Suspendability of EU rural funding contract during pending criminal investigation; scope of revision for disappearance of subject matter and contradictory final judgments

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 57 din data de 31 martie 2016 pronunţată în dosarul x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Constanţa, invocată de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a respins acţiunea formulată de reclamanta A. -Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Constanţa, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a admis acţiunea, astfel cum a fost modificată, promovată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale; a obligat pârâta să emită decizie privind suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

- a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să plătească reclamantei suma de 1200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 1420 din data de 14 martie 2019, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului şi respins recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 57 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

În privinţa excepţiei tardivităţii recursului a reţinut-o ca neîntemeiată, cererea de recurs fiind formulată în termen de 15 zile de la comunicarea sentinţei, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Sentinţa recurată a fost comunicată la data de 25.05.2016 (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul de fond), iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond prin poştă, la data de 8.06.2016 .

Totodată, instanţa de control judiciar a constatat motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, ca nefondat reţinând că: "Între recurenta pârâtă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în calitate de autoritate contractantă, şi intimata reclamantă A. Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare nr. x intitulată "Dezvoltarea fermei vegetale A.", durata de execuţie a contractului fiind de maxim 36 de luni, începând cu data semnării contractului de finanţare de ambele părţi.

Potrivit art. 3 din contract, autoritatea contractantă s-a angajat să acorde sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 40.000 euro, echivalentul a maxim 177.780 RON, astfel: prima tranşă de maxim 24.000 Euro, echivalentul a maxim 106.668 RON, reprezentând 60% din valoarea totală, a doua tranşă de maximum 16.000 euro, echivalentul a maxim 71.112 RON, reprezentând 40% din valoarea totală. Reclamantei i-a fost achitată prima tranşă din suma totală de plată.

Prin adresa din 07.10.2014, DNA - Serviciul Teritorial Constanţa a comunicat AFIR, la solicitarea acesteia nr. 6236/01.10.2014 privind stadiul cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013 referitor la beneficiarul A., în legătură cu proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", conform contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, că prin ordonanţa din 24.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având drept consecinţă obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Prin adresa nr. x/09.10.2014, intitulată "Notificarea beneficiarului cu privire la suspendarea plăţii", AFIR a adus la cunoştinţa beneficiarului faptul că, urmare a adresei DNA - Serviciul Teritorial Constanţa, înregistrate la CRFIR Constanţa cu nr. 6639/08.10.2014, în conformitate cu art. 11 alin. (4) din contractul de finanţare, plata cererii de plată a fost suspendată până la finalizarea cercetărilor. Reclamanta a formulat contestaţie în instanţă, prin decizia nr. 151/CA/23.09.2015 a Curţii de Apel Constanţa fiind respinsă acţiunea ca nefondată.

Prin cererea adresată pârâtei AFIR la data de 27.04.2015, reclamanta a solicitat suspendarea derulării Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16.09.2015, modificată, admisă prin sentinţa recurată, a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat

La data de 1.02.2016 a fost încheiat între părţi, în baza Ordinului MADR nr. 2228/2015 pentru aprobarea Manualului operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007-2013 pentru finanţare din PNDR 2014-2020, actul adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, prin care s-a aprobat continuarea implementării proiectului cu titlul "Dezvoltarea fermei vegetale A." şi depunerea tranşelor de plată, în vederea decontării în cadrul PNDR 2014-2020 în baza Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013. La solicitarea reclamantei de clarificare a duratei de execuţie a contractului în discuţie, prin adresa din data de 19.02.2016 AFIR a precizat că aceasta este de 36 de luni de la data semnării contractului cadru, şi anume 12.06.2016, conform articolului 2.

Motivul de casare invocat de recurenta pârâtă privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Ca urmare a faptului că în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, privind pe reclamanta A., beneficiar în contractul de finanţare nr. x/12.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, având drept consecinţă obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, pârâta AFIR a suspendat, în conformitate cu art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, plata cererii de plată până la finalizarea cercetărilor, contestaţia reclamantei cu privire la această suspendare fiind respinsă ca nefondată prin decizia nr. 151/CA/23.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

Dispoziţiile art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, prevăd că "Anterior încetării Contractului de Finanţare, autoritatea Contractantă poate suspenda contractul şi/sau plata ca o măsură de precauţie, fără o avertizare prealabilă.".

Reclamanta a solicitat suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

Raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011: "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să sesizeze de îndată DLAF şi organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă. (2) În cazul în care, ca urmare a sesizării menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluţionare instanţelor de judecată, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene are obligaţia luării următoarelor măsuri până la pronunţarea deciziei definitive a instanţei privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate: a) pentru beneficiarii privaţi suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanţare şi în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar; b) pentru beneficiarii publici suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar aferente contractului economic pentru care a fost formulată sesizarea. (3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere dreptului autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene de a lua măsuri privind suspendarea plăţilor/rambursărilor către beneficiari în baza prevederilor cuprinse în contractele/deciziile/ordinele/acordurile de finanţare. În acest caz, la solicitarea beneficiarului, se poate aplica drept măsură subsecventă şi suspendarea aplicării prevederilor contractelor/deciziilor/ordinelor/acordurilor de finanţare în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestora.".

Art. 8 alin. (3) teza a doua prevede, aşadar, posibilitatea, la solicitarea beneficiarului, în cazul în care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a luat măsura privind suspendarea plăţilor către beneficiar în baza prevederilor cuprinse în contractul de finanţare, de suspendare a aplicării prevederilor contractului în vederea prelungirii perioadei de implementare a acestuia.

Motivul de recurs privind imposibilitatea de punere în executare a hotărârii de suspendare a contractului de finanţare până la finalizarea cercetărilor penale, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat, faţă de stadiul cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013, şi anume Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 24 mai 2016 a DNA - Serviciul Teritorial Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât recurenta s-a constituit parte civilă, având drept consecinţă recuperarea întregii finanţări acordate şi încetarea contractului de finanţare, este nefondat.

În acest sens, se are în vedere faptul că prin decizia penală nr. 484 din 25 aprilie 2018, definitivă, Curtea de Apel Constanţa a achitat inculpata A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 5 C. pen., art. 2531 alin. (1) şi art. 5 C. pen., şi a respins acţiunile civile formulate de MADR prin AFIR.

Instanţa de fond a reţinut demararea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 şi faptul că prin actul adiţional la contract s-a aprobat continuarea implementării proiectului în vederea decontării în cadrul PNDR 2014-2020. Astfel cum s-a prezentat anterior, la data de 1.02.2016 a fost încheiat între părţi actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, în baza Ordinului MADR nr. 2228/2015 pentru aprobarea Manualului operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007-2013 pentru finanţare din PNDR 2014-2020, prin care s-a aprobat continuarea implementării proiectului şi depunerea tranşelor de plată în vederea decontării în cadrul PNDR 2014-2020.

Consecinţele invocate de reclamantă nu sunt de natură să conducă la concluzia că sentinţa este nelegală, în condiţiile în care dispoziţia instanţei se circumscrie dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, însăşi recurenta procedând la aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din anexa I a contractului de finanţare, care prevăd că autoritatea contractantă poate suspenda contractul şi/sau plata ca o măsură de precauţie, posibilitate prevăzută şi de art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu atât mai mult se impune a se ţine seama de faptul că situaţia a fost determinată de măsura luată de pârâtă, de suspendare a plăţii contractului de finanţare până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013, iar în prezent se impune a se avea în vedere şi soluţia definitivă a instanţei penale, decizia penală nr. 484 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, prin care inculpata A. a fost achitată pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 2531 alin. (1) C. pen..".

3. Cererea de revizuire formulată

La data de 12.04.2016, revizuenta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva deciziei nr. 1420 din data de 14 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta, referitor la art. 509 alin. (1) pct. 2, a susţinut că în mod eronat Înalta Curte a dispus obligarea autorităţii pârâte la emiterea decizie privind suspendarea aplicării contractului de finaţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013 înregistrat la DNA -Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat, în condiţiile în care momentul s-a încheiat la emiterea Rechizitoriului din data de 06.07.2016 aşadar, arată revizuenta, obiectul pricinii nu se află în fiinţă.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta, referitor la art. 509 alin. (1) pct. 8, a susţinut că, în speţă, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac, întrucât există două hotărâri potrivnice (decizia nr. 1420 din data de 14.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa nr. 236 din data de 25.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal), există identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de al doilea proces instanţa s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, prin hotărârea nr. 1420 din data de 14.03.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2015 având ca obiect recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 57 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a nesocotit efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv dezlegarea dată prin sentinţa nr. 262/25.11.2016, definitivă prin decizia nr. 4525/13.12.2018 a Înaltei Curţi, potrivit căreia s-a menţinut soluţia de respingere a acţiunii formulată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat respingerea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este nefondată.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.

Legiuitorul, prin dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a preluat întocmai sintagma "obiectul pricinii nu se află în fiinţă", atunci când a reglementat cel de-al doilea motiv de revizuire al unei hotărâri judecătoreşti pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Aşadar, legiuitorul nu a considerat că ar fi necesară vreo clarificare sau lămurire a acestui motiv de revizuire la momentul adoptării noului act normativ, doctrina şi jurisprudenţa fiind consecvente interpretării conform căreia sintagma "obiectul pricinii nu se află în fiinţa" are în vedere dispariţia fizică a bunului, a bunului obiect material al obligaţiei de predare, circumstanţe în care executarea în natură a obligaţiei nu ar mai fi posibilă, scopul revizuentului fiind să obţină contravaloarea lucrului pierit, condiţii care nu se regăsesc în cauza de faţă.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată vizează suspendarea Contractului de finanţare nr. x/2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Aspectele invocate de revizuentă, privind soluţia de "obligare a autorităţii pârâte la emiterea decizie privind suspendarea aplicării contractului de finaţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013 înregistrat la DNA -Serviciul Teritorial Constanţa, în condiţiile în care momentul s-a încheiat la emiterea Rechizitoriului din data de 06.07.2016, obiectul pricinii nefiind în fiinţă", nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că revizuirea poate fi cerută pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. dacă, printr-o hotărâre care evocă fondul, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert şi determinat, iar acesta a pierit, astfel încât executarea în natură a obligaţiei de predare a bunului nu mai este posibilă.

Or, dispoziţia din decizia instanţei de control judiciar de respingere a recursului autorităţii pârâte şi implicit de menţinere a soluţiei instanţei de fond de admitere a acţiunii reclamantei A. - Persoană Fizică Autorizată şi de obligare a pârâtei să emită decizia privind suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013 înregistrat la DNA -Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat, nu reprezintă o dispoziţie de obligare a debitorului de a preda creditorului un bun în materialitatea lui, cert şi determinat.

În concluzie, este neîntemeiat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat de către revizuientă.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2015 şi nr. y/2016, atât revizuenta, cât şi intimatele, au avut calitatea de părţi în proces, cu precizarea că revizuenta a deţinut calitatea de reclamantă în ambele litigii.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, iar conform art. 55, părţi în proces sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces, se constată că hotărârile mai sus menţionate, au fost pronunţate între aceleaşi părţi.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este îndeplinită şi condiţia identităţii de obiect şi de cauză, această concluzie întemeindu-se pe împrejurarea că în ambele litigii, reclamanţii au formulat pretenţii în legătură cu suspendarea contractului de finanţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., republicat, alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidenţiat, la examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În speţă, prin decizia civilă nr. 4525 din 13 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016 instanţa de control judiciar a menţinut soluţia de respingere a acţiunii formulată de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată. Astfel, raportat la momentul pronunţării hotărârii, instanţa de fond nu putea decât să constate că în cauză i s-a notificat reclamantei încetarea contratului de finanţare nr. x/12.06.2013, aspect care face inaplicabile dispoziţiile care reglementează posibilitatea suspendării aceluiaşi contract.

În speţă, reclamantă a învestit, la data de 21.09.2016, instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea Contractului de finanţare nr. x/2013, modificat prin Actele adiţionale nr. x/01.02.2016 şi nr. y/30.05.2016, până la pronunţarea deciziei definitive privind caracterul penal sau nepenal al faptelor incriminate ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cu consecinţa plăţii unei sume de 100 RON/zi de întârziere în caz de nerespectare a acesteia.

Totodată, s-a reţine că, potrivit art. 3 din Contract, reclamantei i-a fost achitată prima tranşă din suma totală de plată (sprijin financiar nerambursabil sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 40.000 Euro), de 60%, respectiv 106.668 RON, iar a doua tranşă de plată, în valoare de 40%, a fost suspendată, în temeiul art. 11 alin. (4) din Contract, până la finalizarea cercetărilor penale.

Ulterior, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.08.2016, s-a reţinut că proiectul nu era eligibil în vederea obţinerii finanţării, suma de 106.668 RON acordată la prima tranşă reprezentând o plată necuvenită, şi că urmează să se emită notificarea de încetare a contractului de finanţare, fapt comunicat recurentei, prin Adresa nr. x/22.08.2016, în care s-a menţionat că prevederile invocate ca temei al suspendării contractului de finanţare nu mai pot fi aplicate.

Curtea de Apel Constanţa, în mod corect, a reţinut că prin Notificarea nr. x din data de 6 octombrie 2016, emisă de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 2 Sud-Est Constanţa, i s-a adus la cunoştinţă reclamantei încetarea Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013.

Instanţa de control judiciar a apreciat că prevederile legale invocate de recurentă, reprezentate de art. 8 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu sunt incidente în condiţiile în care contractul de finanţare nu mai era în derulare, potrivit Notificării nr. x din data de 6 octombrie 2016, acesta fiind reziliat, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului.

Prin decizia civilă nr. 1420 din 14 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, hotărâre ce se solicită a fi revizuită, în motivarea soluţiei de respingere a recursului declarat de AFIR instanţa de control judiciar a apreciat, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Astfel, reclamanta a solicitat prin cererea adresată pârâtei AFIR la data de 27.04.2015, suspendarea derulării Contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16.09.2015, modificată, admisă prin sentinţa recurată, a solicitat obligarea pârâtelor la suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare nr. x încheiat în anul 2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013, înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în vederea prelungirii perioadei de implementare a contractului de finanţare menţionat.

La data de 1.02.2016 a fost încheiat între părţi actul adiţional nr. x la contractul de finanţare, în baza Ordinului MADR nr. 2228/2015 pentru aprobarea Manualului operaţional de procedură privind tranziţia angajamentelor legate de finanţare încheiate potrivit PNDR 2007-2013 pentru finanţare din PNDR 2014-2020, prin care s-a aprobat continuarea implementării proiectului şi depunerea tranşelor de plată în vederea decontării în cadrul PNDR 2014-2020.

Or, dispoziţia instanţei de obligare a pârâtei la suspendarea aplicării prevederilor contractului de finanţare este prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu atât mai mult cu cât se impune a se ţine seama de faptul că situaţia a fost determinată de măsura luată de pârâtă, de suspendare a plăţii contractului de finanţare până la finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. x/2013, iar în prezent se impune a se avea în vedere şi soluţia definitivă a instanţei penale, decizia penală nr. 484 din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, prin care inculpata A. a fost achitată pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen. şi art. 2531 alin. (1) C. pen.

Examinând cele două hotărâri considerate a fi potrivnice de către revizuentă, Înalta Curte constată că nu există contrarietate între deciziile redate anterior, în privinţa chestiunii litigioase vizând suspendarea contractului de finanţare nr. x/12.06.2013 până la finalizarea cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2013 înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Aspectul litigios în discuţie nu a primit o rezolvare diferită în cauza soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 1420 din 14 martie 2019, la examinarea criticilor formulate de autoritatea pârâtă, instanţa a avut în vedere, în primul rând, situaţia de fapt de la momentul pronunţării şi dispoziţiile legale incidente, astfel cum s-a arătat în precedent.

Rezultă astfel că, în raport de cele statuate cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 4525 din 13 decembrie 2018, cea de-a doua hotărâre supusă revizuirii nu cuprinde considerente contradictorii în privinţa chestiunii litigioase suspendarea contractului de finanţare nr. x/12.06.2013, nefiind deduse judecăţii aspecte care să impună anularea acestei din urmă hotărâri, pentru motivul că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Mai mult, se reţine că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Or, în speţă, aşa cum s-a reţinut anterior, considerentele celor două hotărâri judecătoreşti nu sunt contrare în privinţa aspectului litigios în discuţie şi ca atare, nu există impedimente pentru punerea în executare a acestor hotărâri.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva deciziei nr. 1420 din data de 14 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Definitivă pentru motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2020.