Clawback contribution base: health fund reimbursement value versus manufacturer’s sales value under O.U.G. 77/2011

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2012, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate:

- anularea notificării nr. x/27.04.2016 transmisă reclamantei de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului I al anului 2016;

- anularea adresei nr. x/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, prin care CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă împotriva notificării sus-menţionate;

- obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei, în trimestrul I 2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 959 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, şi a anulat notificarea nr. x/01.06.2016 şi adresa nr. x/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016 emise de pârâta CNAS, în parte, aferent valorii consumului de medicamente din T1 2016;

- a obligat pârâta CNAS să comunice reclamantei consumul de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, înregistrat în trimestrul I 2016, aferent vânzărilor reclamantei;

- a respins capătul de cerere privind comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS/BMS, consum aferent vânzărilor reclamantei, ca neîntemeiat.

3. Recursul principal şi recursul incident

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au declarat recurs principal pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi recurs incident reclamanta A. S.R.L..

3.1. Prin recursul principal, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte statuările instanţei de fond potrivit cărora CNAS are obligaţia comunicării consumului raportat la nr. de unităţi din fiecare medicament, recurenta arată că aceste statuări contravin prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, în baza cărora a fost emisă notificarea contestată. Conform art. 1 coroborat cu art. 3 alin. (1) şi (4) din actul normativ menţionat, la stabilirea şi declararea contribuţiei clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din FNUASS şi din bugetul MS. De asemenea, legiuitorul a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, iar nu vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare şi la art. 5 alin. (4) şi (7) din ordonanţă, consumul aferent vânzărilor fiecărui deţinător de APP vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FUASS şi din bugetul MS, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă, care include adaosurile comerciale şi TVA.

Din dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 anterior enumerate rezultă că acel consum de medicamente menţionat de art. 3 alin. (3) reprezintă valoarea consumului de medicamente, la care se referă art. 5 alin. (7). Ordonanţa nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente, cum a reţinut instanţa de fond, iar valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienţi, prin farmacii, spitale şi centre de dializă.

Şi la calculul procentului "p", legiuitorul a stabilit că se utilizează, simetric, valoarea consumului total trimestrial.

Dacă CNAS ar fi comunicat reclamantei doar consumul de medicamente pe cantităţi, aşa cum stabileşte instanţa de fond că ar corespunde prevederilor legale, reclamanta s-ar fi aflat în imposibilitatea de a calcula valoarea consumului având în vedere că procentul de compensare al medicamentelor diferă. Casele de asigurări de sănătate decontează valoarea consumului de medicamente raportată de furnizori şi transmit în format centralizat CNAS valoarea acestui consum în conformitate cu art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 şi cu respectarea Ordinului preşedintelui CNAS nr. 1058/2015.

Cu privire la statuările instanţei de fond potrivit cărora pârâta CNAS nu a probat comercializarea de către reclamantă a medicamentelor având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 şi W54813004, iar anexa la notificare (ce cuprinde consumul medicamentelor acestui A. pentru trimestrul I 2016) ar conţine erori, recurenta-pârâtă arată că toate codurile CIM care fac obiectul notificării au fost declarate de reclamantă în baza art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, prin Lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială, conform adresei nr. x/18.04.2016, înregistrată la CNAS sub nr. x din aceeaşi dată. De asemenea, toate codurile CIM ce fac obiectul notificării au fost listate în CANAMED pentru trimestrul de referinţă şi în Nomenclatorul medicamentelor de uz uman al ANMDM.

Cu privire la consumul lor, recurenta-pârâtă trimite la rezultatul verificărilor efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale, care au raportat acest consum la nivelul trimestrului I 2016, rezultat cuprins în raportul de control administrat ca probă în cauză, referirea instanţei de fond la un raport de expertiză fiind eronată.

Faţă de situaţia prezentată detaliat în cuprinsul cererii de recurs, invocă incidenţa art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 potrivit cărora, în cazul soluţionării contestaţiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8) se vor plăti contribuţiile aferente noilor sume comunicate de CNAS, iar în cazul depăşirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată.

Prin raportare la verificările efectuate de casele de asigurări de sănătate, iar nu de un expert, care au constatat că furnizorii de servicii medicale au înregistrat în evidenţa cantitativ-valorică, şi implicit în datele de consum raportate, a unui număr de 7 coduri CIM în locul altor coduri CIM, aferente medicamentelor cu aceeaşi denumire comercială, formă farmaceutică, concentraţie şi A. S.R.L., singura diferenţă fiind legată de forma de prezentare a ambalajului, anularea în parte a notificării de către instanţa de fond este nelegală.

3.2. Prin recursul incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a solicitat casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul:

1) anulării notificării şi prin valorificarea următoarelor motive de nelegalitate: i) baza de calcul a contribuţiei determinată de CNAS prin notificare, este nelegală şi ii) include numeroase medicamente ce au fost raportate în mod eronat ca fiind consumate în perioada de referinţă;

2) obligării CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor reclamantei.

În motivare arată că aprecierile primei instanţe în ceea ce priveşte stabilirea bazei de calcul a contribuţiei clawback sunt eronate, fiind întemeiate pe o aplicare greşită a normelor de drept material care reglementează stabilirea contribuţiei, în special a art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Instanţa a respins capătul de cerere cu privire la obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente aferent vânzărilor reclamantei, reţinând că în mod corect a raportat CNAS valoarea consumului (comunicată prin notificare) la valoarea de compensare a medicamentelor, care include şi adaosurile comerciale ale altor entităţi de pe lanţul de distribuţie al medicamentelor. Instanţa a stabilit greşit că baza de calcul a contribuţiei o reprezintă valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie. Au fost încălcate astfel prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011, dar şi principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale, contribuţia nefiind aşezată asupra unei baze de impunere raportată la veniturile contribuabilului, ci raportată inclusiv la veniturile altor entităţi de pe lanţul de comercializare al medicamentelor (distribuitori şi farmacii).

Recurenta-reclamantă arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, modul de stabilire a contribuţiei are în vedere valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS, aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie, noţiune care este diferită de valoarea de compensare a medicamentelor, suportată din cele două surse. Nu există niciun temei legal pentru a pune semnul egalităţii între cele două sintagme. O altă interpretare a prevederilor legale ar lăsa fără efecte utilizarea de către legiuitor a cuvântului "vânzări". Interpretarea sistematică şi teleologică a textului ordonanţei impune concluzia că CNAS trebuie să comunice doar consumul (iar nu valoarea consumului), pentru că CNAS şi casele judeţene nu au cum să cunoască valorile vânzărilor iniţiale, ele cunoscând numai valoarea finală de compensare. De aceea CNAS nu are cum să calculeze în mod legal valoarea vânzărilor aferente fiecărui plătitor de contribuţie.

Interpretarea CNAS încalcă şi principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal întrucât baza de calcul a contribuţiei trimestriale include sume variabile stabilite de ceilalţi participanţi din lanţul de distribuţie şi comercializare al medicamentelor.

Acolo unde legislaţia naţională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi şi obligaţii ale contribuabililor, remediul cel mai la îndemână pentru autorităţi, pentru a se conforma CEDO, este aplicarea principiului in dubio contra fiscum, ridicat la rang de drept al omului.

Echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea sunt nesocotite prin modul în care CNAS aplică O.U.G. nr. 77/2011 întrucât deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor ajung să suporte o sarcină fiscală care nu este determinată numai de propriul venit, ci şi de cel al altor entităţi, deşi acestea beneficiază în aceeaşi măsură de avantajele compensării medicamentelor.

Trebuie ţinut seama şi de faptul că deţinătorul de APP nu poate influenţa adaosurile comerciale aplicate de distribuitori şi farmacii, astfel încât să stabilească preţul final al medicamentului.

A doua critică formulată prin recursul incident se referă la împrejurarea că prima instanţă nu a anulat notificarea în privinţa tuturor medicamentelor al căror consum a fost greşit raportat de către furnizorii de medicamente.

Prin raportul de control depus la dosar chiar de către CNAS se atestă existenţa numeroaselor erori de raportare privind medicamente incluse în notificare, însă prima instanţă a reţinut în cuprinsul sentinţei doar că "reclamanta nu a comercializat produsele având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 şi W54813004". Or, faţă de probatoriul administrat chiar de către CNAS, prima instanţă trebuia să aibă în vedere toate cazurile în care au existat erori în raportarea consumului de medicamente, adică toate situaţiile care reies din raportul de reverificare întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul CNAS.

Din situaţia sintetică prezentată prin raportul menţionat rezultă trei situaţii care au condus la majorarea nejustificată a valorii consumului comunicat reclamantei, respectiv: 1. situaţii în care furnizorii de medicamente au raportat consumul unui medicament al cărui A. ar fi A., însă în realitate s-a consumat un medicament al cărui A. este o altă entitate - coloana 5 a tabelului; 2. situaţii în care loturile pretins consumate s-au dovedit a fi expirate în perioada de referinţă - coloana 6 a tabelului; 3. situaţii în care furnizorii nu au putut prezenta documente justificative - coloana 7 a tabelului.

Având în vedere dovedirea (practic, recunoaşterea de către CNAS) a existenţei acestor erori de raportare, prima instanţă trebuia să anuleze notificarea în integralitate, urmând ca CNAS să emită o nouă notificare prin care să excludă din valoarea consumului toate produsele în privinţa cărora au fost constatate asemenea erori.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat. A arătat că CNAS comunică un set minimal de informaţii, care nu permite contribuabilului nicio pârghie de control sau verificare asupra bazei de calcul a contribuţiei.

Verificarea pe care CNAS a făcut-o în prezenta cauză asupra datelor cuprinse în notificare a scos la iveală existenţa a numeroase nereguli în raportarea datelor. Recurenta-reclamantă trimite din nou la conţinutul raportului de control administrat ca probă în cauză.

4.2. Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului incident. Referitor la critica potrivit căreia modul de calcul al contribuţiei trimestriale ar trebui să se raporteze la valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie, iar nu la valoarea de compensare a medicamentelor, arată că susţinerile recurentei-reclamante sunt nefondate, faţă de dispoziţiile art. 1 - 5 din O.U.G. nr. 77/2011. Din FNUASS/BMS se decontează medicamentele la valoarea de compensare, astfel că valoarea consumului individual comunicată de CNAS prin notificarea contestată a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale.

Referitor la încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale şi a principiului certitudinii impunerii, recurenta-pârâtă trimite la deciziile CCR nr. 263/2013, nr. 665/2014 nr. 789/2015, nr. 802/2015, ale căror considerente le citează şi la împrejurarea că preţul de distribuţie al medicamentelor cuprinde un adaos limitat.

Cât priveşte criticile potrivit cărora notificarea ar cuprinde numeroase medicamente raportate eronat ca fiind consumate în perioada de referinţă, reia susţineri din cuprinsul recursului referitoare la corecta comunicare a consumului individual pentru trimestrul de referinţă.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursurilor de faţă, la data de 17.02.2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de recurs

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond, admiţând în parte cererea reclamantei, a anulat notificarea şi adresa de răspuns la contestaţia administrativă, emise de CNAS, în privinţa valorii consumului de medicamente din trimestrul I 2016, obligând pârâta să comunice reclamantei consumul de medicamente înregistrat în trimestrul I 2016, aferent vânzărilor reclamantei, în sensul explicitat prin considerentele potrivit cărora comunicarea trebuie să aibă în vedere numărul de unităţi din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS. Anularea notificării a avut în vedere şi împrejurarea că anexa la notificare, ce cuprinde consumul individual de medicamente pentru trimestrul I 2016, cuprinde unele erori, în considerente arătându-se că reclamanta nu a comercializat produsele având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 şi W54813004.

Instanţa de fond a înlăturat toate celelalte argumente de nelegalitate expuse de reclamantă la adresa actelor administrative atacate şi a respins cererea reclamantei de comunicare a valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS/BMS prin raportare la valoarea vânzărilor reclamantei.

Analizând mai întâi recursul principal, declarat de pârâta CNAS, Înalta Curte îl constată fondat în limitele şi pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

O primă critică formulată de recurenta-pârâtă CNAS priveşte statuarea din dispozitivul sentinţei recurate, potrivit căreia CNAS este obligată la comunicarea consumului de medicamente raportat la numărul de unităţi din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS.

Critica, subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este fondată. Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS comunică deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor care au obligaţia de a plăti trimestrial contribuţia reglementată de acest act normativ valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Coroborând prevederile art. 5 şi art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 rezultă că raportările farmaciilor, unităţilor sanitare cu paturi şi centrelor de dializă către casele de asigurări de sănătate şi, mai departe, raportările caselor de sănătate către CNAS a ceea ce actul normativ denumeşte "consumul centralizat de medicamente" sunt raportări valorice, nicidecum ale numărului de unităţi de medicamente consumate.

Prin urmare, impunerea obligaţiei de comunicare a numărului de unităţi din fiecare medicament suportat din FNUASS/BMS în trimestrul de referinţă nu respectă cadrul normativ în materia stabilirii contribuţiei pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Nicio dispoziţie a O.U.G. nr. 77/2011 nu îndrituieşte teza potrivit căreia CNAS ar avea obligaţia de transmitere către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a consumului de medicamente raportat la numărul de unităţi din fiecare medicament al cărui preţ a fost suportat, total sau parţial, din FNUASS/BMS. Dimpotrivă, atât consumul total de medicamente utilizat la calculul procentului "p", la care se referă art. 3 din ordonanţă, cât şi consumul individual de medicamente transmis prin anexa la notificare, şi în raport de care se stabileşte baza de calcul a contribuţiei, au în vedere criteriul valoric, adică valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS.

O a doua critică formulată de recurenta-pârâtă se referă la reţinerea de către instanţa de fond ca motiv de anulare a notificării a unor erori punctuale identificate în valoarea consumului individual aferent trimestrului I 2016 .

Recurenta-pârâtă susţine că toate codurile CIM care fac obiectul notificării au fost declarate de reclamantă, în conformitate cu art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, prin Lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia în trimestrul de referinţă şi că s-a înregistrat consum cu privire la codurile CIM menţionate de instanţa de fond, aşa cum a rezultat din verificările efectuate de casele de asigurări de sănătate la furnizorii de servicii medicale.

Acest motiv de recurs se intersectează cu unul dintre motivele recursului incident, respectiv cel prin care recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond în mod greşit nu a anulat notificarea prin valorificarea tuturor erorilor identificate în valoarea consumului individual, aşa cum rezultă din chiar raportul de control depus de CNAS la dosarul cauzei.

Cu alte cuvinte, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a reţinut greşit necomercializarea medicamentelor având codurile W10667008, W42181007, W42183010, W54813001, W54813002 şi W54813004, în vreme ce recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond trebuia să excludă din consumul individual valorile tuturor medicamentelor care au majorat nejustificat valoarea consumului comunicat reclamantei, din tripla perspectivă reliefată în raportul de control, şi anume: medicamente raportate ca aparţinând A. dar care în realitate aparţin altui A.; medicamente expirate şi care nu puteau fi consumate în trimestrul de referinţă; medicamente în privinţa cărora deşi s-a raportat consum furnizorii nu au putut prezenta documente justificative.

Înalta Curte constată că argumentul recurentei-pârâte referitor la includerea medicamentelor în lista celor declarate de către A. potrivit art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 nu are nicio relevanţă întrucât consumul de medicamente are la bază Lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, însă se stabileşte în mod efectiv pe baza raportărilor referitoare la consum. Prin urmare, dacă se identifică şi sunt dovedite situaţii în care consumul indicat în notificare nu corespunde realităţii, anularea notificării în privinţa consumului eronat stabilit se impune cu evidenţă.

În speţă, se constată că o verificare exhaustivă a consumului de medicamente comunicat A. pentru trimestrul de referinţă a fost făcută chiar de către CNAS, pe parcursul judecării cauzei în fond, fiind prezentat instanţei un raport de control înaintat cu adresa nr. x/8.01.2018 . Acest raport, care a analizat fiecare cod CIM ce se regăseşte în anexa la notificare (ce cuprinde valoarea consumului individual) identifică în coloanele 5, 6 şi 8 trei tipuri de nereguli, şi anume: 1. valori verificate care aparţin altui A.; 2.valori loturi expirate şi 3.valori pentru care furnizorii nu au putut prezenta documente justificative de tip factură sau care nu au putut fi verificate, furnizorii nemaifiind în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate în semestrul II al anului 2017, când a avut loc verificarea solicitată de instanţă.

Faţă de conţinutul raportului de control, Înalta Curte constată că este nefondată critica recurentei-pârâte potrivit căreia din verificările efectuate la furnizorii de servicii medicale s-ar fi confirmat consumul individual aferent A. reclamant la nivelul trimestrului I 2016, comunicat prin anexa la notificare

Analizând recursul incident, Înalta Curte îl constată fondat în limitele şi pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Cât priveşte nevalorificarea pe deplin a motivului de nelegalitate a notificării privitor la erorile înregistrate în valoarea consumului individual, Înalta Curte are în vedere că probatoriul administrat în fond a evidenţiat existenţa unor astfel de erori pretinse de reclamantă, ele fiind consemnate în raportul de control întocmit de CNAS la solicitarea instanţei de fond.

Drept urmare, apreciază că trimiterea instanţei de fond la necomercializarea codurilor CIM expres menţionate în considerente, în locul referirii întocmai la conţinutul verificărilor întreprinse de CNAS este greşită, în contextul aplicării art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Totuşi acesta nu este un motiv de anulare în tot a notificării de vreme ce el afectează numai parţial valoarea consumului individual comunicată, motiv pentru care Înalta Curte va reforma sentinţa în sensul anulării numai în parte a notificării şi a adresei de răspuns la contestaţia administrativă, respectiv pentru valorile consumului de medicamente identificate cu alt A., a celor expirate şi a celor pentru care furnizorii nu au prezentat documente justificative, aşa cum au fost identificate în raportul de control al CNAS referitor la trimestrul I 2016.

Celelalte motive expuse în cadrul recursului incident sunt nefondate.

Astfel, recurenta-reclamantă critică respingerea de către instanţa de fond a solicitării sale de a obliga CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente raportat la valoarea vânzărilor sale. Solicitarea reclamantei presupune excluderea din valoarea consumului de medicamente a adaosurilor comerciale de pe lanţul de distribuţie al medicamentelor. Susţine recurenta-reclamantă că baza de calcul a contribuţiei ar reprezenta-o valoarea vânzărilor plătitorului de contribuţie, nicidecum valoarea de compensare a medicamentelor.

Aceste susţineri sunt nefondate, faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011. Din prevederile coroborate ale art. 3 şi art. 5 din ordonanţă rezultă cu claritate că baza de calcul a contribuţiei o reprezintă valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din FNUASS/BMS, ceea ce presupune reflectarea valorii de compensare a medicamentelor din bugetele publice arătate, iar nu a valorii la care respectivele medicamente au fost vândute de către A., intrând astfel pe lanţul de distribuţie.

Interpretarea dispoziţiilor legale în sensul că ar trebui avută în vedere valoarea vânzărilor deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, nu îşi găseşte sprijin în nicio dispoziţie a O.U.G. nr. 77/2011. Art. 3 alin. (1) din ordonanţă arată clar cum se calculează contribuţia trimestrială, şi anume, prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS/BMS, iar utilizarea de către legiuitor în conţinutul aceluiaşi alineat a sintagmei "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" trebuie înţeleasă exclusiv ca o punere în relaţie a valorii consumului cu deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă obligat la plata contribuţiei, în sensul că respectivul consum decurge din vânzările A., nicidecum ca o explicitare a semnificaţiei sintagmei valoarea consumului.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 transpare şi din o seamă de decizii ale Curţii Constituţionale care, sesizată fiind cu excepţii de neconstituţionalitate ale articolelor anterior menţionate, a statuat în mod explicit în sensul că textele legale se referă la valoarea medicamentelor suportată din FNUASS/BMS, care include adaosurile de pe lanţul de distribuţie (ex., dec. nr. 484/2014, dec. 789/2015).

Recurenta-reclamantă reia şi criticile bazate pe principiile justei aşezări a sarcinilor fiscale şi certitudinii impunerii fiscale, arătând că raportarea valorii consumului de medicamente la valoarea finală de compensare încalcă aceste principii, permiţând ca în baza de calcul a contribuţiei trimestriale să fie incluse sume variabile stabilite de ceilalţi participanţi în lanţul de distribuţie şi comercializare al medicamentelor.

Aceste motive de recurs nu pot fi primite întrucât vizează însuşi conţinutul reglementării legale referitoare la stabilirea bazei de impunere, în privinţa căreia criticile ar putea fi formulate numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.

În consecinţă, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal şi recursul incident, va casa în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, va anula în parte notificarea nr. x/27.04.2016 şi adresa de răspuns la contestaţie nr. P/4197/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, respectiv pentru valorile consumului de medicamente identificate cu alt A., a celor expirate şi a celor pentru care furnizorii nu au prezentat documente justificative, aşa cum au fost identificate în raportul de control al CNAS referitor la trimestrul I 2016.

Va menţine soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la comunicarea valorii consumului de medicamente în funcţie de valoarea vânzărilor reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 959 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Anulează în parte notificarea nr. x/27.04.2016 şi adresa de răspuns la contestaţie nr. P/4197/01.06.2016, modificată prin adresa nr. x/21.06.2016, respectiv pentru valorile consumului de medicamente identificate cu alt A., a celor expirate şi a celor pentru care furnizorii nu au prezentat documente justificative, aşa cum au fost identificate în raportul de control al CNAS referitor la trimestrul I 2016.

Menţine soluţia de respingere a capătului de cerere referitor la comunicarea valorii consumului de medicamente în funcţie de valoarea vânzărilor reclamantei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2021.