Territorial jurisdiction for administrative claims: exclusive competence at plaintiff's statutory domicile rather than effective residence under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Jilava şi Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii Jilava, să recalculeze salariul de bază/de funcţie şi să emită noi decizii/ordine de numire în funcţie pentru reclamanţi la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale la nivelul tuturor unităţilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat în plată, pentru aceeaşi funcţie, grad/treapta, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii, începând cu luna august 2016 şi pentru viitor.

Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea şi plata drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferenţele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/de funcţie/indemnizaţii de încadrare cuvenite reclamanţilor-membri de sindicat, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 8075 din 25 noiembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa de soluţionare a în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamantul are domiciliul în judeţul Maramureş, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018.

2.2. Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1018 din 30 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar prin noţiunea de domiciliu în sens procesual legiuitorul a avut în vedere locul unde partea locuieşte în mod statornic şi efectiv, fără a interesa adresa de domiciliu cu care aceasta figurează în evidenţele publice.

Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul locuieşte în municipiul Bucureşti, astfel cum pârâtul a arătat prin înscrisul depus la solicitarea instanţei, informaţie coroborată cu faptul că reclamantul deţine calitatea de angajat al Penitenciarul Jilava, ceea ce presupune desfăşurarea activităţii în aria de competenţă a respectivului pârât, sens în care s-a ajuns la concluzia potrivit căreia domiciliul reclamantului este situat în raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava pentru membrul său de sindicat A. îl reprezintă obligarea autorităţii pârâte la recalcularea salariului de bază/de funcţie şi să emită noi decizii/ordine de numire în funcţie pentru reclamanţi la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale şi categorii profesionale la nivelul tuturor unităţilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, aflat în plată, pentru aceeaşi funcţie, grad/treapta, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi pentru aceleaşi condiţii de desfăşurare a activităţii, începând cu luna august 2016 şi pentru viitor.

Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la recalcularea şi plata drepturilor salariale cuvenite reprezentând diferenţele salariale dintre sumele reprezentând salarii de bază/de funcţie/indemnizaţii de încadrare cuvenite şi sumele achitate efectiv de către angajator, pentru fiecare reclamant-membru de sindicat, începând cu luna august 2016, sume de bani actualizate cu indicele de Inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Instanţa de control judiciar constată, cum de altfel au reţinut şi instanţele aflate în conflict negativ de competenţă, că în cauză sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

În cauză, se impune însă a fi tranşată noţiunea de domiciliu, în raport cu adresa părţii de la locuinţa principală din judeţul Maramureş, astfel cum rezultă din actul de identitate, şi adresa unde aceasta locuieşte efectiv, respectiv reşedinţa din Bucureşti.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

Art. 91 din acelaşi Cod prevede că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

Se observă că în C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Aşadar, se constată că legiuitorul nu a utilizat alternativ cele două sintagme, cum se întâmplă în cazul procedurii de citare, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare şi nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, aşa încât reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantului se află pe raza judeţului Maramureş, potrivit actului de identitate, acesta va fi avut în vedere la stabilirea competenţei teritoriale, reşedinţa unde partea are locuinţa secundară neputând fi invocată pentru o eventuală prorogare de competenţă.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare - Filiala Jilava în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Jilava şi Baza de Aprovizionare, Gospodărire şi Reparaţii Jilava, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.