Administrative standing for access to criminal case files: procedural rights under the Code of Criminal Procedure supersede claims under administrative procedure and public information access laws
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's rejection of the claim and leaving the initial judgment in force. The dispute concerned a request for access to specific criminal investigation files where the applicant was a victim, a requirement to display the on-duty prosecutor's name at the courthouse, and a demand for punitive damages for delay. The court held that the applicant failed to prove a substantive right recognized by law that was violated by the administrative refusal, as the rights invoked were procedural in nature and governed exclusively by criminal procedural legislation, rendering the general administrative and public information access laws inapplicable to the criminal files. Consequently, the appeal was rejected as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 6 din Legea nr. 29/1990; Administrative standing for access to criminal case files: procedural rights under the Code of Criminal Procedure supersede claims under administrative procedure and public information access laws: Potrivit art. 1 din Legea 29/1990, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, prin acte administrative sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente (...)”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23 aprilie 2004, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să i se comunice răspunsul la cererile sale de a studia dosarele penale nr. 5.732/P/2002, nr. 5.733/P/2002, nr. 7.973/P/2003 și nr. 2.093/VIII-I/2003, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1, în care figurează ca parte vătămată.
A mai solicitat prin cererea sa, obligarea pârâtei să afișeze numele procurorului de serviciu la sediul parchetului, precum și daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere, până la data la care i se va permite studierea dosarelor menționate.
Primind cererea, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența de soluționare a acesteia, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în baza dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Primind cererea, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca nefondată, reținând în esență că drepturile invocate de reclamant, de a i se permite studierea dosarelor, cad sub incidența procedurii penale, astfel încât reglementarea lor urmează această lege specială, iar în ceea ce privește celelalte acte normative, respectiv Legea nr. 544/2001 și Legea nr. 29/1990, acestea nu sunt aplicabile în cauză, pentru că, pe de o parte, dosarele penale nu cuprind informații de interes public, iar pe de altă parte, reclamantul nu este titularul unui drept recunoscut de lege, care să fi fost vătămat prin refuzul pârâtului de a-i soluționa cererile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, M.N., reiterând în motivele respective, argumentația din cererea introductivă.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 din Legea 29/1990, „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, prin acte administrative sau prin refuzul nejustificat al unei autorități publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente (...)”.
În speță, recurentul nu a făcut dovada unui drept recunoscut de lege, în condițiile Legii nr. 29/1990, drepturile invocate fiind, așa cum corect a stabilit instanța de fond, drepturi procesuale reglementate prin legislația în materie, respectiv Codul de procedură civilă.
În raport cu aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.N., împotriva sentinței civile 2376 din 27 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2005.