Appeal against joint tax liability rejected as time-barred after deemed website communication upheld.

Şedinţa publică din data de 26 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, a solicitat anularea deciziei nr. 15/19.01.2017, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011 de atragere a răspunderii reclamantului în solidar cu debitoarea B. S.R.L., precum şi anularea parţială a deciziei nr. 15855/09.09.2011.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 154 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, în esenţă, recurentul-reclamant arată că instanţa de fond i-a respins în mod greşit acţiunea, achiesând la punctul de vedere al intimatei A.N.A.F. care, prin decizia nr. 15/19.01.2017, i-a respins contestaţia administrativă formulată împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011 de atragere a răspunderii în solidar cu debitoarea B. S.R.L., ca tardiv formulată, raportat la data comunicării deciziei de atragere a răspunderii solidare.

Recurentul-reclamant consideră că instanţa ar fi trebuit să-i admită cererea de chemare în judecată, întrucât, în ceea ce priveşte decizia de atragere a răspunderii solidare, a invocat motive de nulitate absolută, care pot fi invocate oricând.

Un astfel de motiv de nelegalitate care poate fi invocat oricând este, în opinia sa, faptul că este obligat la plata unor datorii fiscale ale unei societăţi, deşi, prin hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie pentru toate subiectele de drept s-a constatat obligaţia de plată solidară cu societatea a unei alte persoane (administratorul societăţii în perioada relevantă).

Arată în acest sens că, prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a stabilit că persoana răspunzătoare de intrarea în insolvenţă a societăţii B. S.R.L. este C., dispunându-se obligarea acestuia la plata sumei de 2.537.884 RON.

În mod nejustificat şi netemeinic s-au pornit împotriva sa diverse proceduri judiciare, inclusiv executarea silită, în condiţiile în care nu este persoană răspunzătoare în solidar cu administratorul C..

Apreciază recurentul că o astfel de situaţie, în care decizia fiscală a ANAF este contrazisă de o hotărâre judecătorească ulterioară, ar trebui soluţionată pe fond, dând prioritate efectelor obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului reclamantului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 26.02.2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că atât excepţia nulităţii cât şi recursul sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimata Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, în nume propriu şi în reprezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat critici care pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului

Trecând la analiza criticilor din recurs, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale nr. 15/19.01.2017 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi anulare parţială a deciziei nr. 15855/19.09.2011 emisă de A.F.P. Constanţa.

Prin decizia nr. 15855/19.09.2011, autoritatea publică pârâtă a stabilit angajarea răspunderii solidare cu debitoarea B. S.R.L., pentru obligaţii fiscale ale acesteia în sumă de 2.527.527 RON, a reclamantului, a lui D. şi a lui C..

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie ce a fost înregistrată la A.J.F.P. Constanţa sub nr. x/29.12.2016.

Prin decizia nr. 15/19.01.2017, A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi a respins contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 15855/19.09.2011, ca nefiind depusă în termen.

În considerentele deciziei s-a reţinut că decizia de antrenare a răspunderii solidare a fost comunicată reclamantului mai întâi, prin poştă, cu confirmare de primire, plicul fiind returnat cu menţiunea "nimeni să semneze" şi ulterior comunicată pe pagina de internet a A.N.A.F. Actul a fost considerat ca fiind comunicat în termen de 15 zile de la publicare, respectiv la 30.11.2011, dată în raport cu care a fost calculat termenul de 30 de zile pentru depunerea contestaţiei administrative. Cum reclamantul a depus contestaţia la 29.12.2016, data înregistrării la registratura A.J.F.P. Constanţa, organul fiscal a constatat că aceasta nu a fost depusă în termen, întrucât termenul legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei contestate a fost cu mult depăşit (aproape 5 ani).

Prima instanţă a confirmat soluţia administrativă dispusă prin decizia contestată, motiv pentru care a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Soluţia curţii de apel este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Potrivit art. 44 alin. (2), (22) şi (3) din O.G. nr. 92/2003 (forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate): "(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(22) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (21), aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului."

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: "Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii."

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că pârâta a procedat la comunicarea deciziei de antrenare a răspunderii, în condiţiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prin scrisoare recomandată cu confirmarea de primire nr. x din 28.09.2011, plicul fiind returnat cu menţiunea "nimeni să semneze" .

În condiţiile în care comunicarea prin poştă nu a fost posibilă, întrucât scrisoarea recomandată s-a întors cu menţiunea "nimeni să semneze", organul fiscal a procedat la comunicarea actului administrativ-fiscal prin publicitate, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, sens în care, la data 15.11.2011, a fost publicat pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi afişat la sediul organului fiscal anunţul colectiv nr. 37382/7.11.2011, prin care se comunica faptul că a fost emisă pe numele contribuabilului A. decizia privind stabilirea răspunderii solidare nr. x/19.09.2011 (reclamantul fiind înscris la numărul de ordine 1).

Având în vedere situaţia de fapt prezentată anterior şi dispoziţiile legale precitate, în mod corect, prima instanţă a constatat că depunerea contestaţiei la data de 29 decembrie 2016, sub nr. x/29.12.2016, s-a făcut cu depăşirea termenului imperativ de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care actul administrativ-fiscal se consideră comunicat la data de 30 noiembrie 2011, conform dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv în termen de 15 zile de la afişarea anunţului nr. x/7.11.2011.

Chiar şi în raport de data de 26.09.2013, data comunicării deciziei nr. 15855/19.09.2011 sub semnătură părţii recurente, depunerea contestaţiei la data de 29.12.2016, este tardivă.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că eventuala desfiinţare a deciziei de atragere a răspunderii solidare pentru existenţa unui motiv ca cel menţionat de parte, ar putea fi dispusă doar în situaţia formulării contestaţiei în termen legal, însă, în cauză, acesta a fost cu mult depăşit (aproape 5 ani).

Criticile reclamantului, reiterate în recurs, sunt centrate pe argumentul potrivit căruia, fiind invocate prin contestaţia administrativă motive de nulitate absolută a deciziei de atragere a răspunderii sale solidare, acestea pot fi formulate oricând, urmând regimul juridic al nulităţii absolute, în raport de care nu poate fi opus un termen de decădere în formularea contestaţiei administrative.

Aceste critici sunt nefondate. În contestaţia administrativă nu operează distincţia nulitate absolută - nulitate relativă (a actului administrativ). Orice motiv de nelegalitate formulat la adresa actului administrativ contestat trebuie invocat cu respectarea termenului de decădere impus de lege, în cazul de faţă, de dispoziţiile art. 207 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 3591/2006, nr. 901/2011.

Prin urmare, în mod judicios a reţinut prima instanţă că decizia de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale nr. 15/19.01.2017 a fost emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi cu respectarea dispoziţiilor legale relative la termenul de formulare a contestaţei, cuprinse în art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 21 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2020.