Eligibility of EU-funded project expenditures and interpretation of audit deadlines under O.U.G. 66/2011

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la 16.05.2017, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1409/RI/20.09.2016, întocmit de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU), astfel cum a fost rectificat prin Nota privind îndreptarea erorii materiale nr. 1466/RI/04.10.2016, încheiată la data de 04.10.2016 de MMFPSPV-OIPOSDRU precum şi anularea Deciziei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. 1691/RI/16.11.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 12613/MDM/20.10.2016 înregistrată la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/20.10.2016, formulată de ANOFM cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1409/RI/20.09.2016;

- constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în valoare de 4.593.518,15 RON, efectuate de ANOFM în cadrul proiectului "A." - x, cod SMIS 50675;

- constatarea nelegalităţii refuzului de rambursare a sumei de 3.445.138,82 RON, solicitate de ANOFM prin Cererea de rambursare (CR) 1/04.06.2014, CR2/15.09.2014, CR3/19.12.2014, CR4/01.04.2015, CR5/01.07.2015, CR6/01.10.2015 şi CR7 finală/05.11.2015 şi obligarea paraţilor la plată către ANOFM a acestei sume;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente cheltuielilor nevalidate şi nerambursate în mod nelegal, calculată de la data reţinerii sumei de 3.445.138,82 RON, prevăzută la capătul de cerere nr. x şi până la plata efectivă de către pârâte a sumei menţionate.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4778 din 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), criticând hotărârea atacată ca nelegală, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

1. Sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în raport de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, întrucât dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de proba, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natura să justifice casarea; şi atât timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

În cauză, instanţa de fond nu a făcut altceva decât să îşi însuşească argumentele prezentate de MMFPSPV-OIPOSDRU prin actele administrative a căror anulare se solicită, nearătând, concret, care sunt motivele pentru care a respins considerentele arătate de ANOFM prin cererea dedusă judecăţii, prin răspunsurile la întâmpinări depuse la dosarul cauzei şi, nu în ultimul rând, de ce nu pot fi luate în considerare înscrisurile depuse în probaţiune.

2. Sentinţa atacată, a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material:

A. Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 21 alin. (26) din OU.G. nr. 66/2011.

Astfel cum se menţionează în Decizia pârâtului nr. 1691/RI/16.11.2016 privind soluţionarea Contestaţiei nr. 12613/MDM/20.10.2016, înregistrată la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/20.10.2016, formulată de ANOFM cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenta nr. 1409/RI/20.09.2016, întocmit de pârât, astfel cum a fost rectificat prin Nota privind îndreptarea erorii materiale nr. 1409/RI/04.10.2016, încheiată la data de 04.10.2016 de MMFPSPV - OIPOSDRU, documentul de constatare emis de către Autoritatea de Audit, respectiv Raportul de audit nr. 61099/AP/13.05.2016, a fost înregistrat la MMFPSPV - OIPOSDRU sub nr. x/21.06.2016, iar Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare a fost încheiat, astfel cum se menţionează în acesta, la data de 20.09.2016.

Prima instanţă, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, a reţinut că procesul-verbal de constatare a neregulilor nu a fost emis exclusiv pe baza constatărilor Autorităţii de Audit, ci au fost necesare verificări proprii din partea OIPOSDRU, astfel că este aplicabil termenul comun de 90 de zile, şi nu cel de excepţie de 60 de zile; or, Procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a Raportului de Audit nr. x/13.05.2016, act de constatare emis de către Autoritatea de Audit, astfel ca în cauză este incidentă situaţia de excepţie prevăzută de art. 21 alin. (23), relativă la alin. (26) al aceluiaşi articol, impunându-se ca Procesul-verbal să fie emis în termen de 60 de zile de la data comunicării Raportului de Audit nr. x/13.05.2016.

De asemenea, sunt eronate reţinerile instanţei de fond referitoare la dispoziţiile art. 21 alin. (26) prin care termenul de 60 de zile prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 este calificat ca fiind unul de recomandare, din perspectiva prevederilor art. 2547 C. civ., care îl stabileşte ca fiind un termen de prescripţie, depăşirea sa atrăgând nulitatea actului.

B. De asemenea, considerentele potrivit cărora sunt neîntemeiate criticile reclamantei referitoare la suma de 203.368.28 RON, considerata neeligibilă prin actele contestate, sunt efectuate cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente organizării şi funcţionarii ANOFM şi implementării Proiectului.

Grupul ţintă al Proiectului îl constituie personalul din cadrul celor 42 de agenţii pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti precum şi din cadrul celor 8 centre regionale de formare profesională a adulţilor, unităţi aflate, potrivit art. 5 din Legea nr. 202/2006, în subordinea ANOFM.

Astfel cum este prevăzut în cadrul secţiunii "Justificarea necesitaţii implementării proiectului" din Cererea de finanţare aprobată potrivit legii, grupul ţintă al Proiectului este selectat în principal dintre salariaţii Serviciului Public de Ocupare (SPO) cu atribuţii privind realizarea serviciilor de orientare, consiliere, mediere, asistenţă pentru start-up-uri, relaţia cu angajatorii şi, deci, prevederile Cererii de finanţare aprobate nu exclud posibilitatea selectării în grupul ţintă al Proiectului şi a altor salariaţi ai SPO decât aceia deţinând atribuţiile anterior menţionate.

Prin Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare x, aprobat de MMFPSPV-OIPOSDRU la data de 24.09.2015, s-a prevăzut că la activitatea 3.3 "Vizita de studiu" vor participa "maxim 80 de operatori, experţi şi responsabili de servicii", însă instanţa de fond, interpretând în mod eronat semnificaţia termenului "în principal" a reţinut că nu îndeplineau aceste condiţii directorii executivi şi directorii executivi adjuncţi ai centrelor judeţene sau centrelor regionale întrucât aceştia nu se ocupau în principal cu orientarea, consilierea, medierea, asistenta pentru start-up-uri, relaţia cu angajatorii.

Or, aceste persoane deţin, în conformitate cu atribuţiile prevăzute de actele normative şi administrative în temeiul cărora ANOFM este organizată şi funcţionează, responsabilităţi privind serviciile realizate de unităţile coordonate în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia asigurărilor pentru şomaj şi a stimulării ocupării forţei de muncă.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod nefondat că nu s-a justificat includerea în echipa de implementare a experţilor pe termen scurt şi implicit deplasarea acestora la vizitele de studii întrucât în echipa de implementare exista deja un asistent manager, nefiind relevant că în echipa de implementare a proiectului exista un post de asistent manager ocupat de către B., întrucât numitele C., D. şi E. au fost încadrate pe alte posturi decât cel de asistent manager (expert pe termen scurt), deţinând atribuţii diferite de cele ce reveneau numitei B., în calitate de asistent manager.

Relativ la susţinerile instanţei de fond potrivit cărora "această atribuţie suplimentară, pe de o parte nu poate justifica angajarea a trei experţi pe termen scurt, iar pe de altă parte putea fi exercitată de asistentul managerului sau de altă persoană din echipa de implementare în baza unei sarcini stabilite de managerul de proiect", recurenta a apreciat că acestea sunt efectuate cu nesocotirea dispoziţiilor incidente implementării Proiectului, în virtutea cărora angajarea respectivilor experţi pe termen scurt impunea necesitatea aprobării prealabile de către MMFPSPV-OIPOSDRU.

Aşadar, condiţia prevăzută în Contractul de finanţare, astfel cum a fost modificat şi completat prin Actul adiţional nr. x, aprobat de MMFPSPV-OIPOSDRU la data de 24.09.2015 (la activitatea 3.3 "Vizita de studiu" să participe "maxim 80 de operatori, experţi şi responsabili de servicii"), este îndeplinită.

Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzuta în Cererea de finanţare aprobată - grupul ţintă al Proiectului să fie selectat în principal dintre salariaţii SPO cu atribuţii privind realizarea serviciilor de orientare, consiliere, mediere, asistenta pentru start-up-uri, relaţia cu angajatorii şi în consecinţă, cheltuielile de cazare şi transport pentru vizite de studiu, îndeplinesc cumulativ condiţiile cu caracter general prevăzute de dispoziţiile exprese ale art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, şi condiţiile cu caracter specific prevăzute de art. 3 alin. (1) din Ordinul comun al Ministrului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale si al Ministrului Finanţelor Publice nr. 1117/2170/2010.

C. Referitor la neeligibilitatea sumei de 4.390.131,87 RON, recurenta a apreciat că normele de drept material incidente implementării Proiectului au fost, de asemenea, încălcate pentru că o analiză corectă şi completă a cauzei impunea necesitatea luării în considerare a documentelor care atesta rezultatele obţinute în perioada de implementare a Proiectului (Extras cu baza de date a şomerilor care au utilizat platforma in perioada de implementare a Proiectului - indicatorul 336 şi Extras cu baza de date a firmelor care au utilizat platforma in perioada de implementare a Proiectului - indicatorul 110).

Instanţa de fond, cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente implementării Proiectului, a reţinut că "rolul perioadei de sustenabilitate este tocmai acela de a se verifica îndeplinirea obiectivelor proiectului, astfel că pe perioada de sustenabilitate proiectul este deja implementat şi trebuie să îndeplinească toate cerinţele pentru a fi realizat".

Însă, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului - Condiţii generale pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale si persoanelor vârstnice nr. 1069/2013, prin sustenabilitatea proiectului se înţelege modul de continuare a proiectului/a efectelor proiectului după încetarea finanţării prin POSDRU; acesta este argumentat cu măsurile preconizate a fi aplicate în cadrul proiectului sau după încheierea implementării proiectului pentru a se asigura că progresul sau beneficiile realizate pentru grupul ţintă vor fi garantate în viitor.

Aşadar, în cauză nu prezintă relevanţă gradul de utilizare a A. la data încetării finanţării prin POSDRU a Proiectului, în condiţiile în care platforma menţionată a fost gândită pentru a fi utilizată ulterior datei menţionate.

Astfel, concluzia că "platforma informatică creată este slab utilizată la nivelul agenţiilor reclamantei" şi că, astfel "platforma nu a dus la atingerea obiectivului principal al proiectului menţionat în cererea de finanţare", este prematură, superficială şi nu ţine seama de specificul activităţii Serviciului Public de Ocupare (SPO), de rolul acestuia de mediator pe piaţa muncii, de necesitatea implicării angajatorilor şi de o mai mare receptivitate a persoanelor în căutarea unui loc de muncă şi, nu în ultimul rând, de reticenţa la schimbare a actorilor pe piaţa muncii.

Instanţa trebuia să constate că prin implementarea Proiectului la nivelul celor 42 de agenţii pentru ocuparea forţei de munca judeţene şi a municipiului Bucureşti a fost dezvoltată o platformă integrată de mediere a muncii (A.), care asigură, în conformitate cu Cererea de finanţare aprobată, premisele pentru sprijinirea salariaţilor SPO din respectivele agenţii în a oferi servicii personalizate, pe de o parte, şi pentru o mai bună comunicare între aceştia şi angajatori, pe de altă parte.

Şi în ceea ce priveşte aspectele indicate de intimatul-pârât MMFPSPV-OIPOSDRU cu privire la activităţile externalizate de către partenerii transnaţionali, instanţa de fond s-a limitat la însuşirea acestor reţineri, în sensul suprapunerii activităţilor experţilor interni ai partenerilor transnaţionali cu activităţile desfăşurate de experţii externi contractaţi de parteneri; însă, atât experţii interni cât şi experţii externi au lucrat în mod conjugat şi coordonat pe întreaga perioada de implementare a Proiectului şi au contribuit la realizarea activităţilor şi obţinerea rezultatelor Proiectului.

Aşadar, produsele realizate în implementarea Proiectului reprezintă rezultatul unei activităţi conjugate desfăşurate în diverse faze., care prevăd, în funcţie de caracteristicile specifice ale fiecărui produs/document, următoarele:

- structurarea muncii, in mod coordonat cu ceilalţi membri ai echipei, prin reuniuni de lucru, conferinţe Skype si apeluri telefonice;

- repartizarea sarcinilor de lucru, legate de analiza literaturii de specialitate, de bunele practici, de alte produse realizate in cadrul Proiectului, din perspectiva asigurării coerentei si continuităţii acestora;

- elaborarea Unui prim draft al produsului si discutarea acestuia cu ceilalţi membri ai echipei de implementare a Proiectului;

- obţinerea si prelucrarea feedback-ului din partea operatorilor SPO implicaţi in Proiect;

- monitorizarea progreselor si schimbul de informaţii constante intre experţi;

- verificarea si integrarea produsului si in cele din urma, validarea acestuia din partea tuturor partenerilor.

De asemenea, tariful orar aferent experţilor externi respectă pragurile impuse în Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, în funcţie de experienţa profesională specifică, astfel că nu se pune problema majorării costurilor şi a depăşirii cotelor de buget aprobate şi acordate partenerilor transnaţionali.

Pe de alta parte, partenerii transnaţionali au acţionat cu respectarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare incidente implementării Proiectului precum şi a principiului managementului financiar riguros din punct de vedere al economiei si eficientei, fapt atestat prin aceea că, cheltuielile aferente experţilor externi au fost supuse aprobării, în conformitate cu respectivele prevederi şi că toate cheltuielile aferente implementării Proiectului se situează în limita Bugetului general al Proiectului precum şi a cotelor de buget aprobat şi acordat partenerilor transnaţionali.

Mai mult, toate cheltuielile considerate neeligibile prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare menţinut prin decizie, solicitate de ANOFM prin CR1/04.06.2014, CR2/15.09.2014, CR3/19.12.2014, CR4/01.04.2015, CR5/01.07.2015, CR6/01.10.2015 şi CR7 finală/05.11.2015, au fost validate de MMFPSPV-OIPOSDRU, fiind considerate eligibile.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte "chestiunea înregistrării în patrimoniul beneficiarului a platformei informatice create", instanţa de fond, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materia contabilităţii instituţiilor publice a reţinut că "platforma nu a fost înregistrată în patrimoniul reclamantei"; deşi trebuia să constate că, potrivit dispoziţiilor exprese ale Capitolului III - Prevederi referitoare la elementele de bilanţ, lit. A) - Active, pct. 1 - Active fixe, subpct. 1.1.2.4. din Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare ale acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1917/2005, în contul 208 se evidenţiază programele informatice create de instituţie sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte active fixe necorporale. Or, A. nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de textul legal anterior invocat, astfel că nu exista obligativitatea înregistrării în contul invocat.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la critica recurentei - reclamante privind faptul că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că motivarea sentinţei este pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare şi accesibilă, reprezentând o garanţie că acţiunea recurentei reclamante a fost analizată cu atenţie, sub aspectul solicitării din cuprinsul cererii de chemare in judecata.

În ceea ce priveşte nelegalitatea sentinţei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că în cauză nu este realizat motivul de casare indicat.

Recurenta-reclamanta a considerat, nejustificat, că în speţă se impune anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/20.09.2014 având în vedere încălcarea de către emitent a dispoziţiilor art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, în raport de dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, prevederile art. 21 alin. (26) din acelaşi act normativ au caracter de recomandare, iar sancţiunile instituite de actul normativ în acest sens sunt considerate numai abateri în sarcina emitentului actului administrativ atacat.

Singura sancţiune prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 pentru nerespectarea termenului invocat de către reclamantă ar putea atrage cel mult răspunderea disciplinară, neavând nicio repercusiune asupra valabilităţii actului administrativ (Sentinţa civilă nr. 4325/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 2442/2014; sentinţa civilă nr. 1147/2014 a aceleiaşi instanţe, prin care se reţine faptul că termenul de finalizare a verificării efectuată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 este unul de recomandare).

2. Referitor la criticile reclamantei potrivit cărora instanţa ar fi reţinut în mod netemeinic şi nelegal că "efectuarea de cheltuieli neeligibile în valoare de 203.386,28 RON reprezintă contravaloarea unor cheltuieli pentru persoanele care nu sunt eligibile să facă parte din grupul ţintă al proiectului", a susţinut că soluţia instanţei este corectă, în cauză nefiind justificată includerea în echipa de implementare a experţilor pe termen scurt şi implicit deplasarea acestora la vizitele de studiu, întrucât în echipa de implementare exista deja un asistent manager care avea obligaţia de a îndeplini aceleaşi atribuţii pentru care au fost incluşi ulterior cei trei experţi pe termen scurt.

Referitor la critica recurentei - reclamante potrivit căreia "cheltuielile cu realizarea platformei (cheltuielile salariate pentru experţii partenerilor transnaţionali aferente activităţilor A5, A6, A7 şi A8), precum şi cheltuielile aferente activităţilor externalizare de către partenerii transnaţionali, nu demonstrează utilizarea eficientă a fondurilor publice alocate prin proiect, în condiţiile în care platforma este utilizată la un nivel foarte scăzut de către clienţii Serviciului Public de Ocupare şi nu are impactul scontat iar grupul ţintă nu beneficiază de acest instrument pentru îndeplinirea obiectivului general al proiectului", s-a apreciat că este nefondată, întrucât s-a constatat că platforma dezvoltată de partenerii transnaţionali, a fost instalată pe sistemul hardware achiziţionat în cadrul proiectului, sistem care funcţionează la sediul ANOFM pe serverele achiziţionate în proiect, având o rată de accesare redusă.

Titlul de creanţă contestat are la bază constatarea Autorităţii de Audit formulată în Raportul de Audit nr. x/13.05.2016 şi, raportat la obiectivele specifice/operaţionale ale proiectului, s-a constatat că în urma implementării proiectului, deşi fiecare agenţie judeţeană, din cele 42 de agenţii dispunea de o platforma integrată de mediere muncă-formare bazată pe competenţe - A., nu s-a demonstrat utilizarea eficientă a platformei.

Astfel, nu a fost respectat principiul bunei gestiuni financiare, deoarece beneficiarul nu a urmărit îndeplinirea tuturor obiectivelor specifice stabilite pentru obţinerea rezultatelor scontate şi nu au fost respectate prevederile art. 3 alin. (1) din Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1117/2010 completat de Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 989/2014, în ceea ce priveşte justificarea cheltuielilor aferente platformei, în condiţiile în care aceasta nu a fost folosită la nivelul preconizat în cererea de finanţare şi pentru care s-a aprobat finanţarea nerambursabilă.

In ceea ce priveşte criticile recurentei potrivit cărora echipa de control ar fi omis a analiza documente puse la dispoziţie de către reclamantă referitoare la o perioadă ulterioară, din cuprinsul procesului-verbal rezultă că s-au avut în vedere toate documentele transmise de beneficiar, care au fost reanalizate cu ocazia soluţionării contestaţiei.

În legătură cu criticile privind contestarea economiei şi eficacităţii utilizării resurselor şi suprapunerea funcţiilor aşa cum se arată în conţinutul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/RI/20.09.2016 aferent Partenerului 3 -F. şi partenerului 4 G. S.R.L., a susţinut că activităţile externalizate de către partenerii transnaţionali s-au suprapus cu activităţile care au fost realizate şi raportate si de către experţii partenerilor transnaţionali.

Aşadar, cheltuielile cu realizarea platformei (cheltuielile salariale pentru experţii partenerilor transnaţionali aferente activităţilor A5, A6, A7 şi A8), precum şi cheltuielile aferente activităţilor externalizate de către partenerii transnaţionali, nu au demonstrat utilizarea eficientă a fondurilor publice alocate prin proiect, în condiţiile în care platforma a fost utilizată la un nivel foarte scăzut de către clienţii Serviciului Public de Ocupare şi nu a avut impactul scontat iar grupul ţinta nu a beneficiat de acest instrument pentru îndeplinirea obiectivului general al proiectului.

În ceea ce priveşte criticile recurentei privind înregistrarea în contabilitate a platformei create în cadrul proiectului, s-a susţinut nu au fost respectate prevederile legale naţionale privind înregistrarea în contabilitate şi nici dispoziţiile din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale - 2013 la capitolul 3.1.3 Eligibilitatea cheltuielilor şi Regulile generale de eligibilitate a cheltuielilor şi, mai mult decât atât, recurenta-reclamantă nici nu a depus vreun document de unde să rezulte înregistrarea platformei informatice în patrimoniul său.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 8 februarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 februarie 2021.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prima instanţă a reţinut că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 1409/RI/20.09.2016 emis de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane s-a stabilit în sarcina reclamantei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă o creanţă bugetară rezultată din nereguli în cuantum total de 3.445.138,82 RON.

Creanţa a fost stabilită în urma constatării ca fiind neeligibile a următoarelor sume: 203.368,28 RON reprezentând cheltuieli salariale pentru numitele D. şi E. şi cheltuieli de cazare şi transport pentru 42 de persoane participante la vizite de studiu şi care nu îndeplineau condiţiile menţionate în cererea de finanţare şi 4.390.131,87 RON reprezentând cheltuieli salariale efectuate pentru realizarea platformei şi cheltuieli aferente activităţilor externalizate către partenerii F. şi G. S.R.L. şi pentru care nu s-a demonstrat utilizarea eficientă a fondurilor publice, platforma creată fiind utilizată la un nivel foarte scăzut.

Împotriva Procesului-verbal de nereguli, reclamanta a formulat contestaţie administrativă, contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia MMPSPV - Organism Intermediar POSDRU nr. 1691/16.11.2016.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate invocat de reclamantă constând în încheierea procesului-verbal de nereguli cu depăşirea termenului prevăzut de lege, a fost invocat art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011, însă, prevederea de mai sus reglementează o situaţie de excepţie de la regula instituită de art. 21 alin. (23) şi, în cazul de faţă, procesul-verbal de constatare a neregulilor nu a fost emis exclusiv pe baza constatărilor Autorităţii de Audit, ci au fost necesare verificări proprii din partea OIPOSRDU, astfel că este aplicabil termenul comun de 90 de zile, ci nu cel de excepţie de 60 de zile.

Natura juridică a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 21 alin. (26) din O.U.G. nr. 66/2011 este aceea a unui termen de recomandare, astfel că depăşirea lui nu atrage decăderea autorităţii pârâte din dreptul de a emite procesul-verbal de nereguli şi, implicit, nulitatea acestui act, mai ales în condiţiile în care constatarea neregulii şi aplicarea corecţiei s-au realizat anterior expirării perioadei de verificare a sustenabilităţii proiectului care este de 3 ani de la finalizarea implementării potrivit art. 2 alin. (4) din Contractul de finanţare şi nici nu s-a împlinit termenul de prescripţie pentru stabilirea creanţei bugetare prevăzut de art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte cheltuielile, considerate neeligibile, în sumă de 203.368,28 RON, Curtea a reţinut că acestea sunt reprezentate de cheltuieli de cazare şi transport pentru vizite de studiu în cuantum de 201.929,28 RON efectuate pentru 42 de persoane considerate de OIPOSDRU că nu fac parte din grupul ţintă, la care se adaugă cheltuieli de salarizare în sumă de 1457 RON pentru numitele D. şi E., a cărora încadrare ca experţi pe termen scurt nu a fost justificată.

În cuprinsul Cererii de finanţare, la Secţiunea justificarea necesităţii proiectului se menţionează că "grupul ţintă mai sus menţionat (este vorba de personalul celor 42 agenţii de ocupare şi celor 8 CRFPA) va fi selectat din rândul personalului agenţiilor judeţene, persoanele care se ocupă în principal cu orientare, consiliere, mediere, asistenţă pentru start-up-uri, relaţia cu angajatorii şi responsabilii de aceste servicii. Grupul ţintă va fi coordonat de 8 responsabili regionali, din rândul operatorilor din agenţiile reprezentative la nivel regional în implementarea acestor servicii şi va fi distribuit în mod echitabil la nivel naţional". Astfel, folosirea termenului "în principal" este făcută în legătură cu atribuţiile personalului care va fi selectat, astfel că atribuţiile enumerate în cererea de finanţare trebuie să fie printre cele principale ale personalului selectat a face parte din grupul ţintă.

Faţă de condiţiile ce trebuiau îndeplinite pentru a face parte din grupul ţintă, s-a reţinut că este corectă aprecierea OIPOSDRU că nu îndeplineau aceste condiţii directorii executivi şi directorii executiv adjuncţi ai centrelor judeţene sau centrelor regionale întrucât aceştia nu se ocupau în principal cu orientarea, consilierea, medierea, asistenţă pentru start-up-uri, relaţia cu angajatorii. De asemenea, aceşti directori nu pot fi consideraţi nici responsabili de aceste servicii întrucât atribuţiile lor sunt legate de asigurarea managementului agenţiilor judeţene, fără ca atribuţiile lor principale să fie în legătură cu prestarea serviciilor enumerate în cererea de finanţare.

De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat şi că nu s-a justificat includerea în echipa de implementare a experţilor pe termen scurt şi implicit deplasarea acestora la vizitele de studiu întrucât în echipa de implementare exista deja un asistent manager care avea obligaţia de a îndeplini aceleaşi atribuţii pentru care au fost incluşi ulterior cei trei experţi pe termen scurt.

Acest aspect rezultă din analiza conţinutului fişei postului asistentului manager B., în raport cu cele ale experţilor pe termen scurt C., D. şi E., din care rezultă că atribuţiile experţilor pe termen scurt sunt enumerate şi printre atribuţiile asistentului managerului, singura diferenţă fiind aceea că în fişele postului experţilor pe termen scurt se regăseşte ca atribuţie suplimentară aceea de a participa la elaborarea raportului vizitei de studiu. Însă această atribuţie suplimentară, pe de o parte nu poate justifica angajarea a trei experţi pe termen scurt, iar pe de altă parte putea fi exercitată de asistentul managerului sau de altă persoană din echipa de implementare în baza unei sarcini stabilită de managerul de proiect.

Referitor la situaţia numitei H., care a participat la o vizită de studiu în calitate de salariată la AJOFM Ilfov, s-a constatat că reclamanta susţine că dintr-o eroare a sistemului informatic nu s-a încărcat formularul de înregistrare, însă această eroare este imputabilă reclamantei care trebuia să se asigure că persoanele care participă la vizitele de studiu au fost înscrise în anexa centralizatoare a grupului ţintă.

În ceea ce priveşte cheltuielile, considerate neeligibile, în sumă de 4.390.131,87 RON, s-a reţinut că acestea sunt reprezentate de cheltuieli salariale efectuate pentru realizarea platformei şi cheltuieli aferente activităţilor externalizate către partenerii F. şi G. S.R.L. şi au fost considerate neeligibile întrucât platforma creată a fost utilizată la un nivel foarte scăzut, astfel că nu s-a demonstrat utilizarea eficientă a fondurilor publice.

Se observă că OIPOSDRU a precizat motivele pentru care a considerat ca fiind neeligibilă suma de 4.390.131,87 RON, făcând o analiză amplă inclusiv în decizia de soluţionare a contestaţiei, astfel că este neîntemeiată susţinerea reclamantei privind lipsa motivării actelor administrative contestate.

Se susţine de către reclamantă că echipa de control a omis a analiza documente puse la dispoziţie de către reclamantă referitoare la o perioadă ulterioară, însă din cuprinsul procesului-verbal rezultă că s-au avut în vedere toate documentele transmise de beneficiar. Mai mult, documentele au fost reanalizate cu ocazia soluţionării contestaţiei, astfel că nu se poate reţine vreo neregularitate a actelor contestate, sub acest aspect.

Se mai susţine de către reclamantă că ar fi trebuit să se aştepte finalizarea perioadei de sustenabilitate pentru a se putea trage o concluzie cu privire la realizarea obiectivelor proiectului. Susţinerea este neîntemeiată întrucât rolul perioadei de sustenabilitate este tocmai acela de a se verifica îndeplinirea obiectivelor proiectului, astfel că pe perioada de sustenabilitate proiectul este deja implementat şi trebuie să îndeplinească toate cerinţele pentru care a fost realizat.

Referitor la eligibilitatea acestor cheltuieli, Curtea reţine că art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordinul comun al MM şi MFP nr. 1117/2170/17.08.2010 prevede printre condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor şi pe aceea ca cheltuielile să fie rezonabile, justificate şi să respecte principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.

În cazul de faţă, astfel cum corect a apreciat OIPOSDRU, cheltuielile salariale efectuate pentru realizarea platformei şi cheltuieli aferente activităţilor externalizate către partenerii F. şi G. S.R.L. nu şi-au dovedit economia şi eficienţa întrucât platforma informatică creată este slab utilizată la nivelul agenţiilor reclamantei, aspect care rezultă din faptul că din datele strânse în urma verificării s-a constatat că în perioada 05.10.2015 - 15.06.2016, platforma nu a fost utilizată deloc într-un număr de 22 de judeţe, iar în celelalte au existat doar 88 de accesări ai unor şomeri şi 43 de accesări ale unor firme.

Aceste rezultate denotă o utilizare extrem de redusă a platformei create, în baza căreia Curtea reţine că este corectă concluzia OIPOSDRU că platforma nu a dus la atingerea obiectivului principal al proiectului menţionat în cererea de finanţare care a fost acela de a crea, dezvolta şi implementa un sistem modern, flexibil şi inovativ de furnizare a serviciilor de politici active de muncă, asigurând pe de o parte extinderea ofertei de servicii oferite de SPO - ce are ca efect creşterea numărului de persoane cărora SPO le satisface exigenţele şi nevoile specifice - iar pe de altă parte, creşterea calităţii serviciilor oferite de SPO - ce are ca efect creşterea gradului de ocupabilitate a persoanelor cărora le sunt destinate serviciile SPO.

În ceea ce priveşte suprapunerea activităţilor externalizate de către partenerii transnaţionali cu activităţile care sunt raportate şi de către experţii partenerilor transnaţionali, reclamanta a arătat că a existat o colaborare profesională între aceştia, încheierea de contracte cu PFA fiind larg răspândită în Italia şi o modalitate normală de lucru.

Însă, chiar dacă partenerii internaţionali ai reclamantei puteau colabora cu alţi experţi sub forma contractelor cu PFA, totuşi suprapunerea unor activităţi efectuate de partenerii internaţionali cu activităţi efectuate de experţii acestora, denotă o utilizare lipsită de eficienţă a fondurilor publice, în condiţiile în care, astfel cum în mod întemeiat se reţine în actul contestat, pentru acelaşi rezultat a fost decontată atât cheltuiala cu experţii externalizaţi, cât şi salariul experţilor partenerilor transnaţionali.

Referitor la chestiunea înregistrării în patrimoniul beneficiarului a platformei informatice create, s-a reţinut că reclamanta susţine că în contul 208 se evidenţiază programele informatice create de instituţie sau achiziţionate de la terţi, în timp ce A. a fost realizată în implementarea proiectului de partenerii transnaţionali, ceea ce confirmă tocmai concluzia OIPOSDRU că platforma nu a fost înregistrată în patrimoniul reclamantei. De altfel, reclamanta nici nu a depus vreun document de unde să rezulte înregistrarea platformei informatice în patrimoniul său.

2. Analiza motivelor de casare

Recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., este nefondat în opinia Înaltei Curţi, pentru următoarele considerente:

1. S-a susţinut că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în raport de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce ar atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. însă, sub acest aspect, se impun următoarele argumente.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde:,,(...) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Astfel, în raport de dispoziţiile precitate, instanţa are obligaţia să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cauză şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente.

Mai mult, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, motivarea trebuie să răspundă pretenţiilor părţilor, adică diferitelor capete de acuzare şi mijloace de apărare, această garanţie fiind esenţială întrucât permite justiţiabilului să se asigure că pretenţiile sale au fost examinate, şi deci, că judecătorul a ţinut cont de ele. În ceea ce priveşte motivaţia, aceasta nu trebuie neapărat să fie lungă, trebuind să fie găsit un echilibru just între formularea scurtă şi buna înţelegere a hotărârii.

Pe de altă parte, această obligaţie a instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. În acest sens, jurisprudenţa CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state.

Mai exact, pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 şi paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt şi de drept aflate la baza controversei, lucru care s-a întâmplat în prezenta cauză, judecătorul nefiind limitat la preluarea stării de fapt şi a argumentelor cuprinse în actul de sesizare.

Aşadar, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - este, în opinia instanţei de control judiciar, de asemenea nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse.

A. Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 21 alin. (26) din OU.G. nr. 66/2011.

Sub acest aspect, este de remarcat că prevederile avute în vedere de către recurentă "Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se emite în termen de 60 de zile de la data comunicării documentelor de constatare emise de Autoritatea de Audit, conform regulamentului prevăzut la art. 24.", reprezintă una dintre situaţiile de excepţie indicate expres şi limitativ de art. 26 alin. (23) din acelaşi act normativ, potrivit căruia "Termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26)".

Această concluzie se impune ca urmare a faptului că activitatea de verificare a aparţinut OIPOSDRU, în cauză nefiind emise documente de constatare de către Autoritatea de Audit şi, cu atât mai puţin, nu a fost emis vreun act de control de către DLAF sau vreun raport de inspecţie al OLAF, aspect subliniat şi de către prima instanţă.

Relativ la natura juridică a termenului de 90 de zile (şi, implicit, a celui de 60 de zile), jurisprudenţa instanţei supreme este unanimă în calificarea acestuia ca fiind unul de recomandare, relevante fiind, în acest sens, considerentele Deciziei nr. 2103/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit cărora "Judecătorul fondului a interpretat corect dispoziţiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că acestea nu instituie un termen special de prescripţie sau decădere pentru constatarea creanţelor bugetare, ci exclusiv un termen în care autoritatea pârâtă avea obligaţia de a finaliza activitatea de control prin emiterea unui proces-verbal, pentru a nu prelungi în mod abuziv activitatea de control asupra reclamantei, şi de asemenea, în sensul că depăşirea termenului respectiv nu constituie, de plano, un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare atâta timp cât nu s-a dovedit că prin această nerespectare s-a pricinuit recurentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Teza nelegalităţii notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, pe motivul nerespectării stricte a termenului prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi îmbrăţişată, de altfel, şi pe temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, care prevede că autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene poate relua activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în situaţia în care, până la data împlinirii termenului de prescripţie pentru angajarea răspunderii, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau în situaţia în care apar erori de calcul care influenţează rezultate primelor verificări."

Această interpretare se regăseşte şi în jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 2432 din 11 iunie 2015), astfel că, sub acest aspect, soluţia primei instanţe este la adăpost de critici.

B. S-a invocat nelegalitatea sentinţei atacate şi din perspectiva considerării sumei de 203.368.28 RON ca neeligibilă ca urmare încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material aferente organizării şi funcţionarii ANOFM şi implementării Proiectului.

Este cert că potrivit Cererii de finanţare nu este exclusă posibilitatea selectării în grupul ţintă al Proiectului şi a altor persoane din cadrul SPO (Serviciul Public de Ocupare), respectiv directorii executivi şi directorii executivi adjuncţi ai centrelor judeţene sau centrelor regionale, însă cerinţa "în principal" viza salariaţii cu atribuţii privind realizarea serviciilor de orientare, consiliere, mediere, asistenţă pentru start-up-uri şi relaţia cu angajatorii.

În aceste condiţii, este nerelevantă împrejurarea că această din urmă categorie (directorii executivi şi directorii executivi adjuncţi ai centrelor judeţene sau centrelor regionale) au responsabilităţi privind serviciile realizate de unităţile coordonate în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia asigurărilor pentru şomaj şi a stimulării ocupării forţei de muncă, după cum a susţinut recurenta reclamantă, în condiţiile în care atribuţiile directorilor executivi şi ale directorilor executivi adjuncţi se stabilesc prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale agenţiilor teritoriale şi se prevăd în fişa postului, potrivit art. 30 din H.G. nr. 1610/2006, iar în cazul directorilor centrelor regionale, precum şi înlocuitorilor de drept ai acestora, atribuţiile se stabilesc prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale centrelor regionale şi se prevăd în fişa postului, potrivit art. 42 din acelaşi act normativ.

De altfel, selecţia persoanelor din cadrul SPO, urmează a fi făcută, în considerarea sintagmei "în principal", tocmai prin prisma atribuţiilor specifice ale acestora, respectiv realizarea serviciilor de orientare, consiliere, mediere, asistenţă pentru start-up-uri şi relaţia cu angajatorii; astfel că, sub acest aspect, considerarea ca neeligibilă a sumei de 201.929,28 RON este corectă.

Pe de altă parte, referitor la constatările instanţei de fond precum că nu s-a justificat includerea în echipa de implementare a experţilor pe termen scurt şi, implicit, deplasarea acestora la vizitele de studii, întrucât în echipa de implementare exista deja un asistent manager, Înalta Curte apreciază că, în mod just, prima instanţă a reţinut că atribuţiile experţilor pe termen scurt au fost similare celor ale asistent manager-ului (cu excepţia obligaţiei experţilor de a participa la elaborarea raportului vizitei de studiu), astfel că şi aceste cheltuieli (1.457 RON) nu sunt eligibile. În acest caz, existenţa unei singure atribuţii pentru persoanele desemnate experţi pe termen scurt nu este de natură să justifice cheltuieli suplimentare, tocmai ca urmare a suprapunerii atribuţiilor între cele două categorii de personal - asistent manager şi experţi pe termen scurt.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate susţine, cu suficient temei, îndeplinirea cerinţei prevăzute în Contractul de finanţare, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. x/24.09.2015, Activitatea 3.3 Vizita de studiu, respectiv participarea a maximum 80 de operatori, experţi şi responsabili de serviciu.

C. Referitor la neeligibilitatea sumei de 4.390.131,87 RON, recurenta a apreciat că normele de drept material incidente implementării Proiectului au fost încălcate pentru că o analiză corectă şi completă a cauzei impunea necesitatea luării în considerare a documentelor care atesta rezultatele obţinute în perioada de implementare a Proiectului (Extras cu baza de date a şomerilor care au utilizat platforma in perioada de implementare a Proiectului - indicatorul 336 şi Extras cu baza de date a firmelor care au utilizat platforma in perioada de implementare a Proiectului - indicatorul 110).

Contrar susţinerilor reclamantei recurente, Înalta Curte reţine că prima instanţă a apreciat materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordinul comun nr. 1117/2170/2010 care prevăd că pentru a fi eligibilă, o cheltuială "trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, precum şi "următoarele condiţii cu caracter specific: (…) c) sunt rezonabile, justificate şi respectă principiile bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.".

Raportat la aceste principii - economicităţii şi eficienţei - s-a stabilit, în urma analizei datelor strânse în urma verificării, că în perioada 2.10.2015 - 15.06.2016 că platforma informatică a fost slab utilizată şi nu a condus la atingerea obiectivului principal circumscris furnizării de servicii de politici active de muncă.

Deşi s-a susţinut că în cauză nu prezintă relevanţă gradul de utilizare a A. la data încetării finanţării prin POSDRU a Proiectului şi că, în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului - Condiţii generale pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" aprobat prin Ordinul nr. 1069/2013, prin sustenabilitatea proiectului se înţelege modul de continuare a proiectului/a efectelor proiectului după încetarea finanţării prin POSDRU; recurenta nu a fost în măsură să justifice măsurile preconizate a fi aplicate în cadrul proiectului/după încheierea implementării proiectului pentru a se asigura că progresul sau beneficiile realizate pentru grupul ţintă vor fi garantate în viitor.

Simpla implementare a platformei la nivelul celor 42 agenţii, nu este de natură să conducă, în mod automat, la concluzia că s-a asigurat, în conformitate cu Cererea de finanţare aprobată, premisele pentru sprijinirea salariaţilor SPO din respectivele agenţii în a oferi servicii personalizate, pe de o parte, şi pentru o mai bună comunicare între aceştia şi angajatori, pe de altă parte.

Sunt de reţinut, în acest sens concluziile intimatei pârâte potrivit cărora recurenta reclamantă nu a utilizat Planul de monitorizare a sistemului ex-ante pe parcurs şi ex post în perioada de sustenabilitate, ca un instrument util şi eficient pentru aprecierea performanţei reale a proiectului.

Relativ la activităţile externalizate de către partenerii transnaţionali, s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut, nelegal, suprapunerea activităţilor experţilor interni ai partenerilor transnaţionali cu activităţile desfăşurate de experţii externi contractaţi de parteneri; deşi aceştia au lucrat în mod conjugat şi coordonat pe întreaga perioada de implementare a Proiectului şi au contribuit la realizarea activităţilor şi obţinerea rezultatelor Proiectului.

Deşi recurenta a susţinut că cheltuielile aferente experţilor străini au fost supuse aprobării şi validării, în aceeaşi măsură, a arătat că produsele realizate în implementarea proiectului au fost rezultatul activităţii concertate, conjugate ale experţilor interni şi externi; fără însă a fi în măsură să prezinte, în mod concret, activităţile desfăşurate în diversele faze de implementare, pentru a putea fi posibilă verificarea îndeplinirii cerinţelor instituite de dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordinul comun nr. 1117/2170/2010, relative la respectarea principiilor bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce priveşte economia şi eficienţa.

Şi, în fine, referitor la chestiunea înregistrării în patrimoniul beneficiarului a platformei informatice create, s-a apreciat că instanţa de fond, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materia contabilităţii instituţiilor publice, a reţinut că platforma nu a fost înregistrată în patrimoniul reclamantei.

În opinia instanţei de recurs, concluzia primei instanţe este justă, în condiţiile în care reclamanta nu a fost în măsură să justifice înregistrarea platformei informatice în patrimoniul acesteia. De altfel, în cuprinsul contestaţiei nr. 12613/MDM/20.10.2016, reclamanta recurentă a menţionat că valoarea platformei informatice nu a fost stabilită şi că nu a procedat la înregistrarea, evaluarea şi prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, conform reglementărilor contabile aplicabile, după cum prevede art. 13 din Legea nr. 82/1991. Mai mult, s-a susţinut că nu există obligativitatea înregistrării platformei informatice, deşi conform OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, programele informatice, precum si celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzuta pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.

Aceeaşi concluzie, a necesităţii înregistrării în contabilitate a serviciilor informatice, se desprinde din prevederile art. 271 din Codul fiscal şi ale pct. 8 alin. (11) din H.G. nr. 1/2016 privind Normele de aplicare a Codul fiscal, potrivit cărora, programele informatice şi licenţele aferente sunt considerate prestări de servicii, fiind supuse amortizărilor fiscale.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, nefiind întrunite criticile invocate prin motivul de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi păstrată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, împotriva sentinţei nr. 4778 din 06 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2021.