibilitatea formulării unei cereri în vederea încasării despăgubirilor a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (17.03.2017) şi s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2017.

În contextul în care recurenta-reclamantă a avut cunoştinţă de situaţia financiară a asigurătorului C. S.A. încă de la data de 18.04.2017, prin intermediul întâmpinării depuse de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor în dosarul nr. x/2016, nu exista niciun impediment pentru ca recurenta-reclamantă să se adreseze Fondului de Garantare a Asiguraţilor cu o cerere de deschidere a dosarului de daună, cu respectarea termenului legal de 90 de zile.

Faptul că recurenta-reclamantă a înţeles să se adreseze intimatului-pârât FGA cu o cerere de deschidere dosar de daună la data de 16.08.2017, solicitând deschiderea dosarului de daună ca urmare a producerii riscului asigurat în cadrul evenimentului rutier din data de 30.01.2016, în mod corect a reţinut atât prima instanţă cât şi intimatul-pârât că această cerere nu poate fi considerată "o completare" a cererii iniţiale formulate în cadrul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Lugoj, precum şi faptul că precizarea de acţiune din dosarul sus-menţionat nu poate fi considerată o cerere de plată în sensul art. 14 din Legea 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 53 din 20 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.