Negative jurisdiction conflict settled: building-permit annulment claim stayed with Cluj Tribunal after disjunction, declination barred by prior merits ruling and claimant's domicile choice.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdiction conflict in favor of the Cluj Tribunal (mixed section for administrative and fiscal litigation, labor conflicts, and social insurance), ruling that this court retains territorial competence to hear the case against the Mayor of Cluj-Napoca; the case remains with the Cluj Tribunal to proceed on the merits. The dispute arose from an action seeking annulment of administrative acts refusing/negatively advising a building permit and an order to compel issuance of the permit for a collective housing building; the Cluj Tribunal had disjoined the second claim and, after partially ruling on a procedural exception, declined territorial jurisdiction in favor of the Buzău Tribunal, which in turn declined back, triggering the conflict. The decisive legal basis is Article 123(1) of the Civil Procedure Code, under which accessory claims are heard by the court competent for the main claim (here, the annulment claim), and Article 131 C. proc. civ., read with Decision No. 31/2019 of the High Court on an appeal in the interest of the law, providing that the territorial jurisdiction exception must be raised before any other exception; since the Cluj Tribunal had already resolved a substantive exception (lack of active standing), it could no longer invoke territorial incompetence. Additionally, under Article 116 C. proc. civ., because the claimants had domiciles in both territorial circumscriptions, they validly chose the Cluj Tribunal, whose competence remained vested even after disjunction; Article 99(1) C. proc. civ., allowing declination after disjunction of multiple principal claims, was inapplicable because only one principal claim and one accessory claim were at issue.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 123 C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 99 alin. (1) C. proc. civ; Negative jurisdiction conflict settled: building-permit annulment claim stayed with Cluj Tribunal after disjunction, declination barred by prior merits ruling and claimant's domicile choice: The dispute arose from an action seeking annulment of administrative acts refusing/negatively advising a building permit and an order to compel issuance of the permit for a collective housing building; the Cluj Tribunal had disjoined the second claim and, after partially ruling on a procedural exception, declined territorial jurisdiction in favor of the Buzău Tribunal, which in turn declined back, triggering the conflict. The decisive legal basis is Article 123(1) of the Civil Procedure Code, under which accessory claims are heard by the court competent for the main claim (here, the annulment claim), and Article 131 C. proc. civ., read with Decision No. 31/2019 of the High Court on an appeal in the interest of the law, providing that the territorial jurisdiction exception must be raised before any other exception; since the Cluj Tribunal had already resolved a substantive exception (lack of active standing), it could no longer invoke territorial incompetence. Additionally, under Article 116 C. proc. civ., because the claimants had domiciles in both territorial circumscriptions, they validly chose the Cluj Tribunal, whose competence remained vested even after disjunction; Article 99(1) C. proc. civ., allowing declination after disjunction of multiple principal claims, was inapplicable because only one principal claim and one accessory claim were at issue.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for identifying the negative conflict of jurisdiction between the two tribunals.
Legal framework authorizing the High Court to resolve the conflict and establish the competent court.
Ground for ruling that the accessory claim must be judged by the court competent for the principal claim, i.e., the Cluj Tribunal.
Used to uphold the claimants' election of forum despite differing domiciles.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, au solicitat:
- anularea actelor administrative nr. x/23.04.2019 (conex cu cererea nr. x/08.04.2019) şi nr. x02.07.2019, prin care s-a comunicat reclamantelor refuzulnejustificat/avizul negativ, emis cu exces de putere, de emitere a autorizaţiei de construire;
- obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de construire imobil de locuinţe colective, conform PUD aprobat prin HCL nr. 652/2017, amenajări exterioare, împrejmuire, racorduri şi branşamente, pentru imobilul situat în municipiul Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în CF nr. x Cluj Napoca;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 362 din 25 februarie 2020, Tribunalul Cluj a disjuns petitul al doilea al acţiunii, constituind dosarul nr. x/2020 şi, raportat la acest capăt de cerere, a invocat din oficiu şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A., reţinând că, în urma încheierii Contractului de vânzare-cumpărare din 05.04.2019 aceasta a înstrăinat dreptul de proprietate către B., astfel încât nu mai poate solicita emiterea unei autorizaţii de construire în beneficiul său.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 509 din 10 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
În motivarea soluţiei astfel dispusă, Tribunalul Cluj a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamanta B. are domiciliul situat în municipiul Buzău.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 592 din 9 octombrie 2020, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Buzău a reţinut că prioritate în soluţionarea excepţiilor o avea excepţia necompetenţei teritoriale, iar nu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A., astfel încât, pronunţându-se asupra acestei din urmă excepţii, Tribunalul Cluj a apreciat că este instanţa competentă să soluţioneze litigiul, iar declinarea ulterioară de competenţă este nelegală.
Chiar dacă s-ar aprecia că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor procedurale, a apreciat Tribunalul Buzău că cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată se află în competenţa de soluţionare a Tribunalului Cluj ca urmare a caracterului accesoriu faţă de primul capăt de cerere, conform art. 123 C. proc. civ., nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 99 din acelaşi act normativ.
Totodată, competenţa revenea Tribunalului Cluj şi datorită coparticipării procesuale active, în condiţiile art. 59 din acelaşi cod, având în vedere că certificatul de urbanism şi documentaţia aferentă cererii de eliberare a autorizaţiei de construire au fost emise în beneficiul reclamantei A., iar plângerea prealabilă a fost formulată de ambele reclamante, astfel încât se impunea menţinerea amândurora în proces. Câtă vreme reclamantele au domiciliile stabilite în două circumscripţii teritoriale diferite, competenţa aparţinea, deopotrivă, Tribunalului Cluj şi Tribunalului Buzău, iar reclamantele aveau dreptul de a alege instanţa pe care doresc să o sesizeze, drept pe care l-au exercitat în favoarea Tribunalului Cluj.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Reclamantele au sesizat secţia specializată în litigii de contencios administrativ a Tribunalului Cluj cu soluţionarea unei cereri cuprinzând două petite, unul prin care se solicită anularea răspunsurilor emise de autoritatea publică pârâtă la cererile formulate de reclamante, prin care au cerut emiterea unei autorizaţii de construire şi altul prin care au solicitat obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de construire pentru imobilul în litigiu.
Având în vedere pretenţiile exhibate de reclamante, precum şi motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea acestora, Înalta Curte constată că, ceea ce s-a dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ este refuzul pretins nejustificat al autorităţii pârâte de emitere a autorizaţiei de construire, exprimat conform actelor administrative atacate (adresele nr. x/23.04.2019, conex cu cererea nr. x/08.04.2019 şi nr. y/02.07.2019), iar ca urmare a reţinerii caracterului nejustificat al refuzului pârâtului, obligarea Primarului Municipiului Cluj Napoca la emiterea actului administrativ solicitat de reclamante. Aşadar, astfel cum în mod corect a reţinut şi Tribunalul Buzău, cel de-al doilea capăt de cerere are caracter accesoriu faţă de primul petit, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."
Înalta Curte, în pronunţarea regulatorului de competenţă, nu poate face aprecieri cu privire la caracterul întemeiat sau nu al excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A. pe cel de-al doilea capăt de cerere, care a făcut obiectul disjungerii, aspect criticat de Tribunalul Buzău prin hotărârea de declinare. Însă, în raport de considerentele deciziei nr. 31/2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte constată că Tribunalul Cluj a invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv după soluţionarea unei excepţii prin care a stabilit cadrul procesual al cauzei, situaţie în care nu mai putea să invoce necompetenţa instanţei pe considerente de teritorialitate. Excepţia necompetenţei instanţei de judecată este o excepţie de procedură, astfel încât precede soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, care este o excepţie de fond, o altfel de ordine de soluţionare a excepţiilor fiind neconformă cu dispoziţiile procedurale ale art. 248 C. proc. civ.
Totodată, reţine Înalta Curte că, şi în situaţia admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei cu domiciliul situat în municipiul Cluj Napoca (A.) şi continuării soluţionării celui de-al doilea petit al cererii în cadrul procesual activ compus doar din reclamanta B., cu domiciliul situat în municipiul Buzău, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne câştigată în favoarea Tribunalului Cluj, în condiţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., în calitate de instanţă învestită cu soluţionarea cererii principale.
Singura situaţie reglementată de C. proc. civ., în care instanţa ar putea dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei după disjungerea petitelor acţiunii este aceea reprezentată de art. 99 alin. (1) C. proc. civ., dar acest text de lege priveşte ipoteza învestirii instanţei cu mai multe capete principale de cerere, aflate în competenţa de soluţionare a unor instanţe diferite, pe când în speţa de faţă suntem în prezenţa unei acţiuni cuprinzând un capăt de cerere principal şi unul accesoriu.
Înalta Curte reţine că reclamantele au domiciliile situate în municipiul Cluj Napoca, respectiv municipiul Buzău, în circumscripţia teritorială a ambelor tribunale aflate în conflict, astfel încât, potrivit art. 116 C. proc. civ., oricare dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze pricina, atât cu privire la petitul principal, cât şi cu privire la petitul accesoriu, conform alegerii reclamantelor. Cum în cauză reclamantele şi-au exercitat dreptul de opţiune în favoarea instanţei aflate în circumscripţia municipiului Cluj Napoca, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Cluj, prin secţia specializată în cauze de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B. şi pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.