Appeal dismissed: rejection of claim for annulment of financial correction in EU-funded project due to correct application of hourly rate calculation guidelines

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Universitatea Maritimă din Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, a solicitat să se dispună:

- anularea parţială a Deciziei nr. 134/26.06.2017, emise de CNDIPT - O.I. POSDRU, cu consecinţa admiterii în parte a contestaţiei înregistrate în evidenţele pârâtului sub nr. CNDIPT - OI/1138/26.04.2017, în sensul anulării în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. CNDIPT - OI/914/24.03.2017, ca nelegale şi netemeinice;

- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 26.909 RON, ce a fost achitată, de către instituţia reclamantă, în baza actelor administrative atacate;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1998 din data de 12.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, atât excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare la restituire a sumei de 26.909 RON cât şi cererea formulată de reclamanta Universitatea Maritimă din Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional Şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1998 din data de 12.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea Maritimă din Constanţa.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond este rezultatul unei eronate interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale incidente în speţă.

Contrar considerentelor instanţei de fond, consideră că în speţă sunt incidente reglementările punctului 4.1 din Secţiunea 3.1.4 din Ghid (2013), care instituie un plafon maxim de decontare lunară, în condiţiile în care nu există/nu este aplicabil vreun plafon maxim de decontare orară.

Ceea ce este esenţial, din perspectiva soluţionării prezentei cauze, este faptul că, între modalitatea în care sunt plafonate retribuţiile lunare şi modalitatea în care sunt plafonate retribuţiile zilnice nu există o corelaţie, în sensul că valoarea retribuţiei orare, rezultate din împărţirea valorii maxime (stabilite în tabelul din Ghid - pag. 22) la numărul de zile lucrate şi, mai apoi, la numărul de ore zilnice lucrate, este diferită. Practic, rezultă un tarif orar, dacă luăm în considerare ca bază de calcul de împărţit) plafonul maxim lunar stabilit în Ghid şi un alt tarif orar, dacă luăm ca bază de calcul (de împărţit) plafonul maxim zilnic, stabilit în Ghid.

În sensul anterior arătat, reia exemplul expus în cuprinsul acţiunii introductive:

"Pentru un expert naţional, cu o vechime în activitate de peste 10 ani (pct. 3.2 din tabelul din Ghid, pag. 22), plafonul maxim lunar este de 17.000 RON, aceasta fiind suma maximă lunară platibilă unui astfel de expert. În acest caz, tariful orar se stabileşte potrivit formulei de calcul: 17.000 RON: 21 zile: 8 ore = 101.19 RON/oră.

Spre deosebire, dacă se ia ca bază de calcul plafonul maxim zilnic, stabilit, în tabel, pentru acelaşi expert, tariful orar pentru acelaşi expert) este de 1400 RON: 8 ore = 175 RON/oră.

Aşadar, pentru acelaşi tip de expert, tabelul oferă soluţii de retribuire orară diferite, ceea ce face prctic imposibilă calcularea unei astfel de remuneraţii orare, câtă vreme nu se oferă, în cuprinsul Ghidului, o soluţie clară, fermă de calcul.

Plecând de la exemplu anterior expus, devine evident că Ghidul aplicabil în anul 2013 a fost în măsură a stabili exclusiv o plafonare a valorii retribuţiei lunare (şi zilnice, pentru anumiţi experţi), fiind imposibil ca, pe baza prevederilor din acest Ghid, să se calculeze un tarif orar corect, necontradictoriu.

Toate argumentele expuse de către recurenta-reclamantă au fost ignorate de prima instanţă, care s-a limitat a-şi însuşi concluziile organului de control, opinie ce este fundamentată prin prisma unei interpretări eronate a conţinutului prevederilor Ghidului, dar şi prin prisma unor dispoziţii din legislaţia muncii, care, în opinia recurentei, nu au nicio relevanţă în speţă.

Dintr-o altă perspectivă, în ceea ce priveşte plafonul maxim de decontare lunară a fost respectat cu stricteţe, aspect confirmat de conţinutul statelor de plată, anexate cererilor de rambursare nr. x şi nr. 5, analizate cu ocazia verificărilor efectuate de reprezentanţii autorităţii pârâte, la momentul avizării, aprobării şi validării la plată a acestor cereri.

În acest context, subliniază faptul că instanţa de fond a ignorat inclusiv împrejurarea că atât conţinutul cererilor de rambursare nr. x şi nr. 5, precum şi cel al documentaţiei ce a stat la baza formulării acestor cereri, au fost avizate, dispunându-se, în consecinţă, aprobarea lor la plată.

Prin ultima critică recurenta-reclamantă arată că nu a fost analizată de către prima instanţă incidenţa prevederilor art. 5 lit. b) şi art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, potrivit disp. art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 "Autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligaţia: (...) b) luării tuturor măsurilor necesare prevenirii neregulilor şi fraudelor, inclusiv prin activităţi ce constau în informarea corectă şi la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli şi fraude (...)".

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ stabilesc condiţiile şi circumstanţele în care autoritatea având atribuţii în gestionarea fondurilor europene trebuie să excludă integral sau parţial, de la rambursare, cheltuielile care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate.

Or, în speţă, tocmai existenţa unor presupuse nereguli, înregistrate cu ocazia calculării drepturilor băneşti cuvenite personalului administrativ, este cea care a determinat întocmirea procesului-verbal atacat. Constatarea existenţei acestor eventuale nereguli era obligaţia autorităţii pârâte, ce trebuia a fi executată cu ocazia verificării regularităţii cererilor de rambursare nr. x şi nr. 5.

Aşadar, a considera concluziile Procesului-verbal atacat, însuşite şi de către instanţa de fond, ca fiind fundamentate juridic ar echivala cu confirmarea faptului că autoritatea pârâtă şi-a nesocotit obligaţiile şi atribuţiile reglementate, în sarcina sa, în cuprinsul disp. art. 5 lit. b) şi art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, conduită care, sub nicio formă, nu poate fi imputată recurentei-reclamante şi nici nu poate genera antrenarea răspunderii sub forma naşterii obligaţiei de a restitui vreo sumă încasată cu titlu de fonduri nerambursabile.

Faţă de aceste critici, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, respectiv exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în limitele casării şi cu menţinerea tuturor celorlalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 03.03.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că criticile invocate prin cererea de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parţială a Deciziei nr. 134/26.06.2017, emise de CNDIPT - O.I. POSDRU, cu consecinţa admiterii în parte a contestaţiei înregistrate în evidenţele pârâtului sub nr. CNDIPT - OI/1138/26.04.2017, în sensul anulării în parte a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. CNDIPT - OI/914/24.03.2017 şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 26.909 RON, ce a fost achitată, de către instituţia reclamantă, în baza actelor administrative atacate.

Prima instanţă a respins, cas neîntemeiată, cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în vedere în mod corect faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, recurenta-reclamantă susţine că în speţa dedusă judecăţii sunt incidente reglementările punctului 4.1. din Secţiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii generale 2013 care instituie un plafon maxim de decontare lunară, în condiţiile în care nu există/nu este aplicabil vreun plafon maxim de decontare orară.

Într-adevăr, la punctul 4.1. din Secţiunea 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - Condiţii generale 2013 se menţionează un plafon maxim de decontare lunară, însă în continuare se precizează că limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând ore lucrate în proiecte finanţate din Fondul Social European - Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate, tot ce depăşeste această limită nu se va deconta din POS DRU, precum şi faptul că plafoanele de salarizare pentru personalul din institutiile publice implicate în implementarea proiectelor FSE vor respecta legislatia natională în vigoare.

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă că punctul 4.1. reglementează doar limita maximă care poate fi decontată, iar cu privire la activitatea zilnică parţială sunt incidente dispoziţiile menţionate la punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii generale 2013, potrivit cărora:

"În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună."

De asemenea, în acest ghid se menţionează în mod expres că "Solicitanţii/Partenerii instituţii publice şi/sau structuri/entităţi finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, vor aplica, pentru salarizarea experţilor proprii (angajaţi) actele normative în vigoare privind plata persoanelor implicate în proiect.

Pentru solicitanţi există recomandarea ca "în calitate de solicitant veţi include în buget, pentru resursele umane, cheltuieli pe care le puteţi susţine în întreaga perioadă de implementare a proiectului şi în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă pentru salarizarea personalului implicat în proiect."

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că, atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv - şi vădit contrar principiului raportului optim cost-eficienţă - a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi, iar opţiunea recurentei-reclamante de a-şi desfăşura activitatea cu angajaţi part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Pe cale de consecinţă, la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în mod corect în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect.

Faptul că, în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. CNDIPT - OI/914/24.03.2017 s-a reţinut că instituţia reclamantă ar fi încălcat atât prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, în ceea ce priveşte modalitatea de remunerare a personalului administrativ, cât şi dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 284/2010, nu poate echivala cu faptul că autoritatea pârâtă şi-a nesocotit obligaţiile şi atribuţiile reglementate, în sarcina sa, în cuprinsul dispoziţiilor art. 5 lit. b) şi art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, atât timp cât aceste dispoziţii impun autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli.

Ca atare, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că în cuprinsul Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, la Secţiunea 1.5 Contribuţia solicitantului (pag. 7), s-a prevăzut în mod expres că:

"Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului şi considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către dumneavoastră în calitate de beneficiar".

Acelaşi reguli se regăsesc şi în art. 5 lit. D). Rambursarea cheltuielilor, alin. (17) din contractul de finanţare semnat şi asumat de reclamanta ANOFM, în calitate de beneficiar, care prevede că:

"Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile considerate neeligibile la verificarea cererii de rambursare vor fi suportate exclusiv de către Beneficiar şi/sau Partenerii acestuia".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Maritimă din Constanţa împotriva sentinţei nr. 1998 din 12 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.