Judges’ salary recalculation claim fails; appeal quashed but action dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 2 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B. şi C., judecători la Tribunalului Maramureş au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru fiecare dintre reclamanţi noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007 privind creşterile salariale; obligarea pârâţilor de rândul 1-3 la calcularea şi plata diferenţei salariale rezultată din aplicarea creşterilor salariale de 2%, 5%, 11%, urmând să se ţină cont în cazul promovărilor în funcţie, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară începând cu 05.09.2013 la zi şi în continuare pentru viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzile legale penalizatoare aferente prevăzute de O.G. nr. 13/2011, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1742 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Cluj.

A fost respins capătul de cerere privind plata diferenţelor salariale, formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Cluj, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş şi Ministerul Finanţelor Publice.

S-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită pentru fiecare reclamant noi ordine de salarizare prin care, începând cu data de 01.10.2016 să recalculeze indemnizaţia de încadrare a acestora, prin acordarea creşterilor salariale cu 2%, 5% şi 11%.

A fost obligat pârâtul Tribunalul Maramureş la plata diferenţelor salariale către reclamanţi, începând cu data de 01.10.2016 până la executarea noilor ordine de salarizare emise potrivit celor expuse anterior, diferenţe ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală calculate de la data de 01.10. 2016 până la data plăţii efective.

S-a respins în rest acţiunea, ca nefondată.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.

A precizat recurentul - pârât că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect prin emiterea Ordinului M.J. nr. 4680/2016 prin care s-a dispus ca începând cu data de 9 aprilie 2015 calculul indemnizaţiei la nivelul maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în muncă.

De asemenea a fost invocat şi Ordinul M.J. nr. 219/C/1.02.2017 prin care s-a stabilit incepând cu data de 1 octombrie 2016, calculul indemnizaţiei raportat la o valoare sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

S-a arătată că drepturile salariale ale reclamantelor - intimate au fost puse în acord cu ordinele mai sus menţionate prin OMJ nr. 1475/C/2017.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată în integralitatea sa.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs în raport de obiectul cauzei şi actele dosarului, Inalta Curte reţine următoarele.

Reclamanţii A., B. şi C., judecători la Tribunalului Maramureş au învestit instanţa de contecios administrativ cu acţiune prin care au solicitat obligarea Ministerului Justiţiei, în principal, la emiterea a noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, cu drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5%, 11%, prevăzute de O.G nr. 10/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureş a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi au fost obligaţi pârâţii Curtea de Apel Cluj, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Maramureş la acordarea transelor salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2007, începând cu datele de 01.01.2007, 01.03.2007 respectiv 01.10.2007. A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăţilor.

Sentinţa civilă a Tribunalului Maramureş a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei civile nr. 2410/R/2009 a Curţii de Apel Cluj.

Prin cele două hotărâri, s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la majorarea indemnizaţiei în cuantum total de 18%, dat fiind faptul că se află în aceeaşi situaţie cu restul personalului din sectorul bugetar, care beneficiază de această majorare, astfel că actul trebuie aplicat nediscriminatoriu.

In raport de această situaţie de fapt, a reţinut curtea de apel că sentinţa civilă nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureş a dobândit autoritate de lucru judecat atât pe aspectul recunoaşterii dreptului reclamanţilor la aplicarea majorării de 18% cât şi pe aspectul plăţii acestor drepturi începând cu anul 2007. Fiind rămasă irevocabilă hotărârea judecătorească prin care a fost recunoscut dreptul reclamanţilor la majorarea de 18%, pârâtul Ministerul Justiţiei avea obligaţia de a recalcula indemnizaţiile cuvenite acestora cu evidenţierea acestei majorări lunare, potrivit dezlegării date de instanţa de judecată.

In mod greşit însă soluţia instanţei de fond porneşte de la premisa, nedovedită, că Ministerul Justiţiei a emis ordine de salarizare fără a avea în vedere majorarea de 18%, in condiţiile in care, din răspunsul recurentului -pârât aflat la dosarul de fond, rezultă că a recunoscut şi pus în executare hotărârile judecătoreşti obţinute pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, care a introdus un alt sistem de salarizare al personalului bugetar.

Or, formularea unei acţiuni în contencios administrativ, impune o serie de rigori cu privire dovedirea refuzului nejustificat a autorităţii de a emite un act în sensul solicitat de către reclamanţi, care s-au limitat la a reda cadrul legal reprezentant de discriminarea introdusă prin O.U.G. nr. 10/2007, împrejurare care, aşa cum s-a arătat, a făcut obiectul sentinţei civile nr. 36/18.01.2008 a Tribunalului Maramureş, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Reţine Inalta Curte că prin Decizia nr. 25/2011 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 10/2007 s-a decis că aceste dispoziţii legale ce au ca obiect creşterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000, nu se aplică şi magistraţilor.

Prin Decizia nr. 23/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

Decizia nr. 23/2015 a privit situaţia în care, la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare în anul 2010, reclamanţii dobândiseră prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul la creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 dreptul fiind în curs de realizare eşalonat la plată până în anul 2016.

Intimaţii-reclamanţi au obţinut hotărârea judecătorească prin care pârâţii au fost obligaţi să plătească acestora diferenţele de drepturi salariale reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie de 2%, 5% şi 11%, prin urmare drepturile băneşti dobândite rămân câştigate, iar recurentul-pârât din prezenta cauză are obligaţia plăţii acestor drepturi.

Sentinţa nr. 36/2008 nu conţine nicio dispoziţie prin care Ministerul Justiţiei era obligat să emită noi ordine de încadrare.

Intimaţii - reclamanţi nu au solicitat la momentul rămânerii irevocabile a sentinţei, obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de încadrare.

După această dată, odată cu apariţia Legilor nr. 330/2009; nr. 284/2010 şi nr. 285/2010, au fost emise ordine de reîncadrare pentru toţi magistraţii, însă reclamanţii nu au făcut dovada că au cerut anularea acestor ordine în termenele şi condiţiile acestor legi speciale, în sensul celor susţinute prin prezenta acţiune.

Constată Înalta Curte că nu ar putea fi repusă în discuţie, în termenii generali în care a fost formulată prezenta cerere de chemare în judecată, prin intermediul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, având ca obiect un refuz nejustificat, o situaţie juridică dezlegată irevocabil de instanţa de litigii de muncă, cu atât mai mult cu cât legea contenciosului administrativ prevede o serie de termene de exercitare a acţiunii.

Mai mult, în ceea ce priveşte fondul chestiunii deduse judecăţii, potrivit dispoziţiilor legilor unitare de salarizare din anii 2009-2010, indemnizaţia magistraţilor este recalculată conform acestor acte normative, cu luarea în considerare a gradului/treptei profesionale, a vechimii în muncă, a vechimii în funcţie sau, după caz, în specialitate, precum şi a drepturilor aferente acestora, dobândite potrivit legii în care sunt incluse şi drepturile obţinute prin hotărâri judecătoreşti.

In plus, Înalta Curte observă că la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale.

Prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatului-reclamant, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1475/C/24.05.2017 privind judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Cluj.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi admis, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge în tot acţiunea, ca nefondată, urmând a fi menţinute soluţiile instanţei de fond in ceea ce priveşte respingerea excepţiei inadmisibilităţii, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta Curtea de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1742 din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge în tot acţiunea formulată de reclamanţii D. şi E., ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2020.