Adhesion intervention in administrative annulment of professional association council decision; requirement of handwritten original signatures and abuse of process via delayed intervention

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 07.09.2018 reclamanta A. a solicitat anularea integrală a Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum şi pentru motive de nelegalitate şi anularea art. 13 al Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum, pentru motive de nelegalitate, încălcarea dreptului la apărare, respective anularea suspendării reclamantei din funcţia de membru al Consiliului Naţional.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, la data de 14.03.2019, petenta B. a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie în interesul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de intervenţie accesorie, formulată de B., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 mai 2019 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs B..

În motivarea cererii de recurs se arată că prin intermediul demersului judiciar susţine poziţia procesuală a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, interesul său vizând menţinerea valabilităţii Hotărârii Consiliului Naţional al OTDR din 19.05.2018.

Astfel, arată intervenienta că are calitatea de membru (secretar) al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al OTDR, membru în Consiliul Naţional OTDR. Totodată, învederează că în şedinţa Consiliului Naţional din data de 19.05.2018 a votată ca membru al prezidiului şedinţei. În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a şedinţelor Consiliului Naţional al OTDR a semnat procesul-verbal al respectivei şedinţe şi Hotărârea Consiliului Naţional din data de 19.05.2018 care face obiectul prezentului litigiu.

La data de 28.10.2019 subsemnaţii C., D. şi E. au formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentei B. solicitând admiterea recursului intervenientei B. şi desfiinţarea hotărârii primei instanţe. Totodată, arată că interesul de a acţiona pentru menţinerea valabilităţii Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 este dat de calitatea de membri OTDR a acestora.

Totodată, la data de 02.02.2021 subsemnatul F. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România solicitând. Astfel, arată că interesul său de a se menţine valabilitatea Hotărârii Consiliului Naţional din data de 03.04.2018, este dat de calitatea sa de membru OTDR, de implicarea în activitatea OTDR şi de necesitatea ca această organizaţie să funcţioneze în mod adecvat.

Astfel, arată că în mod abuziv, recurenţii au atacat în tot Hotărârea Consiliului Naţional din data de 03.04.2018, adoptată prin vot deschis, prin corespondenţă, de către cei 39 consilieri naţionali care au transmis votul OTDR, pretinzând că "procedura este nestatutară şi ilegală", de la modul de convocare şi organizare al şedinţei şi până la modalitatea de exprimare a votului şi chiar remuneraţia acordată consilierilor pentru această şedinţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a formulat note scrise solicitând admiterea recursului intervenientei B. în considerarea dreptului şi interesului legitim pe care un membru al Consiliului Naţional îl păstrează atunci când se atacă în întregime hotărârea acestui for naţional de către un alt membru.

La data de 01.03.2021 intimata-reclamantă A. a formulat note de şedinţă în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului declarat de B., ca nefondat, respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de C., D. şi E. ca inadmisibilă, fiind lipsite de interes şi respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de F., ca inadmisibilă.

De asemenea, la data de 01.03.2021 intimata-reclamantă A. a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., amendarea petenţilor titulari ai cererilor de intervenţie accesorie, susţinând că aceştia au formulat cererile de intervenţie accesorie, în prezenta cauză, cu scopul vădit de a tergiversa soluţionarea dosarului, cunoscând faptul că aceste cereri sunt inadmisibile.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de intervenţie accesorie formulată de C., D. şi E. pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, respectiv a dispoziţiilor art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată, chiar şi în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanţă, potrivit art. 148 alin. (2) şi art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, semnătura părţii trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că petenţii C., D. şi E. au transmis cererea de intervenţie accesorie, la data de 28 octombrie 2019, prin fax fiind înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aceiaşi dată de 28 octombrie 2019, cererea de intervenţie poartă semnăturile petenţilor, însă, acestea se regăsesc în formă imprimată.

Întrucât la dosarul cauzei nu se regăsea un exemplar original al cererii de intervenţie care să cuprindă semnătura olografă a petenţilor, faţă de dispoziţiile art. 196 şi art. 148 C. proc. civ., anterior citate, având în vedere încheierea de şedinţă din data de 02.02.2021, petenţilor, prin citaţia emisă la data de 11.02.2021, le-a fost comunicată obligaţia de a depune un astfel de exemplar al cererii formulate.

Citaţia purtând această menţiune a fost comunicată petenţilor prin poştă la data de 15.02.2021, însă până la termenul de judecată din data de 02.03.2021 petenţii C., D. şi E. nu au înaintat un exemplar original al cererii de intervenţie purtând semnăturile olografe.

În aceste condiţii Înalta Curte constată ca nu sunt întrunite condiţiile de formă ale unei cereri adresate instanţei de judecată, cererea de intervenţie necuprinzând semnătura părţilor, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.

Pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va anula cererea de intervenţie formulată de C., D. şi E., pentru lipsa semnăturii.

Analizând cererea de intervenţie accesorie, formulată de F., Înalta Curte constată că nu este întemeiată, având în vedere că din cuprinsul cererii rezultă că aceasta susţine interesele Ordinului Tehnicienilor Dentari din România pe fondul cauzei şi nu în raport de stadiul în care se află cauza la acest moment, respectiv în calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de B..

Examinând recursul declarat de B., Înalta Curte reţine că motivul de recurs este fondat, prima instanţă, prin încheierea atacată, în raport cu circumstanţele de fapt ale litigiului, nu a realizat o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept aplicabile, reţinând că "obiectul acţiunii îl formează o hotărâre a organului colegial al OTDR, iar hotărârea este rezultatul voinţei membrilor ordinului şi nu a votului individual acordat participanţilor la adunarea generală".

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, recurenta B. a formulat cerere de intervenţie accesorie invocând dispoziţiile art. 61 din C. proc. civ., conform cărora "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi."

Potrivit dispoziţiilor referitoare la formularea şi soluţionarea cererilor de intervenţie accesorie în sensul dispoziţiilor citate, condiţiile formulării unei cereri de intervenţie voluntară accesorie presupun existenţa unui interes propriu, determinat, legitim născut şi actual în participarea la judecata procesului.

Cererea de intervenţie accesorie a fost formulată în cadrul unui litigiu având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. prin care se solicită anularea integrală a Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum şi pentru motive de nelegalitate, anularea art. 13 al Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii şi anularea suspendării reclamantei din funcţia de membru al Consiliului Naţional.

Înalta Curte constată că, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului. Interesul este legitim atunci când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut.

Având în vedere că prin interes se înţelege folosul practic, o atare susţinere echivalează cu ideea că, în procesul pendinte, folosul practic nu se răsfrânge doar asupra terţului intervenient, ci şi asupra părţii în favoarea căreia acesta a intervenit.

În realitate, intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al părţii pe care o apără, iar aceasta se datorează faptului că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare a părţii respective. Altfel spus, susţinând una dintre părţile iniţiale, terţul urmăreşte să preîntâmpine pronunţarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale drepturi.

În ceea ce priveşte interesul formulării cererii de intervenţie accesorie de faţă, Înalta Curte consideră că interesul formulării subzistă deoarece actele administrative contestate sunt apte să producă unele consecinţe indirecte asupra petentei, iar prin soluţia ce s-ar da cererii principale s-ar putea afecta unele drepturi subiective sau interese legitime ale petentei.

Înalta Curte constată că interesul petentei B. de a interveni în prezenta cauză este susţinut şi de faptul că aceasta a participat activ la şedinţa din data de 19.05.2018, făcând parte din prezidiul acesteia, având, totodată, calitatea de membru (secretar) al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al OTDR şi membru în Consiliul Naţional al OTDR, astfel cum rezultă din cuprinsul Hotărârii OTDR din data de 19.05.2018, iar acest demers este util soluţionării cererii aflată pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

In aceste condiţii, Înalta Curte apreciază, raportat la prevederile art. 61 alin. (3) din C. proc. civ., că este justificat interesul petentei B. de a interveni în apărarea interesului pârâtului Ordinul Tehnicienilor Dentari din România.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte încheierea atacată şi rejudecând, va admite în principiu cererea de intervenţie formulată de recurentă în interesul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România şi va dispune continuarea judecării cauzei.

Totodată, Înalta Curte reţine că în vederea soluţionării căii de atac formulate de către titulara primei cereri de intervenţie în interes accesoriu, cursul judecăţii a fost suspendat pentru aproximativ 1 an şi 4 luni, iar, înainte de termenul de judecată, stabilit după repunerii cauzei pe rol, în vederea discutării admisibilităţii cererii de intervenţie formulate de petenţii C., D., E. a fost depusă la dosar o nouă cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului de către petentul F..

În condiţiile date, instanţa consideră că cererile de intervenţie depuse de către petenţii C., D., E. şi F. au fost formulate cu intenţia vădită de a determina tergiversarea soluţionării prezentei cauze, din moment ce dispoziţiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă cauzei de faţă, stabilesc expres că judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, efectul respingerii cererii de intervenţie fiind suspendarea judecăţii cauzei, deci amânarea soluţionării acesteia.

Faţă de argumentele precedente, instanţa consideră că sunt întrunite condiţiile legale cerute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune amendarea titularilor cererii de intervenţie depuse la dosar la data de 28.10.2019 C., D., E. şi a titularului cererii de intervenţie depuse la dosar la data de 02.02.2021, F., cu suma de 500 RON fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de intervenţie formulată de C., D. şi E., pentru lipsa semnăturii.

Respinge cererea de intervenţie formulată de F..

Admite recursul declarat de intervenienta B. împotriva încheierii din 27 mai 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea recurată şi, în rejudecare:

Admite în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B..

Dispune continuarea judecăţii.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.

Aplică titularilor cererilor de intervenţie C., D., E. şi F. amendă judiciară în cuantum de 500 RON fiecare, în baza dispoziţiilor art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.