Challenge to EU-funded expense validation letter dismissed as time-barred under six-month administrative deadline

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Organismul Intermediar POSDRU - CNDIPT, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 5201/13.05.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 235 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată prin întâmpinare, respingând, ca tardivă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Organismul Intermediar POSDRU - CNDIPT.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că, în raport de data de 17.08.2016, data întocmirii celui de-al doilea act de către organul de control, anexă la prima scrisoare standard contestată iniţial, acţiunea a fost formulată în termen, motiv pentru care excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârât a fost în mod greşit admisă de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, care nu a fost analizat de către instanţă, solicită admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea parţială a actului de control, pentru motivele invocate în aceasta.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale (OI POCU MEN) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar pe fond, respingerea recursului, ca nefondat, susţinând, în esenţă, că soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii formulării acţiunii a fost admisă în mod corect de instanţa de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 22 februarie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că atât excepţia nulităţii cât şi recursul sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă OI POCU MEN, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, reţinând că, prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Trecând la analiza criticilor din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii, instanţa de control constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză a fost depăşit termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 5201/13.05.2016, prin care i-au fost validate doar parţial cheltuielile solicitate spre rambursare prin CR2 finală.

Împotriva măsurii dispuse prin acest act administrativ, beneficiarul (reclamanta) a formulat contestaţie, soluţionată prin răspunsul nr. x/1.08.2016, comunicat reclamantei la aceeaşi dată .

În raport de acest moment temporal - 1.08.2016 -, se observă că acţiunea în anulare ce formează obiectul dosarului pendinte a fost introdusă la data de 10.03.2017 (prin poştă - dosar fond), cu mult în afara termenului de 6 luni ce curge de la data la care a fost comunicat reclamantei răspunsul la plângerea prealabilă, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, data de 17.08.2016, reiterată de reclamantă în recurs ca fiind data emiterii scrisorii de informare a beneficiarului nr. 7255 a OI nu poate fi luată în considerare din perspectiva art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind un act administrativ ulterior soluţionării contestaţiei administrative, care pune în aplicare soluţia din această contestaţie.

Prin urmare, în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a dovedit că se află în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 pentru formularea acţiunii, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod just a respins acţiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate criticile din recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 235 din 26 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.