Validity of recreational fishing concession awards: insufficiency of administrative motivation and breach of equal treatment principles

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.02.2018, pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, reclamantele Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Gheorgheni şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Topliţa au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu A.: anularea parţială a procesului-verbal denumit "Situaţia privind soluţionarea contestaţiilor depuse după sesiunea I septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ", întocmit de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, în ceea ce priveşte poziţiile 20,21,31 şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiilor formulate de reclamante împotriva rezultatului evaluării cererilor în scopul atribuirii zonelor de pescuit Mureş I Podul Borzont-Podul de Fier Subcetate şi Mureş II Podul de Fier Subcetate - limita jud. Mureş şi respingerea contestaţiei A.; anularea contractului pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. x din 28.12.2017, în ceea ce priveşte zonele Mureş I Podul Borzont-Podul de Fier Subcetate şi Mureş II Podul de Fier Subcetate - limita jud. Mureş încheiat între pârâta de rândul întâi şi A.; obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură la atribuirea contractului pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ în ceea ce priveşte zona Mureş I Podul Borzont-Podul de Fier Subcetate reclamantei Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Gheorgheni; obligarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură la atribuirea contractului pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ în ceea ce priveşte zona şi Mureş II Podul de Fier Subcetate - limita jud. Mureş reclamantei Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Topliţa.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-au admis, în parte, cererile formulate de reclamantele Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Gheorgheni şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Topliţa în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (A.N.P.A.) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; s-a anulat, în parte, soluţia adoptată de comisia de soluţionare a contestaţiilor materializată în "Situaţia privind soluţionarea contestaţiilor depuse după sesiunea I septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ", respectiv cu privire la contestaţiile formulate de părţi, poziţiile 20, 21, 31; s-a anulat contractul subsecvent nr. x din 28.12.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, încheiat între pârâte; s-a respins cerere de obligare a autorităţii la atribuirea contractelor pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ în favoarea reclamantelor; au fost obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Gheorgheni, în cuantum de 1150 RON, iar în favoarea reclamantei Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Topliţa în cuantum de 1150 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi A..

Recurenta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de nelegalitate de care a înţeles să se prevaleze, recurenta pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură arată că prin sentinţa civilă nr. 159/2018, instanţa de fond a admis în parte cererile formulate de reclamantele Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Gheorgheni şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Topliţa, a anulat în parte soluţia adoptată de comisia de soluţionare a contestaţiilor materializată în "Situaţia privind soluţionarea contestaţiilor depuse după sesiunea I septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ", respectiv cu privire la contestaşiile formulate de părţi, poziţiile 20, 21 şi 31. Totodată, a anulat contractul subsecvent nr. x din 28.12.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii in scop recreativ, încheiate între pârâte, respingând cererea de obligare a autorităţii la atribuirea contractelor pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ în favoarea reclamantelor.

În motivare, instanţa de fond a reţinut că procedura de atribuire a fost viciată, căci principiul egalităţii participanţilor nu a fost respectat. Instanţa a opinat că, referitor la situaţia privind soluţionarea contestaţiilor, publicată pe site-ul ANPA, în aceasta nu se face nicio referire la criteriile care au fost reevaluate şi pentru care au fost atribuite suplimentar puncte acestei părţi, contrar Deciziei nr. 85/2017 art. 3, emisă în aplicarea art. 9 al Ordinului nr. 60/2017. Indiferent de forma pe care ar fi adoptat-o comisia, publicare în tabel, publicarea distinctă, se impunea prezentarea şi mai ales comunicarea raţiunilor pentru care punctajul unui competitor a suferit suplimentare. În opinia instanţei de judecată, din modul de prezentare a rezultatului post contestaţii nu se poate determina ce anume argumente au determinat conduita comisiei de contestaţii căci chiar din regulile sumare de derulare a procedurii prevedeau obligaţia comisiei de soluţionare a contestatiilor de a-şi motiva soluţiile şi de a le face cunoscute celor interesaţi.

Instanţa de fond a reţinut, că deşi plenitudinea de competenţă conferită instanţei de judecată nu echivalează cu posibilitatea analizării unor aspecte care intră în sfera marjei de apreciere a autorităţilor publice, se observă că această apreciere nu este una nelimitată, ea se circumscrie scopului legii, respectării principiului egalităţii de tratament consacrat expres şi a celorlalte principii subsumate dreptului la o bună administrare. De asemenea, contează în mod deosebit motivarea deciziei, dar şi conţinutul actelor relevante.

Astfel, instanţa constată că autoritatea publică a depăşit limitele marjei sale de apreciere care i-au fost stabilite prin actele normative adoptate, a vătămat drepturile reclamantelor, aşa încât actele administrative împotriva căruia se îndreaptă acţiunea trebuie să fie anulate.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală, în opinia recurentei pârâte, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 noul C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, procedura de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ este reglementată de Ordinul MADR nr. 60/2017.

Conform prevederilor art. 8, art. 9 şi art. 10 din ordin, procedura efectivă de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ se stabileşte prin decizie a Preşedintelui ANPA.

Astfel, conform prevederilor art. 8 din ordin, perioadele pentru depunerea solicitărilor, evaluarea acestora şi perioada pentru solicitarea de clarificări se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANPA.

Conform prevederilor art. 9 din ordin, perioadele de depunere a contestaţiilor şi de soluţionare a acestora se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANPA.

Conform prevederilor art. 10 din ordin, comisiile de evaluare a documentaţiilor depuse de solicitanţi şi Comisiile de soluţionare a contestaţiilor se stabilesc prin decizie a preşedintelui ANPA în termen de 10 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.

Prin acte administrative emise de conducătorul unei instituţii publice s-a reglementat procedura de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ, fiind reglementată atât procedura de evaluare a solicitărilor de atribuire a contractelor cât şi procedura de depunere şi evaluare a contestaţiilor.

În conformitate cu prevederile art. 9 din ordin, a fost emisă Decizia nr. 85/27.03.2017 prin care se reglementează termenul de depunere a contestaţiilor, termenul de soluţionare a contestaţiilor şi termenul de transmitere a concluziilor către petenţi. Prin actul administrativ care a reglementat etapa de soluţionare a contestaţiilor s-au stabilit termenele de depunere şi de soluţionare a contestaţiilor şi termenul de comunicare a concluziilor către petenţi, nefiind stabilit un mod concret în care să se concretizeze activitatea comisiei de soluţionare a contestaţiilor. Se reţine, totuşi, că comisia de soluţionare a contestaţiilor avea obligaţia să comunice concluziile către petenţi, aspect ce s-a şi întâmplat prin afişarea pe site-ul ANPA a situaţiei centralizatoare privind privind soluţionarea contestaţiilor. Acest aspect, reţinut şi de instanţă, s-a şi produs prin publicarea pe site-ul ANPA a rezultatelor contestaţiilor.

În niciunul dintre actele normative emise de Preşedintele ANPA pentru reglementarea procedurii de atribuire nu este prevăzută modalitatea efectivă prin care trebuie să se concretizeze activitatea comisiilor de evaluare sau de soluţionare a contestaţiilor, se prevede doar obligaţia de comunicare a rezultatului, comunicare ce s-a realizat prin afişarea pe site-ul ANPA, această modalitate de comunicare aplicându-se pentru toţi participanţii la procedură.

În acest sens, consideră recurenta pârâtă că nu poate fi reţinută lipsa egalităţii de tratament menţionată de instanţa de fond, în condiţiile în care comunicarea rezultatelor procedurii s-a realizat pentru toţi participanţii la procedura de atribuire în mod unitar.

Mai mult, ca urmare a controlului Direcţiei Generale de Control, Antifraudă şi Inspecţii, efectuat în urma sesizării realizate chiar de reclamante, acestea au beneficiat de o reanalizare a contestaţiilor, etapă nereglementată de procedura de atribuire sau chiar de Ordinul MADR nr. 60/2017, în condiţiile în care celelalte asociaţii participante nu au beneficiat de această reanalizare. Dacă este să fie vorba de o lipsă a egalităţii de tratament reţinută în sarcina ANPA, este pentru că recurenta a fost obligată în acest sens să aplice o procedură diferită în urma sesizărilor efectuate de reclamante la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii. Astfel, reclamantele au beneficiat de mai mult faţă de ce era prevăzut în procedura de atribuire şi faţă de celelalte asociaţii participante.

Recurenta pârâtă precizează şi că, în urma depunerii solicitărilor şi a înscrisurilor prevăzute de art. 5 din ordin, nu exista certitudinea ca asociaţiilor solicitante li s-ar atribui punctajul maxim sau chiar contractul de utilizare a resurselor acvatice vii, rămânând la aprecierea comisiilor de specialitate constituite prin deciziile preşedintelui ANPA modul în care se punctează fiecare solicitare în parte şi alegerea asociaţiei câştigătoare.

În condiţiile în care nu au fost atacate, conform legii, actele administrative de reglementare a procedurii de atribuire, iar procedura s-a desfăşurat conform prevederilor acestora, recurenta pârâtă concluzionează în sensul admiterii recursului său, casării sentinţei atacate şi respingerii acţiunii reclamantelor.

Recurenta A. a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta pârâtă susţine că hotărârea primei instanţe cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, recurenta pârâtă arată că deşi instanţa fondului argumentează soluţia de admitere in parte a acţiunii, invocând încălcarea principiul egalităţii participanţilor, aceeaşi instanţă, comparând situaţia tuturor părţilor participante la procedura de atribuire, constată ca inclusiv A. a beneficiat de acelaşi tratament din partea A.N.P.A.

În egală măsură, este contradictorie abordarea primei instanţe, care, după ce constată că nu se poate determina care sunt argumentele ce au determinat conduita comisiei de soluţionare a contestaţiilor, fiind imposibilă verificarea modului de aplicare a criteriilor de calificare, totuşi dispune anularea actelor emise de ANPA.

Nu în ultimul rând, instanţa îşi motivează soluţia şi pe considerentul potrivit căruia neregularităţile procedurii sunt dovedite şi prin rezultatele controlului intern, or, susţine recurenta pârâtă că aceste rezultate denotă contrariul şi anume înlătură toate suspiciunile privind încălcarea principiului egalităţii participanţilor, astfel că acest control şi soluţiile dispuse constituie, în realitate, un contraargument la raţionamentul instanţei.

Totodată, recurenta pârâtă arată că aceeaşi procedură de atribuire a făcut şi obiectul unei anchete penale privind săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind dispusă soluţia clasării în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara.

În final, recurenta pârâtă arată că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu ANPA deşi culpa reţinută de instanţa de fond nu revine asociaţiei, aceasta având calitatea de participant la procedură şi nu pe cea de emitent al actului.

1.4. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, reclamantele intimate au invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate în cauză, apreciind că motivele invocate de cele două recurente în calea de atac exercitată nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devenind astfel incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Cu privire la conformitatea recursului de faţă cu rigorile impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte porneşte de la faptul că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare ce nu are un caracter devolutiv.

Aşa cum se precizează explicit la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere acest deziderat, legiuitorul a prevăzut că reprezintă motive de nelegalitate, ce pot fi antamate în calea de atac a recursului, numai cele ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că deşi recurenta pârâtă ANPA a invocat, formal, două motive de casare respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio dezvoltare a argumentelor de natură a reliefa incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu toate acestea, sancţiunea nulităţii recursului nu poate opera în condiţiile în care recurenta pârâtă a formulat critici ce pot fi circumscrise ipotezei prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cât priveşte recursul pârâtei A., Înalta Curte constată că dezvoltarea criticilor recurentei pârâte conduce la încadrarea acestora în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., nefiind incidentă nici în cazul acestui recurs sancţiunea nulităţii, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Soluţionând recursul declarat de recurenta pârâtă A.N.P.A., Înalta Curte constată că este nefondat, nefiind demonstrată nelegalitatea sentinţei civile atacate prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că singura critică de legalitate a pârâtei vizează faptul că în mod greşit a anulat instanţa fondului procedura de atribuire analizată, cât timp o atare procedură a fost desfăşurată conform actelor administrative emise de preşedintele ANPA în scopul desfăşurării unor atare proceduri.

În esenţă, pornind de la considerentul decizoriu al instanţei fondului, acela potrivit căruia soluţia adoptată de comisia de soluţionare a contestaţiilor materializată în "Situaţia privind soluţionarea contestaţiilor depuse după sesiunea I septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ", respectiv cu privire la contestaţiile formulate de părţi, poziţiile 20, 21, 31, este nelegală, nefiind indicate motivele pentru care autoritatea publică a procedat astfel, recurenta pârâtă ANPA a susţinut că actele administrative prin care a fost elaborată procedura de atribuire nu prevăd cele semnalate de instanţa fondului, astfel că în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantelor.

Contrar celor afirmate de recurenta pârâtă ANPA, instanţa de recurs subliniază faptul că obligaţia de motivare a actului administrativ reprezintă o cerinţă inerentă legalităţii acestuia, şi presupune, în toate cazurile, prezentarea elementelor de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În cauza dedusă judecăţii, prima instanţă reţine că intimatele reclamante şi recurenta pârâtă A. au participat la procedura de atribuire a dreptului de pescuit recreativ în habitatele piscicole naturale din România, procedură reglementată de Ordinul 60/2017.

Din conţinutul Ordinului menţionat rezultă că legiuitorul a urmărit prioritar atribuirea dreptului de pescuit recreativ cu respectarea principiilor publicităţii şi egalităţii între solicitanţi (art. 12).

Printr-o serie de decizii A.N.P.A. s-au reglementat perioadele pentru depunerea solicitărilor (Decizia 83/27.03.2017), modalitatea de depunere a contestaţiilor privind evaluarea documentaţiilor de atribuire a contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ şi soluţionarea acestora (Decizia 85/27.03.2017).

Deşi prevederile acestor decizii sunt relativ sumare, respectiv nu se regăseşte elaborat un regulament pentru întreaga procedură sau pentru fiecare dintre aceste etape, instanţa fondului reţine că modul de soluţionare a contestaţiilor, în special concluziile comisiei de soluţionare a contestaţiilor trebuia a fi aduse la cunoştinţa solicitanţilor, în termen de 10 zile lucrătoare (fără a fi clar de la ce moment curge acest termen).

Reclamantele au susţinut, aspect neinfirmat de pârâtă că asupra contestaţiilor lor nu au primit nici un răspuns.

Singurele relaţii au fost obţinute de pe pagina de internet a A.N.P.A. (http://www.x.ro/category/s3-anpa/c3-recreativ), unde se şi regăsesc deciziile mai sus menţionate împreună cu "Situaţia privind soluţionarea contestaţiilor depuse după sesiunea I septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ" .

Cu privire la această situaţie, instanţa fondului a observat că ea conţine rezultatul soluţionării contestaţiilor depuse, fără nici o menţiune la observaţii în cazul reclamantelor, fără a fi însoţită de concluziile obligatorii conform deciziei mai sus amintite şi care au condus la adoptarea soluţiei de respingere a acestora.

Totodată, judecătorul fondului arată că din această situaţie, publicată pe pagina de internet, rezultă şi faptul că în privinţa pârâtei A. apare menţiunea admiterii contestaţiei "grila de evaluare a fost modificată la 88 puncte". Nici o referire la criteriile care au fost reevaluate şi pentru care au fost atribuite suplimentar puncte acestei părţi, contrar Deciziei nr. 85/2017 art. 3, emisă în aplicarea art. 9 al Ordinului nr. 60/2017.

Deşi după evaluare, instituţia responsabilă de procedura de atribuire a publicat situaţia punctajului rezultat, utilizând grila prevăzută de anexa a 4-a Ordinului, care permitea cel puţin verificarea punctajului după criteriile oferite de lege, se observă că după soluţionarea contestaţiilor, nu numai că această grilă nu mai este utilizată pentru a permite verificarea modului de suplimentare a punctajului acordat competitorilor, dar aşa cum am reţinut nici nu conţine concluziile comisiei de soluţionare a contestaţiilor, obligatorii potrivit deciziei mai sus amintite.

Indiferent de forma pe care ar fi adopta-o comisia, publicare în tabel, publicarea distinctă, se impunea prezentarea şi mai ales comunicarea raţiunilor pentru care punctajul unui competitor a suferit suplimentare, mai ales că această suplimentare produce efecte în privinţa atribuirii contractului, obiect al procedurii.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta pârâtă A.N.P.A a criticat legalitatea sentinţei civile nr. 159/05.11.2018 din perspectiva faptului că niciunul din actele normative emise de preşedintele A.N.P.A. nu prevede modalitatea efectivă prin care trebuie să se concretizeze activitatea comisiilor de evaluare sau de soluţionare a contestaţiilor ci doar obligaţia de comunicare a rezultatului, comunicare ce s-a şi realizat, de altfel, prin afişare pe pagina de internet a instituţiei, neputând fi reţinută, astfel, încălcarea principiului egalităţii de tratament.

Argumentele recurentei pârâte nu sunt de natură a reliefa nelegalitatea sentinţei recurate, cât timp nu combat în niciun mod justeţea sancţiunii anulării actului administrativ pentru lipsa motivării acestuia.

Este de observat faptul că instanţa fondului subliniază lipsa motivării actului administrativ atât din perspectiva omisiunii autorităţii publice de a reliefa concluziile pe marginea îndeplinirii criteriilor de evaluare vizând planurile de management depuse de reclamante, dotările tehnice proprii şi personalul propriu pentru controlul/paza obiectivelor aferente zonei/zonelor de pescuit recreativ solicitate dar şi a omisiunii motivării punctajelor suplimentar acordate, astfel că o atare omisiune încalcă, în primul rând, exigenţa de legalitate privind motivarea actului administrativ dar pune sub semnul îndoielii şi respectarea principiului egalităţii de tratament, inerent procedurilor de atribuire caracterizate prin competitivitate, întrucât nemotivarea rezultatului procedurii lasă loc arbitrariului şi nu permite, aşa cum a subliniat şi prima instanţă, verificarea algoritmului de evaluare a ofertelor depuse.

Nu în ultimul rând, se impune a fi înlăturată şi argumentaţia recurentei pârâte, potrivit căreia procedura prevăzută de Ordinul MADR nr. 60/2017 ar prezenta un pronunţat caracter de oportunitate, fiind de sesizat faptul că judecătorul fondului nu a sancţionat procedura de atribuire analizată din această perspectivă iar, pe de altă parte, oportunitatea la care se referă recurenta pârâtă nu poate fi sinonimă exercitării unui drept de apreciere discreţionar în privinţa acordării accesului la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, în condiţiile în care acordarea acestui drept se realizează în urma unei proceduri de atribuire bazate pe principiul competitivităţii, evaluarea cererilor de acces urmând a fi realizată după criterii punctuale, expres prevăzute de ordinul în discuţie.

Faţă de aceste considerente, recursul declarat de pârâta A.N.P.A apare ca fiind nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Referitor la recursul declarat de pârâta A., Înalta Curte constată că o primă critică la adresa legalităţii hotărârii instanţei fondului vizează caracterul contradictoriu al considerentelor.

Astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, recurenta pârâtă A. susţine că deşi instanţa fondului a reţinut că toate părţile implicate în procedura de atribuire au beneficiat de acelaşi tratament, concluzionează, în sensul încălcării acestui principiu, fără a arăta în ce mod a fost tratată preferenţial A..

De asemenea, recurenta pârâtă A. arată că deşi chiar instanţa fondului a concluzionat că nu deţine suficiente elemente pentru a analiza modalitatea de aplicare a criteriilor de evaluare, a procedat, totuşi, la anularea actelor emise de ANPA.

Înalta Curte reiterează considerentele expuse cu prilejul dezlegării recursului formulat de A.N.P.A. şi din cuprinsul cărora rezultă faptul că nemotivarea rezultatului unei proceduri caracterizate de competitivitate naşte în mod rezonabil suspiciunea unui tratament preferenţial acordat ofertantului câştigător.

De aceea, faptul că nici în privinţa ofertei declarate câştigătoare a procedurii nu a fost respectată exigenţa motivării punctajului acordat nu poate constitui un argument pentru a reliefa respectarea principiului egalităţii de tratament.

Apoi, considerentele instanţei fondului, potrivit cărora nu poate verifica în ce măsură punctajele acordate competitorilor corespund soluţiilor propuse prin ofertele acestora nu intră în coliziune cu soluţia de admitere parţială a acţiunii şi de anulare a actelor contestate ci, dimpotrivă, justifică o atare soluţie. Aceste considerente vin în continuarea constatării motivării soluţiei dispuse atât de comisia de evaluare şi cea de soluţionare a contestaţiilor, judecătorul fondului concluzionând, în mod întemeiat, în opinia instanţei de control judiciar, că singura soluţie la îndemâna instanţei de contencios administrativ aflate în prezenţa unui act administrativ nemotivat este aceea a anulării sale.

De aceea, instanţa fondului a arătat că, în pofida plenitudinii de competenţă, nu poate face aprecieri cu privire la preemţiunea uneia din ofertele aflate în concurs, cât timp actele administrative prin care au fost evaluate aceste oferte sunt nemotivate iar, subsecvent anulării acestora, revine autorităţii publice obligaţia de a proceda ea înseşi la o reanalizare a ofertelor.

În fine, la adăpost de critică este şi soluţia de obligare a recurentei pârâte A. la plata cheltuielilor de judecată, această pârâtă aflându-se în ipoteza prevăzută e art. 453 alin. (1) C. proc. civ. respectiv parte care a pierdut procesul.

Este lipsită de relevanţă, din perspectiva dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., împrejurarea că nu recurenta pârâtă A. a emis unul din actele contestate în cauză(contractul anulat fiind asumat, totuşi, de pârâtă) fiind suficient, în accepţiunea acestui text de lege, a se dovedi împrejurarea că partea obligată la plata cheltuielilor de judecată se află în ipoteza legală, aceea a căderii în pretenţii.

Faţă de aceste considerente, constatând că nu este demonstrată incidenţa vreunui motiv de casare, din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Respinge recursurile formulate de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi de A. împotriva sentinţei nr. 159 din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.