Taxability of transited electricity under distribution contracts where metering fails to separate consumed from transited energy

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE şi B. S.A., a solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 6/23.12.2016 emise de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi modificarea acestei hotărâri în sensul ca pârâta B. S.A. să fie obligată la emiterea facturilor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice ţinând cont de operaţiunea de tranzit a unei cantităţi de energie electrică prin reţeaua de distribuţie, serviciu care a fost facturat de A. S.A. în mod eronat ca fiind aferent unei cantităţi de energie electrică livrată unei terţe persoane; menţinerea dispoziţiilor din Hotărârea nr. 6/23.12.2016 privind obligarea reclamantei de a întreprinde demersurile necesare încheierii unei convenţii tripartite cu B. S.A. şi CNTEE C. S.A. şi privind obligarea reclamantei şi a pârâtei B. S.A. de a întreprinde demersurile necesare încheierii unui act adiţional la contractul pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice nr. x/31.12.2015; cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4226 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, şi B. S.A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta recurentă a susţinut următoarele:

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se menţionează că instanţa de fond, în considerentele sentinţei recurate, a reţinut că în lunile mai- iunie 2016 funcţionarea cu abatere de la schema normală în staţia 110 kV Brădişor-Cornetu a avut loc la solicitarea reclamantei. Premisa de la care pleacă motivarea instanţei este parţial adevărată. Astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 6/23.12.2016 schema tehnică de funcţionare care a condus la situaţii atipice în circulaţia energiei electrice prin staţia 110 kV Brădişor-Cornetu (tranzite de energie către reţeaua C.) a fost aprobată de comun acord de către B. S.A., C. S.A. şi A.. A. nici nu ar fi putut funcţiona cu abatere de la schema normală fără concursul B. S.A. şi C. S.A.. Aşadar, funcţionarea cu abatere de la schema normală a avut loc cu acordul tuturor celor trei entităţi implicate respectiv A., B. si C..

În punctul de decontare nu există grupuri de măsurare care să indice, în mod separat energia consumată şi energia tranzitată. Această concluzie reţinută de Curtea de Apel Bucureşti demonstrează că instanţa de fond nu a înţeles din punct de vedere tehnic starea de fapt, deşi noi am solicitat încuviinţarea unei expertize tehnice în specialitatea energetică, care ar fi lămurit pe deplin aspectele tehnice ale speţei dedusă judecăţii, însă instanţa de fond a respins această probă apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei. Energia tranzitată rezultă în urma unui bilanţ energetic orar al cantităţilor de energie electrică intrată şi a cantităţilor de energie electrică ieşită în orele în care suma energiilor citite pe contorii de la generatoare este mai mică decât energia citită pe contorul de decontare pe piaţa angro, diferenţa dintre acestea este energie tranzitată iar restul până la valoarea măsurată de contorii de decontare a energiei preluate din reţeaua B. S.A. este consum propriu (energie distribuită).

S-a mai reţinut în considerente că inexistenţa în contract a unei reglementări speciale pentru cazurile cu abatere de la schema normală şi a unor grupuri de măsurare care să indice separat energia consumată de energia tranzitată, valoarea energiei electrice a fost calculată pe baza valorilor înregistrate nediferenţiat la punctul de decontare potrivit regulii stabilite de art. 10 alin. (2) din contract cu respectarea art. 1270 C. civ.. Aşadar instanţa de fond a reţinut incidenţa art. 1270 C. civ. privind forţa obligatorie a convenţiilor.

Hotărârea instanţei de fond conţine aşadar motive contradictorii întrucât deşi reţine incidenţa art. 1270 C. civ. privind forţa obligatorie a convenţiilor între părţi, pronunţă o soluţie în afara cadrului contractual negociat de părţi, obligând A. la plata unui tranzit de energie electrică care nu constituie energie distribuită şi drept urmare excede cadrului contractual stabilit de părţi.

Părţile sunt obligate doar la drepturile şi obligaţiile care derivă din Contractul de distribuţie nr. x/31.12.2015. Potrivit art. 10 din Contractul pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice nr. x/31.12.2015 încheiat între A. S.A. şi B. S.A. furnizorul plăteşte operatorului de distribuţie contravaloarea serviciilor care fac obiectul prezentului contract, la tarifele reglementate, aprobate de ANRE şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I:

a) contravaloarea serviciului de distribuţie a energiei electrice se plăteşte lunar şi se stabileşte pe baza energiei active distribuite, prin aplicarea tarifului de distribuţie calculate conform reglementărilor aprobate de ANRE;

b) contravaloarea energiei electrice reactive se plăteşte conform prevederilor Metodologiei privind stabilirea obligaţiilor de plată a energiei electrice reactive şi a preţului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin ordin al preşedintelui ANRE.

Contractul reglementează doar plata energiei electrice distribuite, însă în speţa dedusă judecăţii s-a produs un tranzit al energiei electrice astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 6/2016, care aşa cum reţine instanţa de fond nu a fost reglementat contractual de părţi. Situaţia producerii unui tranzit al energiei electrice nefiind reglementată contractual, facturile emise în temeiul contractului de distribuţie nu pot conţine decât contravaloarea energiei distribuite şi nicidecum a unei energii tranzitate. Or, în speţă, facturile refuzate la plată de A. conţin un tranzit de energie pe care A. nu l-a distribuit şi drept urmare nu datorează plata acestuia.

Motivaţia contradictorie a instanţei este relevată aşadar de reţinerea forţei obligatorie a contractului dintre părţi care obligă A. la plata energiei active distribuite şi considerentul că A. este obligată să suporte contravaloarea energiei electrice în situaţia funcţionării cu abatere de la schema normală chiar dacă acesta funcţionare nu a fost reglementată contractual.

A. nu poate fi obligată să suporte contravaloarea unei energii electrice nedistribuite, doar din raţiunea că această situaţie de tranzit de energie electrică nu a fost reglementată contractual.

Prin Hotărârea nr. 6/23.12.2016 Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică din cadrul ANRE hotărăşte totodată că este necesară încheierea unei convenţii tripartite cu B. şi C. S.A. privind aspectele comerciale generate de tranzitele de energie electrică între reţeaua de distribuţie şi cea de transport în cazurile cu abatere de la schema normal în staţia de 110kV Brădişor Cornetu. Totodată, obligă A. S.A. şi B. să încheie un act adiţional la Contractul pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice nr. x/31.12.2015 prin care să se specifice modalităţile şi formule de agregare pentru determinarea energiei electrice distribuite în cazurile de funcţionare cu abatere de la schema normală în staţia de 110kV Brădişor - Cornetu. Aceste dispoziţii din Hotărârea nr. 6/2016 demonstrează că ANRE a constatat existenţa unui tranzit de energie şi faptul că această situaţie atipică nu este reglementată contractual, dar s-a mulţumit să o asimileze dispoziţiilor generale ale contractului atunci când a statuat că facturile emise de B. sunt în conformitate cu contractul de distribuţie dintre părţi.

Se mai susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 25 alin. (1) şi a art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice deţinătorul de licenţă şi clientul final au acces reglementat la reţelele electrice de interes public. Accesul la reţelele electrice de interes public este obligatoriu, în condiţii reglementate, pe care trebuie să-l îndeplinească operatorul de transport şi de sistem precum şi operatorul de distribuţie.

Conform art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice distribuţia energiei electrice se realizează de către operatorul de distribuţie, persoană juridică, titular de licenţă. Operatorii de distribuţie prestează servicii pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de distribuţie, în condiţii nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricărui solicitant care îndeplineşte cerinţele prezentei legi, cu respectarea normelor şi standardelor de performanţă prevăzute în reglementările tehnice în vigoare.

Instanţa de fond a interpretat greşit norma legală în sensul că a apreciat că utilizatorul are dreptul de a folosi reţeaua de distribuţie însă modul de folosire în concret este reglementat de părţile la contract şi drept urmare trebuie respectat ca atare.

Articolele invocate de către A. vin să susţină dreptul acesteia de a solicita funcţionarea cu abatere de la schema normală, drept de care societatea a făcut uz, beneficiind de acordul atât a C. S.A. cât şi a B. S.A.. Aşadar, articolele menţionate vin să confirme dreptul A. S.A. de a funcţiona cu abatere de la schema normală, neputându-se reţine o culpă a societăţii noastre că a ales această modalitate, câtă vreme această modalitate a fost determinată de necesitatea de a evacua puterea produsă în CHE Robeşti şi CHE Cornetu.

1.4. Apărărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) şi societatea Distribuţie Energie Oltenia S.A., fostă B. S.A. au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentă.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Instanţa de fond a reţinut argumentul forţei obligatorie a contractului dintre părţi, în contextul inexistenţei în contract a unei reglementări speciale pentru cazurile de funcţionare cu abatere de la schema normală şi a unor grupuri de măsurare care să indice separat energia consumată de energia tranzitată, situaţie în care se aplică regula generală stipulată între părţi prevăzută de art. 10 alin. (2) din contract, potrivit căreia, valoarea energiei electrice a fost calculată pe baza valorilor înregistrate nediferenţiat la punctul de decontare. În aceste circumstanţe a fost valorificat principiul forţei obligatorii a contractului.

Prin urmare se dovedeşte a nu fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere contradictorialitatea între considerentele hotărârii, în care unele argumente diminuează sau anihilează forţa explicativă a celorlalte, iar nu situaţia relevată de recurentă în care considerentele avute în vedere de instanţa de fond, fără a fi scoase din context, demonstrază silogismul cursiv şi explicativ al soluţiei adopate.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

Nu sunt fondate nici criticile recurentei referitoare la interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi a art. 44 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Într-adevăr, dispoziţiile legale menţionate reglementează dreptul de acces la reţelele electrice de interes public, însă nu în mod discreţionar, cum pretinde recurenta. Utilizatorul de reţea are dreptul de a folosi reţeaua de distribuţie, însă în condiţii de reglementare contractuală, prin determinarea convenţională a contravalorii energiei electrice, a condiţiilor specifice şi modalităţilor de facturare a energiei electrice înregistrate în reţeaua de distribuţie.

Normele în discuţie au caracterul unor reglementări de principiu în domeniul distribuţiei energiei electrice şi prin urmare nu sunt de natură a oferi indicii privind conduita în concret a actorilor de pe piaţa energiei, în situaţia în care se exercită dreptul pretins al reclamantei de a solicita funcţionarea cu abatere de la schema normală.

Prin urmare, în mod just a reţinut instanţa de fond că aceste prevederi legale prevederile legale invocate de reclamantă nu pot justifica solicitarea utilizatorului reţelei de aplicare a unui algoritm de calcul a contravalorii energiei electrice care nu a fost prevăzut în contract.

Reclamanta recurentă nu se poate prevala de algoritmul de calcul tripartit convenit ad-hoc în alte situaţii între B. S.A., FDEE Distribuţie Energie Transilvania Sud şi A. pentru a fi aplicat şi impus celorlalte părţi şi în cazul de faţă, în lipsa unei convenţii care prin forţa sa obligatorie între părţile contractante să-l reglementeze în concret.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 4226 din 09 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 4226 din 09 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 februarie 2021.