Conflict of jurisdiction over reimbursement of transfrontier medical services under Law No. 95/2006 versus Emergency Ordinance No. 28/2003

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.09.2019 sub numărul x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii, a solicitat următoarele:

1-să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului prin care reclamantul a solicitat decontarea serviciilor medicale transfrontaliere de care a beneficiat într-un alt stat membru UE, în condiţiile în care:

- diagnosticul stabilit nu putea fi investigata şi trata în România;

- intervenţia chirurgicală trebuia efectuată în regim de forţă majoră;

- în lipsa intervenţiei chirurgicale urgente, reclamantul ar fi decedat.

2-Obligarea pârâţilor, în solidar, la suportarea contravalorii serviciilor medicale în suma de 115.254,65 Euro(echivalentul în RON la data efectuării plaţii), suma de reprezintă rambursarea contravalorii cheltuielilor aferente serviciilor medicale private realizate în străinătate, respectiv în Austria, Viena, la clinica B., cu ocazia efectuării unei intervenţii chirurgicale;

3-Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata tuturor cheltuielilor şi dobânzilor suportate de reclamant aferente creditelor în suma de 202.500 RON necesare acoperirii cheltuielilor medicale;

4-Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor morale în sumă de 200.000 Euro;

5-Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 640/17.07.2020 pronunţată de CAB, secţia a VIII-a CAF, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că deşi cererea precizatoare adiţională este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, totuşi competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului câtă vreme pentru soluţionarea acţiunii introductive principale este competent tot tribunalul.

Prin sentinţa nr. 4967 din 15 octombrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestui conflict.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că între cele două cereri formulate de reclamant nu există legătură deoarece sunt adresate unor autorităţi diferite, iar condiţiile de acordare a costurilor tratamentelor prevăzute de cele două acte normative sunt diferite, astfel că nu se poate justifica extinderea de competenţă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a CAF, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii, a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului prin care acesta a solicitat decontarea serviciilor medicale transfrontaliere de care a beneficiat într-un alt stat membru UE şi obligarea pârâţilor, în solidar, la suportarea contravalorii serviciilor medicale în suma de 115.254,65 Euro(echivalentul în RON la data efectuării plaţii), suma de reprezintă rambursarea contravalorii cheltuielilor aferente serviciilor medicale private realizate în străinătate, respectiv în Austria, Viena, la clinica B., cu ocazia efectuării unei intervenţii chirurgicale; la plata tuturor cheltuielilor şi dobânzilor suportate de reclamant aferente creditelor în suma de 202.500 RON necesare acoperirii cheltuielilor medicale; la plata daunelor morale în sumă de 200.000 Euro;

Prin cererea formulată la data de 3.10.2019, reclamantul a contestat adresa nr. x/23.09.2019 emisă de Ministerul Sănătăţii prin care i s-a comunicat refuzul de rambursare a cheltuielilor aferente serviciilor medicale de care reclamantul a beneficiat în străinătate. Cererea de rambursare adresată acestui pârât a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 28/2003, competenţa de soluţionare a acestei solicitări revenind Ministerului Sănătăţii, potrivit acestui act normativ.

Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute de Tribunalul Bucureşti, că reclamantul a formulat două cereri distincte, între care nu există legătură deoarece sunt adresate unor autorităţi diferite, iar condiţiile de acordare a costurilor tratamentelor sunt prevăzute de două acte normative sunt diferite, respectiv

Astfel, dacă pentru acţiunea iniţială temeiul de drept este art. 912 din Legea nr. 95/2006, pentru cererea formulată la data de 3.10.2019 prin care se contestă adresa nr. x/23.09.2019 emisă de Ministerul Sănătăţii temeiul de drept este reprezentat de dispoziţiile O.G. nr. 28/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 912 alin. 1din Legea nr. 95/2006 "Costurile asistenţei medicale transfrontaliere sunt rambursate de casele de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile prezentului titlu.", iar potrivit prevederilor art. 2 din O.G. nr. 28/2003"Cheltuielile aferente tratamentului în străinătate şi serviciilor medicale prevăzute la art. 1 se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii."

Având ca reper aceste dispoziţii legale, în contextul factual anterior expus Înalta Curte constată că în lipsa legăturii dintre obiectele celor două cereri, precum şi dintre pârâţi, în mod corect a fost disjunsă cererea principală şi, în raport de criteriul poziţionării autorităţii pârâte, declinată competenţa de soluţionare a cererii adiţionale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Sănătăţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 18 februarie 2021.