EU-funded floating hotel relocation: non-attribution of location change as non-compliance due to objective impediments and valid contractual amendment

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 13.09.2017 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Regional (M.D.R.A.P.F.E.) - Compartimentul Soluţionare Contestaţii şi A.N.A.F. - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat:

- anularea în tot a Deciziei nr. 73/15.06.2017 de soluţionare a contestaţiei formulate de societate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017 emis de către Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul M.D.R.A.P.F.E., precum şi a procesului-verbal - titlu de creanţă bugetară, prin care i s-a reţinut obligaţia plăţii la bugetul de stat a sumei de 8.704.247,88 RON (contribuţia din fonduri UE);

- suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/06.03.2017, în temeiul disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 101/CA din 4 iunie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Colectare şi Executare Silită Persoane Juridice - cu sediul în Constanţa, Bd. x, nr. 312 A, jud. Constanţa, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. De asemenea, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-Direcţia Generală Program Operaţional Regional (M.D.R.A.P.F.E.) - Compartimentul Soluţionare Contestaţii, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 101/CA din 4 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Recurenta critică faptul că sentinţa ar fi fost dată cu încălcarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic dintre părţi (contractul de finanţare), dar şi a celor ce guvernează procedurile de obţinere şi de utilizare a fondurilor europene (Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, O.U.G. nr. 66/2011), în mod concret situaţiile calificate drept nereguli şi sancţiunea corespunzătoare acestora.

Se susţine că, în contra celor reţinute atât în procesul-verbal de control, în decizia de soluţionare a contestaţiei, cât în considerentele instanţei de fond, actul adiţional este legal, fiind perfectat în plină perioadă de valabilitate a contractului de finanţare, conform art. 2 alin. (2) (5 ani după expirarea perioadei de implementare), nefiind vorba de prelungirea nelegală a perioadei de implementare; în opinia recurentei, schimbarea locului de amplasare a hotelului plutitor, efectuată în urma unui act adiţional la contractul de finanţare, înlăuntrul perioadei de valabilitate a acestuia, a fost determinată de influenţa unor factori obiectivi, neprevăzuţi, care împiedicau efectiv exploatarea obiectivului turistic şi determinau nerespectarea clauzelor contractuale.

O altă critică vizează faptul că, atât partea adversă, cât şi instanţa de fond au înlăturat din analiza lor juridică, aplicarea prevederilor art. 1266 - 1269 noul C. civ. privind interpretarea contractului. Astfel, clauzele contractuale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Nu poate fi considerat locul iniţial al implementării (Uzlina, Murighiol) ca esenţial, definitoriu pentru proiect şi contract, şi schimbarea acestuia (nu unilateral, ci printr-un act adiţional semnat înlăuntrul valabilităţii contractului astfel modificat) la Jurilovca, la 60 km distanţă, în aceeaşi zonă geografică şi tributară aceleiaşi subdezvoltări turistice, ca afectând natura operaţiunii finanţate.

În mod eronat, în opinia titularei căii de atac, deşi instanţa de fond a considerat că nu pot fi reţinute ca aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (10) din contractul de finanţare, care prevăd că proiectul devine neeligibil dacă, în perioada de valabilitate a contractului intervin modificări care îndeplinesc cumulativ două condiţii: afectează natura operaţiunii finanţate sau condiţiile de implementare a acesteia (...), şi rezultă fie dintr-o schimbare asupra unui articol de infrastructură, fie dintr-o încetare a unei activităţi productive, întrucât "nu s-a dovedit că natura operaţiunii finanţate, afectată prin schimbarea locului de implementare, rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietăţii asupra unui articol de infrastructură", totuşi acţiunea a fost respinsă; în opinia recurentei, nu s-a aflat în situaţia niciuneia din ipotezele prevăzute în contract la art. 18 pentru rezilierea contractului şi restituirea sumelor primite pe calea finanţării.

Ca atare, schimbarea locului de funcţionare al proiectului, aprobată prin Actul adiţional nr. x, nu poate fi încadrată în categoria neregulilor, aşa cum sunt definite de Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006, respectiv de O.U.G. nr. 66/2011, deoarece acestea se refera clar la plăţi necuvenite, adică cheltuieli neeligibile, decontate eronat ca fiind eligibile în cadrul cererilor de rambursare aferente proiectului şi, prin aceasta, prejudicierea bugetului UE.

În cazul de faţă, susţine recurenta, nici Procesul-Verbal de constatare nereguli, nici Decizia de soluţionare a contestaţiei, ce-1 menţine în întregime, şi nici instanţa de fond nu au justificat în niciun fel faptul reţinerii împrejurării că ar fi avut loc o asemenea plată, o asemenea neregulă.

O ultimă critică vizează faptul că, în ultima frază a motivării instanţei de fond, reiese confuzia realizată de aceasta între perioada de implementare a proiectului şi durata de valabilitate a contractului, precum şi locul de implementare al proiectului şi locul de funcţionare al acestuia, aspecte reglementate contractual între părţi prin Contractul de finanţare, anexele sale şi actele adiţionale modificatoare, magistratul fondului reţinând, în mod eronat, în opinia recurentei, ca aspecte esenţiale ale finanţării (presupus a fi fost încălcate), locul implementării şi perioada implementării proiectului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că, prin încheierea din şedinţa publică din 12.02.2018, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Direcţiei Generate Regionale a Finanţelor Publice Galaţi - AJ.F.P. Constanţa - Serviciul Colectare şi Executare Persoane Juridice, încheiere ce poate fi atacată cu recurs odată cu fondul. Întrucât recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac încheierea respectivă a rămas definitivă, cu privire la respectivul aspect procedural.

La rândul său a formulat întâmpinare în termen legal şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului întrucât, după mai mult de 1 an de zile de la finalizarea implementării, structura de cazare finanţată nu are avizele şi clasificările necesare funcţionării, mai mult a fost amplasată într-un alt loc decât cel menţionat în cererea de finanţare (după finalizarea perioadei de implementare).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1)pct. 8 din C. proc. civ., pe care se întemeiază prezenta cale de atac, Înalta Curte reţine caracterul fondat al recursului declarat în cauză, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că, potrivit Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Program Operaţional Regional - Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă, în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, au fost constatate, în legătură cu proiectul care a făcut obiectul contractului de finanţare nr. x/07.10.2009, nereguli deduse din neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate în vederea acordării/obţinerii finanţării proiectului şi nereguli în legătură cu implementarea proiectului, fiind constatată în final încălcarea prevederilor contractului de finanţare şi faptul că întreaga sumă acordată de AM POR reclamantei A. S.R.L. pentru finanţarea proiectului "Hotel plutitor B. *" este neeligibilă.

După parcurgerea procedurii prealabile obligatorie, recurenta-reclamantă s-a adresat instanţei de contencios administrativ care, în cuprinsul sentinţei recurate, a reţinut că parte din neregulile constatate cu privire la eligibilitatea proiectului, în forma în care acestea au fost expuse, nu se încadrează în categoria neregulilor, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a).) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006. Astfel, judecătorul de primă instanţă a reţinut că aspectele privind neconcordanţele unor date privind planul de afaceri, lipsa unor documente legate de proiectare şi care ar fi trebuit să fie depuse odată cu cererea de finanţare, existenţa proiectului tehnic avizat de Autoritatea Navală Română nu pot fi considerate ca fiind nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006, iar în ceea ce priveşte menţiunea referitoare la structuri de cazare pe vapoare/pontoane, inclusă în enumerarea din Ghidul solicitantului, în sensul că ar excede Schemei de ajutor de stat pentru dezvoltarea regională prin sprijinirea investiţiilor în turism din cadrul Programului operaţional regional 2007- 2013, aprobată prin Ordinul nr. 261/2008, o astfel de neregularitate nu poate fi imputată beneficiarului care nu este emitent al Ghidului solicitantului şi despre care nu s-a dovedit că nu a respectat, în ceea ce priveşte investiţia descrisă în cererea de finanţare, prevederile aplicabile programului de finanţare la care s-a înscris.

Toate aceste aspecte au dobândit autoritatea de lucru judecat din perspectiva nelegalităţii actelor contestate referitor la respectivele împrejurări reţinute în mod nelegal în sarcina beneficiarului finanţării, sentinţa nefiind recurată de către autoritatea emitentă a actelor contestate, astfel că nu vor face obiectul analizei instanţei de control judiciar.

Cu toate acestea însă, acţiunea în contencios administrativ a fost respinsă şi actele contestate au fost menţinute, judecătorul de primă instanţă reţinând că schimbarea locului de amplasare a navei - hotel plutitor, fără modificarea contractului în ceea ce priveşte locaţia şi după împlinirea perioadei de implementare, precum şi încheierea actului adiţional nr. x ulterior încheierii perioadei de implementare, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 7 alin. (7) din contractul de finanţare, constituie o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006 şi art. 12 alin. (1) din contract şi atrage aplicarea art. 18 alin. (2), respectiv rezilierea de plin drept şi restituirea sumei.

Din analiza acestor considerente raportată la situaţia de fapt aşa cum reiese din probele câştigate cauzei, rezultă că prima instanţă a făcut o aplicare greşită şi o interpretare eliptică în cauză a textelor de lege menţionate în paragraful anterior, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 18 alin. (10) din contractual de finanţare nr. x/07.10.2009, intervenit între părţi şi menţionat anterior, contract depus la dosarul de fond, volumul I, proiectul devine neeligibil dacă, oricând pe perioada contractului, intervin anumite modificări "ce ar afecta natura operaţiunii finanţate sau condiţiile de implementare a acesteia, oferă unui terţ un avantaj necuvenit şi rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietăţii asupra unui articol de infrastructură, fie dintr-o încetare a unei activităţi productive." Cu alte cuvinte, esenţial în reţinerea aplicabilităţii acestei prevederi contractuale ce a constituit temei legal al actelor contestate, de natură să atragă neeligibilitatea integrală a contractului, este aceea ca modificarea în cauză să fie în măsură să afecteze natura operaţiunii finanţate sau condiţiile de implementare şi să rezulte din cele două împrejurări alternative, fie schimbarea naturii proprietăţii, fie încetarea activităţii de producţie.

Autoritatea contractantă a reţinut în actul constatator contestat, ca temei al neeligibilităţii proiectului, în ceea ce priveşte schimbarea locului de amplasare această prevederea contractuală menţionată, aspect în legătură cu care, judecătorul de primă instanţă a considerat în mod corect că articolul 18 alin. (10) nu este incident, având în vedere că cele două condiţii prevăzute de dispoziţia contractuală trebuie să fie îndeplinite cumulativ şi nu s-a dovedit că natura operaţiunii finanţate, afectată prin schimbarea locului de implementare (analizat în planul de afaceri şi pentru care au fost calculaţi indicatorii din cererea de finanţare) rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietăţii asupra unui articol de infrastructură.

În ciuda acestui fapt, prima instanţă a apreciat că schimbarea locului de amplasare a navei hotel plutitor, fără modificarea contractului în ceea ce priveşte locaţia şi după împlinirea perioadei de implementare, precum şi încheierea actului adiţional nr. x ulterior încheierii perioadei de implementare, ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7 alin. (7) din contractul de finanţare, constituind o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a).) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006 şi art. 12 alin. (1) din contract şi ar atrage aplicarea art. 18 alin. (2), respectiv rezilierea de plin drept şi restituirea sumei.

În legătură cu acest aspect, în altă ordine de idei, se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 1 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pe de altă parte, art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 prevede că "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

În lumina acestor dispoziţii, este fără putere de tăgadă că neregula apare atunci când beneficiarul săvârşeşte o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, iar abaterea ar trebui să prejudicieze sau să fie de natură a crea un prejudiciu, printr-o sumă plătită necuvenit, neregula putând fi săvârşită, sub aspectul vinovăţiei, cu intenţie sau din culpă. Pe de altă parte, pentru a se constata calitatea de debitor a reclamantului, de natură a conduce la stabilirea unei creanţe bugetare în sarcina acestuia, în calitate de operator economic, beneficiar al finanţării, este necesar ca abaterea, sub forma acţiunii sau omisiunii, să fie imputabilă acesteia.

În cauza de faţă, instanţa de fond, preluând punctul de vedere al pârâtei fără o minimă cenzură, s-a limitat doar la a constata şi la a aprecia, în sensul reţinerii săvârşirii neregulii, pe considerentul că împrejurările în analiză vizează un aspect esenţial al finanţării - locul implementării şi perioada implementării proiectului, menţinând actele contestate chiar dacă temeiul răspunderii a fost reţinut greşit de către autoritate şi în ciuda aspectelor circumstanţiale ce vor fi expuse în cele ce urmează şi care rezultă din aprecierea situaţiei de fapt, aşa cum este relevată de dovezile administrate.

Astfel, este fără putere de tăgadă că (aspect necontestat de către pârâtă), prin actul adiţional la contract nr. x, reclamanta beneficiar al proiectului a solicitat schimbarea locaţiei de amplasare şi funcţionare a hotelului plutitor, solicitare acceptată de către minister, prin organismul său intermediar. Atât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, Ministerul Dezvoltării (MDRAPFE) nu contestă faptul că şi-ar fi dat acordul la schimbarea locului de destinaţie a hotelului plutitor, ci contestă perioada în care a fost solicitat acest lucru, respectiv depăşirea perioadei de implementare a proiectului, impediment pe care nu l-a invocat în momentul acestei solicitări, confirmând faptul că actul adiţional pentru schimbarea locaţiei de acostare a fost semnat "de toate părţile implicate" la data de 27.04.2016.

În realitate, la sfârşitul perioadei de implementare, hotelul plutitor ce a făcut obiectul finanţării, era amplasat în Portul Constanţa-Sud Agigea, dana 104, datorită blocajului întâmpinat între timp în privinţa obţinerii autorizaţiei de mediu necesară amplasării în satul Uzlina, com. Murighiol; în primăvara anului 2016, obiectivul a fost transportat, pe Dunăre, în miniportul comunei Jurilovca, judeţul Tulcea, fiind autorizat să funcţioneze provizoriu în acea locaţie, potrivit actelor emise de Primăria comunei Jurilovca, dar şi a autorizaţiei emise de ANT, până la soluţionarea problemelor legate de mediu, care împiedicau amplasarea hotelului în locaţia iniţială din Uzlina.

La data de 02.03.2016, reclamanta a solicitat încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare perfectat cu intimatul-pârât, privind schimbarea locaţiei de acostare şi funcţionare a proiectului, solicitare care a fost acceptată de acesta, fără alte obiecţii, aşa cum am arătat anterior, fiind semnat Actul adiţional nr. x/27.04.2016, care specifică localizarea acestuia, precizând noua locaţie ca fiind "localitatea Jurilovca, pe che-ul amenajat în zona de sud, pe malul canalului Central, la stânga de strada x, denumită parcare ".

Contrar susţinerilor pârâtei, aspect pe care instanţa de fond l-a ignorat, proiectul în discuţie a fost implementat, devenind funcţional în perioada contractuală, conform actului adiţional nr. x, la data de 07.04.2015, moment în care hotelul plutitor B. se afla în Portul Constanţa-Sud Agigea (locul unde au avut loc lucrările de reconversie a pontonului plutitor), deţinând autorizaţiile provizorii de la Ministerul Turismului, fiind efectuat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor si punerea in funcţiune a instalaţiilor şi fiind îndepliniţi toţi indicatorii din proiect, referitori la spaţii de cazare, număr de angajaţi, condiţii de cazare etc. Ulterior, hotelul plutitor nu a mai fost transportat în localitatea Murighiol, ci la Jurilovca, o atare modificare fiind impusă de dificultăţile întâmpinate de reclamantă în privinţa scoaterii definitive din fondul forestier a unui teren învecinat cu malul (în zona Murighiol) în apropierea căruia trebuia ancorat hotelul plutitor, în scopul amenajării unui punct de transformare electric, a cărui utilizare era absolut necesară funcţionarii obiectivului în condiţii optime.

Din perspectiva lipsei culpei beneficiarului şi a neimputabilităţii în sarcina acestuia a ajungerii în situaţia schimbării locului hotelului plutitor, se impune a se preciza şi că demersul legal al scoaterii acelui teren din fondul forestier a fost iniţiat de către societatea comercială încă din anul 2013, convingerea sa în sensul soluţionării favorabile a solicitării, fiind întărita de scoaterea definitiva din fondul forestier a unui teren in imediata apropiere, cu suprafaţa aproximativ egală. Reclamanta a primit de la A.R.B.D.D. avizul nr. x/24.06.2015 pentru amplasarea la malul natural al Dunării a hotelului plutitor, precum şi acordul de mediu nr. 9/28.12.2015 pentru scoaterea definitivă din fondul forestier a unui teren de 0,65 ha, pentru amenajarea unui popas turistic ce urma a servi exploatării hotelului la Murighiol, condiţionat de "tăierea în scaun" a vegetaţiei; ulterior însă, Regia Naţională a Pădurilor "ROMSILVA" a refuzat, acordarea avizului favorabil, refuz contestat de către recurenta-reclamantă la instanţa de contencios administrativ, acţiunea fiind respinsă prin hotărâre definitivă.

În aceste condiţii necunoscute iniţial, prin adresa nr. x/02.03.2016, sus-numita a solicitat partenerului contractual (M.D.R.A.P., prin ADR S-E Brăila) şi a obţinut încheierea Actului adiţional nr. x/27.04.2016 la contractul de finanţare, privind schimbarea locaţiei de acostare si funcţionare a hotelului plutitor B. în localitatea Jurilovca, Jud. Tulcea.

Este fără putere de tăgadă, aşadar, că schimbarea locului de amplasare a hotelului plutitor, apreciată de către părţi, dar şi de către instanţa de fond ca fiind "nereguli" şi asumată de către cea dintâi prin încheierea actului adiţional menţionat a fost determinată de producerea unor evenimente care exclus vina beneficiarului, cu caracter obiectiv, care ar fi fost de natură să conducă la realizarea proiectului şi, deci, la nerealizarea de către recurentă a clauzelor contractuale asumate, dacă locaţia hotelului plutitor nu ar fi fost schimbată.

Pe de altă parte, contrar celor reţinute de către prima instanţă, solicitarea de închiriere a actului adiţional de modificare a locaţiei a fost făcută de către recurentă cu respectarea termenului de 30 de zile anterior operării respectivei modificări, în acord cu prevederile art. 16 alin. (2) ale contractului de finanţare, solicitarea fiind făcută la data de 02.03.2016, iar schimbarea amplasamentului având loc la data de 03.04.2016.

În plus, schimbarea locaţiei obiectivului ar fi putut fi respinsă de către pârâtă în chiar data solicitării încheierii actului adiţional, neexistând niciun impediment ca acesta să solicite, în chiar momentul respectiv, rezilierea contractului de finanţare, lucru pe care nu l-a făcut.

Faţă de toate aceste argumente, constatând faptul că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, şi ale art. 2.7. din Regulamentul nr. 1083/2006, raportat la situaţia de fapt din prezenta cauză, Înalta Curte va admite prezentul recurs.

Se impune a se preciza că, prin încheierea din şedinţa publică din 12.02.2018, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Direcţiei Generate Regionale a Finanţelor Publice Galaţi - AJ.F.P. Constanţa - Serviciul Colectare şi Executare Persoane Juridice, încheiere ce nu a fost atacată cu recurs astfel că a rămas definitivă, cu privire la respectivul aspect procedural, dobândind autoritatea de lucru judecat, astfel că Înalta Curte va menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea acţiunii faţă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, faţă de soluţia ce se va dispune în recurs şi în raport cu complexitatea cauzei şi cu munca prestată de către apărătorul recurentei în această fază procesuală, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, ca parte care a pierdut procesul în sensul articolului 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligat la plata sumei de 1440 RON către recurenta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (1.190 RON) şi taxa judiciară de timbru (250 RON).

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, reţinând cauza spre rejudecare, va admite acţiunea introductivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 101CA din 04 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza în fond:

Admite acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Anulează în tot Decizia nr. 73/15.06.2017 de soluţionare a contestaţiei formulate de societate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017 emis de către Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul M.D.R.A.P.F.E., precum şi a procesului-verbal - titlu de creanţă bugetară, prin care i s-a reţinut obligaţia plăţii la bugetul de stat a sumei de 8.704.247,88 RON (contribuţia din fonduri UE).

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei la plata sumei de 1440 RON către recurenta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (1190 RON) şi taxa judiciară de timbru (250 RON).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.