Expropriation compensation procedure: Specific statutory regime of Law 255/2010 precludes general administrative claims and late modifications of the object of litigation

Şedinţa publică din data de 1 martie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 04.04.2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN prin CNADNR, a solicitat instanţei stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziei de expropriere nr. 782/31.07.2014 si obligarea paratului la consemnarea, respectiv plata către reclamanta a sumelor stabilite conform petitului 1, cu cheltuieli de judecata.

Prin precizarea de acţiune, reclamanta A. a solicitat în principal, obligarea pârâtului la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fa obiectul Deciziei de expropriere nr. 782/31.07.2014 şi obligarea pârâtului la consemnarea şi respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1, iar în subsidiar a solicitat stabilirea unei juste despăgubiri pentru terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziei de Expropriere nr. 782/31.07.2014 şi obligarea pârâtului la consemnarea şi respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1.

Prin sentinţa civilă nr. 489 din data de 12.09.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, secţia civilă şi, în consecinţă, s-a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect obligare la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III a de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Cluj cauza a fost înregistrată la data de 25.10.2016.

La această instanţă, la data de 14.12.2016, reclamanta A. a formulat precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN prin C.N.A.D. prin DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURI CLUJ, la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru terenurile proprietatea sa, ce fac obiectul Deciziei de Expropriere nr. 782/31.07.2014 şi a Deciziei de Expropriere nr. 96/12.05.2015 precum şi obligarea pârâtului la consemnarea şi respectiv plata către reclamantă a sumelor stabilite conform petitului 1, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că în cuprinsul întâmpinării depusă de către pârât pentru termenul de judecată din data de 21.09.2016, acesta a arătat faptul că a mai fost emisă o decizie de expropriere, respectiv Decizia de Expropriere nr. 96/12.05.2015, în anexa căreia se regăsesc la poziţiile 665 şi 666 alte două parcele aparţinând subsemnatei, respectiv 64 de mp şi respectiv 53.918 mp din parcela nr. 43.

Raportat la aceste menţiuni, reclamanta solicită obligarea pârâtului la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor şi cu privire la parcelele de teren înscrise în lotul suplimentar ai obiectivului de investiţii" Autostrada Sebeş Turda".

Ulterior, reclamanta A. a formulat o extindere şi precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI la emiterea Hotărârii de Guvern pentru suprafeţele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafaţa de 13068 mp înscrisă în CF x, nr. cad x, precum si pentru suprafaţa de 73 mp înscrisă în CF x, nr. cad. x. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului STATUL ROMÂN prin C.N.A.D. prin DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURI CLUJ la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justă valoare, pentru toate terenurile proprietatea reclamantei, ce fac obiectul Deciziilor de expropriere nr. 728/31.07.2014 şi 396/12.05.2015 (cu excepţia parcelei de 64 mp - poziţia 665 pentru care a fost emisă hotărârea nr. 89/21.03.2017), precum şi pentru suprafeţele suplimentare pentru care vor fi emise decizii conform petitului 2 al prezentei precizări, precum şi obligarea pârâtului la consemnarea şi respectiv plata către subsemnata a sumelor stabilite conform petitului 3, cu cheltuieli de judecată .

Intervenientul MINISTERUL TRANSPORTURILOR a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat Guvernului României prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 99/2018 pronunţată în data de 25 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte cererea extinsă şi precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI, GUVERNUL ROMÂNIEI şi STATUL ROMAN prin CNAIR S.A. prin DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURUI CLUJ, STATUL ROMÂN PRIN COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Şl DRUMURI şi MINISTERUL TRANSPORTURILOR şi în consecinţă:

Obligă pârâtul STATUL ROMÂN, prin COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI Şl DRUMURI prin DIRECŢIA REGIONALĂ DRUMURI ŞI PODURUI CLUJ la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenurile proprietatea reclamantei.

Obligă pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR la întocmirea şi promovarea proiectului de hotărâre de guvern pentru suprafeţele suplimentare, respectiv 13068 mp din CF x cu nr. cadastral x şi pentru suprafaţa de 73 mp înscrisă în CF x cu nr. cadastral x.

Respinge restul capetelor de cerere.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a GUVERNULUI ROMÂNIEI.

Admite excepţia lipsei procedurii prealabile pentru petitul 2.

Respinge cererea de intervenţie formulată de Ministerul Transporturilor.

Obligă pârâţii să achite reclamantei 5.000 RON cheltuieli de judecată parţiale."

Împotriva sentinţei nr. 99/2018 din data de 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs atât reclamanta A. cât şi pârâţii Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor (anterior Ministerul Transporturilor, actualmente Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii) .

Recurenta - reclamanta A. şi intimatul - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, au încadrat expres criticile în cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul - pârât Ministerul Transporturilor nu a menţionat expres niciunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă a invocat, ca şi motiv al cererii sale " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", acesta regăsindu-se la cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta - reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei de fond şi în consecinţă, admiterea în totalitate a acţiunii formulate, precizate şi extinse, respectiv:

- . Obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la întocmirea şi promovarea proiectului de Hotărâre de Guvern pentru suprafeţele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafata de 13068 mp înscrisă în CF x, nr. cad x, precum pentru suprafata de 73 mp înscrisă în CF x, nr. cad. x.

- Obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea Hotărârii de Guvern pentru suprafeţele suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafaţa de 13068 mp înscrisä în CF x, nr. cad x, precum pentru suprafaţa de 73 mp înscrisä în CF x, nr. cad. x.

- Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la emiterea deciziilor de expropriere pentru suprafetele de teren suplimentare identificate cu ocazia efectuării expertizei, respectiv pentru suprafata de 13068 mp înscrisä in CF x, nr. cad x, precum pentru suprafata de 73 mp înscrisä in CF x, nr. cad. x;

- Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la emiterea hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor, la justa valoare, pentru toate terenurile proprietatea subsemnatei, ce fac obiectul Deciziilor de expropriere nr. 728/31.07.2014 396/12.05.2015 (cu exceptia parcelei de 64 mp - pozitia 665 pentru care a fost emisă hotărârea nr. 89121.03.2017), precum pentru suprafetele suplimentare pentru care vor fi emise decizii conform prezentei precizări;

Obligarea pârâtului Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la consemnarea respectiv plata sumelor stabilite conform petitului 3;

- Cu cheltuieli de Judecată;

La rândul său, recurentul - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj solicită casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Prin recursul său recurentul-pârât Ministerul Transporturilor, actualmente Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii solicită admiterea recursului, anularea sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în primul rând, ca inadmisibilă, şi în subsidiar, ca neîntemeiată.

Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamanta A., solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

La data de 07.12.2020 s-a depus la dosar din partea recurentului - pârât Statul Român prin C.N.A.I.R. S.A. Hotărârea nr. 1 din data de 29.08.2019, de stabilire a cuantumului despăgubirilor, având ca anexă Procesul-verbal cu acelaşi număr, emis pe numele recurentei - reclamante A..

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata celor 3 recursuri la data de 08 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele invocate prin cererile de recurs şi de apărările din cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte constată că, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte petitul nr. 2 al acţiunii astfel cum a fost extinse şi precizate.

În esenţă recurenta-reclamantă arată că în cazul în care nu se solicită revocarea unui numit act administrativ ci se constată refuzul emiterii sale în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în sensul obligaţiei de a îndeplini procedura prealabilă anterior sesizării instanţei.

Aceasta deoarece în cauză s-a constatat refuzul emiterii hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru toate imobilele proprietatea reclamantei care au fost exprimate.

Se solicită admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost extinsă şi precizată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin CNADNR este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. şi priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor speciale aplicabile în materia exproprierii respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 şi a normelor de aplicare.

Critica de nelegalitate vizează soluţia de obligare la emiterea unei singure hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenurile proprietatea reclamantei.

Aceasta în care în care cererea reclamantei vizează patru imobilele expropriate din care două aferente H.G. nr. 399/2014 şi două aferente H.G. nr. 762/2015.

Iar fiecare hotărâre de guvern prevede o anumită procedură de expropriere bazată pe o documentaţie cadastrală şi un raport de expertiză în cauză fiind aplicabile în ceea ce priveşte procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 255/2010 şi ale art. 7 din Normele de aplicare de Legea nr. 255/2010.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a obligat pe recurentul-pârât la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubiri pentru toate cele patru terenuri fără a se ţine cont de dispoziţiile speciale aplicabile şi de faptul că din conţinutul raportului de expertiză administrat în cauză rezultă că există diferenţe între suprafeţele de teren ale imobilelor care figurează ca fiind expropriate şi surafeţele aflate real sub coridorul de expertiză.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor se întemeiază pe dispoziţiile ar. 488(1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material sub mai multe aspecte.

Primul priveşte aprecierea ca admisibilă a cererii reclamantei astfel cum a fost extinse şi precizate în condiţiile în care prima instanţă a acceptat precizările succesive formulate de reclamantă fără a ţine cont de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ. . Aceasta în condiţiile în care cererea de extindere şi precizarea acţiunii depusă la data de 14.06.2017 este tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 204 C. proc. civ. neputând fi primită o modificare a obiectului acţiunii depusă după primul termen de judecată.

Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ. în ceea ce priveşte rolul activ al judecătorului şi faptul că hotărârea pronunţată este contrară în parte cu considerentele instanţei în ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile.

Se critică ca nelegală sentinţa atacată pentru lipsa de temei legal a soluţiei de admitere a acţiunii şi de obligare a acestei autorităţi în calitate de pârât de a întocmi şi a promova un proiect de hotărâre de guvern pentru suprafeţele suplimentare identificate conform raportului de expertiză.

Se solicită admiterea acţiunii casarea sentinţei atacate în sensul respingerii în tot a acţiunii reclamantei,

La dosar recurenta-pârâtă Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare faţă de recursul reclamantei solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În raport de actele noi depuse în recurs la data de 7.12.2020, recurenta-reclamantă nu a depus punct de vedere.

Analizând recursurile declarate Curtea apreciază pentru următoarele considerente că sunt fondate recursurile declarate de recurenţii-pârâţi şi ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi sunt apreciate de Curte ca fondate, în parte sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, fiind îndeplinite în cauză condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanţă în mod nelegal a admis în parte acţiunea extinsă şi precizată de către reclamantă, precizări care constituie în concret o modificare a obiectului cererii iniţiale cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. 1 şi (3) C. proc. civ.

Aceasta deoarece extinderea şi precizarea acţiunii din data de 14.06.2017 (filele x dos fond) reprezintă o modificare a acţiunii formulată tardiv în raport de dispoziţiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., după primul termen în care reclamanta a fost legal citată modificarea fiind depusă la dosar după data efectuării în cauză a raportului de expertiză, probă administrată de prima instanţă.

În cauză, această modificare de obiect nu poate fi apreciată ca o precizare în sensul dispoziţiilor art. 204 alin. 2 C. proc. civ. şi nu a existat acordul pârâţilor în acest sens.

În raport de această modificare, recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, intervenţie respinsă de prima instanţă în raport de soluţia dispusă.

Curtea, pentru aceleaşi considerente pentru care recursurile declarate de recurenţii-pârâţi sunt apreciate ca fondate va admite şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii anterior Ministerul Transporturilor.

Va fi apreciată ca tardivă cererea modificatoare având ca obiect întocmirea şi promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafeţele suplimentare identificate în raportul de expertiză şi va fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului Statul Român prin CNAIR S.A. la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, Curtea, apreciază această soluţie ca nelegală în cauză, soluţia de admitere fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 255/2010 în ceea ce priveşte etapele procedurii de expropriere şi fără a se ţine cont de faptul că cele patru imobile expropriate au temeiuri juridice diferite, iar procedura de expropriere şi de acordare a despăgubirilor este distinctă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 4,5 şi 10 din Legea nr. 255/2010 coroborate cu dispoziţiile art. 14 din H.G. nr. 53/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010.

- Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, etapele procedurii de expropriere sunt;

a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean sau local;

b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor;

c) transferul dreptului de proprietate;

d)finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 din actul normativ mai sus indicat, expropriatorul (potrivit art. 2, alin. (3), lit. a) Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) are obligaţia de a aproba prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, potrivit legii, indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean şi local, pe baza documentaţiei tehnico-economice aferente, amplasamentul lucrărilor, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a variantei finale a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanţare, precum si declanşarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, a B. proprietarilor aşa cum rezultă din evidentele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau ale unităţilor administrativ-teritoriale. sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici şi termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziţia proprietarilor de imobile. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoştinţa publică prin afişarea la sediul consiliului local respectiv, prin afişare pe pagina proprie de internet a expropriatorului şi va fi comunicat spre avizare şi recepţie Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Amplasamentul va fi materializat prin bornarea tuturor punctelor de coordonate care îl definesc pe acesta. Autorităţile administraţiei publice locale vor include coordonatele coridorului de expropriere în planurile urbanistice generale ale localităţilor. Actualizarea planurilor urbanistice generale ale localităţilor şi a regulamentelor locale de urbanism poate fi finanţată şi de către expropriator.

În cauză prima instanţă a plecat de la o premisă greşită în sensul că în cauză recurenta-reclamantă are un drept vătămat în sensul obligaţiei pârâtului în calitate de expropriator de a demara procedurile de promovare a proiectului de hotărâre de guvern . Aceasta fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 255/2010 care reglementează procedura de soluţionare, pe etape a cererilor de despăgubire şi de faptul că imobilele supuse exproprierii sunt identificate pe baza informaţiilor furnizate de Primăria localităţii Mihai Viteazu în raza teritorială în care se află cele patru imobile expropriate.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 255/2010 coroborate cu dispoziţiile art. 14 din H.G. nr. 53/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd faptul că titularii drepturilor reale, precum şi orice persoana care justifică un interes legitim, pot depune cerere de acordare a despăgubirilor către comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale şi acordarea despăgubirilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 11, alin, (4) şi (5) din Legea nr. 255/2010, modificată şi completată, data de începere a activităţii comisiei va fi adusă la cunoştinţa publică prin publicarea într-un ziar local a anunţului privind începerea activităţii comisiei şi data la care vor fi afişate tabele cu imobilele proprietate private expropriate, cuprinzând judeţul, localitatea, numărul cadastral, suprafaţa în metri pătraţi, numele/denumirea proprietarului/deţinătorului, conform documentaţiei cadastrale şi a ofertelor de despăgubire, pe categorii de imobile, stabilite de evaluatori autorizaţi.

Actele noi depuse în recurs respectiv Hotărârea nr. 1/29.06.2019 şi procesul-verbal nr. x/29.08.2019 prin care reclamantei i-a fost acordată suma de 16.735.02 RON cu titlu de despăgubire confirmă aplicabilitatea în cauză a procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 255/2010 şi al H.G. nr. 53/2011 şi al H.G. nr. 466/2011 şi al neaplicării normei generale prevăzute de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii reclamantei în ceea ce priveşte acest capăt de acţiune admis nelegal de prima instanţă.

În consecinţă Curtea în rejudecare, ca o consecinţă a admiterii recursurilor va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului Statului Român prin CNAIR la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor având în vedere procedura specială aplicabilă pentru fiecare imobil în raport de dispoziţiile Legii art. 2552010.

Va admite pentru aceleaşi considerente cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi a excepţiei lipsei procedurii prealabile şi respingerea în rest a acţiunii.

Curtea va menţine această soluţie ca fiind legală având în vedere că în raport de obiectul acţiunii astfel cum a fost precizate şi extinse pârâtul Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă neavând o obligaţie legală în procesul de emitere a hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, Curtea constată că prima instanţă a constatat neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. În cauză, era necesară existenţa unei cereri prealabile sesizării instanţei, deoarece numai în raport de această cerere putea fi verificat pretinsul refuz nejustificat al autorităţii de a emite hotărârea de acordare a despăgubirilor în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004, soluţia de respingere în rest a acţiunii fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.

În cauză nu era necesară contestarea unui anumit act administrativ pentru a fi incidente dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 551/2004, în condiţiile în care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 fiind asimilat unui act administrativ unilateral şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Cu privire la cheltuielile de judecată în fond admise de prima instanţă Curtea, având în vedere prezenta decizie şi de menţinere în parte a sentinţei atacate, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată parţiale în fond cu aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va dispune următoarele:

Va admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor) şi Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj.

Va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând va respinge cererea modificatoare având ca obiect întocmirea şi promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafeţele suplimentare, ca tardivă.

Va respinge cerere de obligare a pârâtului Statul Român prin CNAIR prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Va admite cererea de intervenţie accesorie.

Va menţine soluţia cu privire la respingerea în rest a acţiunii cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi la excepţia lipsei procedurii prealabile.

Va obliga pârâtul Statul Român la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON cheltuieli de judecată parţiale în fond.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor) şi Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj împotriva sentinţei civile nr. 99/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge ca tardivă cererea modificatoare având ca obiect întocmirea şi promovarea proiectului hotărârii de guvern pentru suprafeţele suplimentare.

Respinge cererea de obligare a pârâtului Statul Român prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la emiterea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (anterior Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor).

Menţine soluţia cu privire la respingerea în rest a acţiunii, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României şi la excepţia lipsei procedurii prealabile.

Obligă pârâtul Statul Român - prin Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, cheltuieli de judecată parţiale în fond.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 99/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 1 martie 2021.