Eligibility of infrastructure expenditure: non-conformity of gabion materials with technical specifications despite general quality certifications

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 63/12.05.2017, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017;

- restituirea sumei reprezentând creanţă bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON + 396.619,86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 251/2019 din data de 22 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 251/2019 din data de 22 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara.

Prin primul motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motiveie pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care a fost întemeiată acţiunea în contencios administrativ, de asemenea cuprinde motive contradictorii, dar şi străine cadrului procesual, astfel că este îndeplinit motivul de nelegalitate pentru care se poate cere casarea.

Instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a înlăturat susţinerile părţilor şi nu a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat, aşa încât hotărârea nu creează transparenţa asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi graţie căreia să poată fi realizat controlul judiciar, ceea ce conduce la o nemotivare a sentinţei civile.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de care, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod eronat încadrarea legală fără a lua în considerare criteriile care stau la baza luării Deciziei nr. 63/12.05.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara înregistrată la sediul Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene sub nr. x/19.04.2017, a titlului de creanţă, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017 cu privire la Contractul de finanţare nr. x/10.04.2015, cod SMIS 11570 cu titlu "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei" înregistrat la Registratura Consiliului Judeţean Hunedoara sub nr. x.2017 şi pe cale de consecinţă restituirea sumei reprezentând creanţă bugetară în valoare de 1.619.531.08 RON + 396.619.86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

Instanţa de fond a reţinut că "proiectul tehnic reprezintă documentaţia ce conţine părţi scrise şi desenate pnvind realizarea ovbiectivuiui de investiţii, că trebuie să fie astfel elaborat încât să fie clar, să asigure informaţii tehnice complete privind viitoarea lucrare şi să răspundă cerinţelor tehnice, economice şi tehnilogice ale beneficiarului şi că trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic (în acest sens sunt prevederile Ordinului nr. 863/2008 - Instrucţiuni de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii la data elaborării caietului de sarcini)". Instanţa de fond a interpretat în mod greşit aceste dispoziţii legale, mai mult de atât acest ordin a fost abrogat prin art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 la data de 27 februarie 2017.

În aceeaşi ordine de idei, precizează faptul că instanţa fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, având în vedere că dispoziţiile art. 1 prevăd următoarele:

"(1) Prezenta hotărâre reglementează etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice pentru realizarea obiectivelor/proiectelor noi de investiţii în domeniul construcţiilor, a lucrărilor de intervenţii la construcţii existente şi a altor lucrări de investiţii, denumite în continuare obiective de investiţii, ale căror cheltuieli, destinate realizării de active fixe de natura domeniului public şi/sau privat al statului/unităţii administrativ-teritoriale ori de natura domeniului privat al persoanelor fizice şi/sau juridice, se finanţează total sau parţial din fonduri publice, respectiv din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare."

Considerentele care au stat la baza respingerii contestaţiei formulată de instituţia reclamantă au fost întemeiate pe prevederile art. 2 alin. (1) H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, conform cărora:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006".

Astfel, în urma activităţii de verificare realizată de către Autoritatea de Audit, concretizată prin Raportul de audit de operaţiuni pentru POR al Autorităţii de Audit nr. x/16.12.2016, din cadrul Curţii de Conturi a României, a fost consemnată prin decizia atacată, încălcarea prevederilor art. 1 (4) şi ale art. (5) "Eligibilitatea cheltuielilor" din Contractul de finanţare nr. x/10.04.2015, fiind identificate cheltuieli neeligibile reprezentând lucrări decontate, care au fost realizate cu alte tipuri de materiale decât cele prevăzute în proiectul tehnic, caietul de sarcini şi oferta câştigătoare, fără ca această modificare să fi fost justificată de necesităţi obiective ale proiectului, ceea ce conduce la neconformitatea lucrărilor în aceste condiţii.

Recurenta-reclamantă precizează că agregatele naturale: piatră brută din roca de natură sedimentară şi bolovanii de râu, care au fost utilizate la execuţia de gabioane îndeplinesc criteriile de performantă standardizate pentru a fi utilizate în lucrările de inginerie civilă şi construcţia de drumuri, respectiv pentru lucrările de umplere a compartimentelor gabioanelor realizate în lucrări de apărare de mal, fiind însoţite de certificate de performanţă CE pentru roca de provenienţă. Chiar dacă aceste certificate atestă fără echivoc conformitatea cu standardele de calitate a produselor din agregate naturale obţinută din staţiile de sortare specificate, sorturile utilizate, respectiv piatra brută produs natural obţinut din sfărâmarea rocii, îndeplinesc acelaşi caracteristici ca şi roca de provenienţă obţinută de executant.

Potrivit normativelor SR 134242:2002+A1, SR 4032-1-2001, SR 667-2001 şi SR 662 -2002 criteriile de performanţă calitativă pentru agregatele naturale (bolovani sau piatră brută) au fost respectate de către executant, fiind certificate de către prestatorul de servicii de dirigenţie de şantier S.C. A. care în baza Contractului de prestări servicii nr. x/2015 avea obligaţia verificării respectării prevederilor legale cu privire la legislaţia referitoare la materialele utilizate, a calităţii acestora, a respectării prevederilor Legii nr. 10/1995. De altfel, Raportul final de lucrări nr. x/23.05.2016, întocmit de către acesta nu constată existenţa unor abateri de la criteriile privind calitatea lucrărilor privind execuţia gabioanelor.

Mai mult de atât, instanţa de fond nu a avut în vedere Raportul de expertiză tehnico-judiciară, exprimându-se în acest sens în mod expres, deşi prin Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar inq. B.. a constatat că aplicarea corecţiilor este nelegală.

Învederează că potrivit dispoziţiilr art. 259 C. proc. civ., instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară, însă este însă obligată să pună această împrejurare în discuţia părţilor.

Astfel, înlăturarea raportului de expertiză cu ocazia soluţionării cauzei este nelegală prin prisma nerespectării acestor dispoziţii legale imperative.

Din răspunsul la obiectivele formulate în ceea ce priveşte expertiza tehnică judiciară rezultă că recurenta-reclamantă nu a încălcat proiectul tehnic şi prin urmare aplicarea corecţiilor de către M.D.R.A.P.F.E. este nelegală pentru următoarele considerente:

1. Execuţia lucrărilor a respectat proiectul tehnic, lucrările de susţinere din gabioane au fost fost executate cu respectarea proiectului tehnic şi normativele tehnice aplicabile.

2. Aşa cum precizează expertul tehnic, "utilizarea bolovanilor de râu este permisă în condiţiile în care articolul de deviz IPB13A1 prevede: Umplutură cu piatră brută în greutate până la 50 kg/buc, sau bolovani de râu.

3. După cum precizează expertul tehnic, "lucrările aferente Devizului cod 680148-gabioane, au fost realizate în conformitate cu detaliile de execuţie prezentate în cadrul planşelor 12.2, 12.2 şi nr. 5 din partea desenată a proiectului tehnic", în care se detaliază în mod exact faptul că zidăria uscată se face din piatră brută şi piatră de râu. După cum precizează expertul tehnic, planşele (părţile desenate) sunt documentele principale ale proiectului tehnic care se utilizează în execuţie. Planşele conţin toate informaţiile şi datele, precum şi detalierea elementelor constructive ale gabioanelor. Expertul tehnic precizează in mod exact, faptul că:

"Pe baza părţilor desemante (planşe) se elaborează părţile scrise şi nu invers. Regula generală este că în partea scrisă se dezvoltă elementele tehnice cuprinse în planşe, planşele fiind documentele principale (...), iar detaliile de execuţie cuprinse în planşe sunt cele care primează."

4. Referitor la neconcordanţa între piesele desenate şi prevederile art. 4, pe de o parte cu prevederile art. 11 din caietul de sarcini, pe de altă parte, aşa cum concluzionează de altfel şi expertul tehnic, această neconcordanţă reprezintă o scăpare sau o neglijenţă a proiectantului, şi nu reprezintă o neconformitate. Astfel, proiectantul a precizat explicit faptul că, prevalează sau au întâietate prevederile art. 4, fiind astfel permisă şi utilizarea pietrei de râu. "Umplerea gabioanelor se face cu piatră brută negelivă sau piatră de râu cu dimensiuni cuprinse între 120-250 mm zidită, uscată, bine împănată. Deci umplerea gabioanelor este făcută, de regulă pe loc, prin aranjarea pietrei brute sau bolovanilor în coşurile de sârmă care sunt dispuse alăturat şi legate unele de altele cu sârmă." Această concluzie a expertului este conformă cu textul extras din Caietul de Sarcini referitor la lucrări de susţinere din gabioane cap.l art. 4.

5. Opinia tehnică este aceea că, pe toată perioada execuţiei, proiectantul a participat la supravegherea execuţiei lucrărilor, fiind prezent cel puţin o dată pe săptămână. Astfel, proiectantul a vizionat nemijlocit şi îndeaproape execuţia gabioanelor, umplerea coşurilor de sârmă cu piatră (care ar fi putut fi atât piatră brută cât şi piatră de râu), fără să semnaleze vreo neregularitate faţă de propriul Proiect tehnic elaborat.

Mai mult, proiectantul a participat la recepţia lucrărilor (faze determinante), cât şi la recepţia la terminarea lucrărilor, semnând toate documentele fără să semnaleze vreo obiecţie sau neregularitate a execuţiei gabioanelor faţă de proiectul tehnic pus la dispoziţie.

De asemenea, la finalul execuţiei lucrărilor, în 07.06.2016, Proiectantul a întocmit şi semnat documentul "Punct de vedere al Proiectantului privind execuţia construcţiei" în care a concluzionat faptul că:

"toate lucrările s-au realizat cu respectarea proiectului şi normelor în vigoare privind protecţia muncii şi mediului înconjurător, P.S.I. şi sunt de bună calitate." Astfel, proiectantul a confirmat faptul că lucrările sunt de bună calitate şi au fost executate cu respectarea proiectului tehnic pus la dispoziţie.

Prin urmare, solicită să se aibă în vedere Raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză de expertul tehnic judiciar ing. B. şi să se constate că aplicarea corecţiilor este nelegală.

Pentru aceste motive apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii deduse judecăţii.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 63/12.05.2017, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017 şi restituirea sumei reprezentând creanţă bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON + 396.619,86 RON TVA, care a fost achitată în contul pârâtului.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă că, cheltuielile efectuate de reclamantă nu îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, acestea fiind contrare legislaţiei naţionale.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Faptul că în cuprinsul hotărârii, prima instanţă a descris în amănunt situaţia de fapt şi pe baza probatoriului administrat a concluzionat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, se poate concluziona că hotărârea instanţei de fond este clară, precisă şi inteligibilă, conţine referiri la probele administrate în cauză şi este în concordanţă cu acestea, răspunde în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate de părţi şi conduce în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Principalul motiv de recurs se referă la interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea nr. 759/2007 potrivit cărora, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general: să fie efectiv plătită de către beneficiar, să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate, să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă susţine că agregatele naturale - piatră brută din roca de natură sedimentară şi bolovanii de râu, care au fost utilizate la execuţia de gabioane îndeplinesc criteriile de performantă standardizate pentru a fi utilizate în lucrările de inginerie civilă şi construcţia de drumuri, respectiv pentru lucrările de umplere a compartimentelor gabioanelor realizate în lucrări de apărare de mal, fiind însoţite de certificate de performanţă CE pentru roca de provenienţă.

Aceste critici nu pot fi primite având în vedere, pe de o parte, că la art. 4 din Caietul de Sarcini - secţiunea Lucrări de susţinere din gabioane, se prevede execuţia elevaţiei, descrierea modului de confecţionare a gabioanelor, respectiv:

"umplerea gabioanelor se face cu piatră brută negelivă sau piatră de râu cu dimensiuni cuprinse între 120 - 250 mm zidită, uscată, bine împănată", la Capitolul II din Caietul de Sarcini - art. 11 Materiale utilizate, se precizează că "la execuţia zidăriei se va folosi piatră provenită din roci cu structura omogenă, compactă. Nu se admite folosirea pietrei din roci argiloase sau mărnoase. Pentru execuţia zidăriilor uscate se va folosi numai piatră de carieră. Forma pietrei brute este neregulată, apropiată de cea paralelipipedică", iar pe de altă parte că recurenta-reclamantă a ataşat Cererii de rambursare nr. x/29.12.2015, Certificatul de conformitate nr. DPC-98/598/EC/187/2-08 pentru agregate de carieră din care rezultă că materialul folosit la umplerea gabioanelor se referă la următoarele sorturi: 0-4 mm, 4-8 mm, 8-16 mm, 16-25 mm, 16-31,5 mm, 31,5-63 mm, 0-63 mm.

Chiar dacă aceste certificate atestă conformitatea cu standardele de calitate a produselor din agregate naturale obţinută din staţiile de sortare specificate, sorturile utilizate, respectiv faptul că piatra brută produs natural obţinut din sfărâmarea rocii, îndeplineşte aceleaşi caracteristici ca şi roca de provenienţă obţinută de executant, aceste produse nu pot înlocui sortul prevăzut în proiectul tehnic pentru umplerea gabioanelor, cu atât mai mult cu cât potrivit Normativului SR 667 - 2001 piatra brută este definită ca produs natural obţinut prin sfărâmarea artificială a rocilor cu dimensiuni mai mari de 80 mm.

Faptul că, la finalul execuţiei lucrărilor, în 07.06.2016, proiectantul a întocmit şi semnat documentul "Punct de vedere al Proiectantului privind execuţia construcţiei" în care a concluzionat faptul că:

"toate lucrările s-au realizat cu respectarea proiectului şi normelor în vigoare privind protecţia muncii şi mediului înconjurător, P.S.I. şi sunt de bună calitate", nu poate acoperi încălcarea prevederilor art. 23 din Secţiunea 3 - Obligaţii şi răspunderi ale executanţilor, din cadrul Legii nr. 10/1995 potrivit cărora în execuţia lucrărilor se vor utiliza numai produsele şi procedeele prevăzute în proiect, certificate sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea probelor-martor; înlocuirea produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile precizate se va putea realiza numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectanţi cu acordul investitorului. De asemenea, este obligatorie respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor, precum şi supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei.

Astfel, nu prezintă relevanţă faptul că proiectantul a confirmat că lucrările sunt de bună calitate şi au fost executate cu respectarea proiectului tehnic pus la dispoziţie atât timp cât umplutura gabioanelor s-a realizat cu piatră de balastieră, adică piatră şi bolovani de râu, în loc de piatră brută negelivă sau piatră de râu cu dimensiuni cuprinse între 120 - 250 mm zidită, uscată, bine împănată.

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că potrivit art. 5 alin. (1) din Contractul de finanţare cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 607/25.07.2007 şi al ministrului finanţelor publice nr. 914/13.08.2007 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane - inclusiv construcţia/reabilitarea şoselelor de centură" în cadrul axei prioritare "îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale", cu modificările şi completările ulterioare. În aliniatul 2 se prevede că sunt eligibile Cheltuielile prevăzute la alin. (1) cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V Bugetul proiectului a prezentului Contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că cheltuielile efectuate de recurenta-reclamantă nu îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, acestea fiind contrare legislaţiei naţionale.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara împotriva sentinţei nr. 251 din 22 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.