Jurisdictional competence between civil and administrative courts for challenges to public authority conduct characterized as "obligation to do" absent a specific administrative act
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the Bucharest Sector 2 Court holds material competence to adjudicate the case. The dispute arose from a civil action filed by a plaintiff against a public ministry, seeking an order to cease the differential treatment of athletic federations classified as Olympic versus non-Olympic, which the plaintiff characterized as a discriminatory "obligation to do" rather than a challenge to a specific administrative act. Although an appellate court had previously remanded the case to civil jurisdiction after finding the plaintiff had not invoked administrative or transparency laws and had failed to complete pre-adjudication procedures required for administrative litigation, the conflict required clarification. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 554/2004, specifically Article 2(1)(f), which excludes jurisdiction of administrative courts when the litigation does not involve the issuance, refusal, or failure to resolve a specific administrative act; consequently, the court applied Article 135(4) of the Code of Civil Procedure to assign the matter to the common law civil jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdictional competence between civil and administrative courts for challenges to public authority conduct characterized as "obligation to do" absent a specific administrative act: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, obligarea acestuia să renunţe la diferenţierea federaţiilor sportive în olimpice şi neolimpice.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 3445/22.03.2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând că, în raport cu obiectul acţiunii, sunt incidente prevederile 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel învestită, prin sentinţa civilă nr. 2262 din 12 iunie 2017, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Prin Decizia nr. 2302/04.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2262 din 12 iunie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi
a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că instanţa de primă jurisdicţie nu şi-a îndeplinit obligaţia de a stabili cu precizie obiectul acţiunii şi nu a arătat motivele pentru care a apreciat că este competentă să soluţioneze acţiunea şi nici de ce demersul părţii se încadrează în materia contenciosului administrativ.
Drept urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016*.
2.2. În cel de-al doilea ciclu procesual, în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 460 din 25 noiembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Sector 2 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a ţinut cont de decizia de casare, care a impus lămurirea echivocului referitor la competenţa instanţei de contencios administrativ în privinţa soluţionării prezentei cauze, şi a avut în vedere, dincolo de principiul disponibilităţii care impune categoric analizarea cauzei reclamantului prin prisma abordării sale, obiectul litigiului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea autorităţii publice pârâte să renunţe la diferenţierea federaţiilor sportive în olimpice şi neolimpice.
Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere precizarea reclamantului, în sensul ca prezenta acţiune să fie analizată ca o acţiune având ca obiect obligaţia de "a face", în vederea înlăturării discriminării operată prin diferenţierea contestată, neînţelegând să supună cauza jurisdicţiei administrative, împrejurare faţă de care nici nu a îndeplinit procedura prealabilă, fiind însă "sancţionat" în primul ciclu procesual prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii.
Totodată, ulterior reclamantul a reiterat că acţiunea sa nu se fundamentează nici pe Legea nr. 554/2004 şi nici pe Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională, ci "are ca obiect o obligaţie de a face, care este aflată în competenţa clară a judecătoriei sectorului 2 Bucureşti", de altfel, aceeaşi exprimare a principiului disponibilităţii părţii fiind regăsită şi în motivele de recurs formulate împotriva sentinţei Curţii de apel.
Prin urmare, obiectul dedus judecăţii nevizând un act administrativ, competenţa instanţelor de contencios administrativ este astfel exclusă, cum corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."
Aşadar, în raport cu obiectul demersului judiciar, având în vedere că reclamantul nu contestă niciun act administrativ tipic sau asimilat referitor la diferenţierea apreciată ca discriminatorie, ci, dimpotrivă, invocă tocmai lipsa oricărui temei legal/de reglementare pentru diferenţierea operată, se constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept civil, aşa încât competenţa materială nu aparţine instanţei de contencios administrativ, ci instanţei de drept comun.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.