Appeal against refusal to refer unconstitutionality of appellate review of indictments: inadmissibility due to exclusive recourse under Law No. 47/1992

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală a dispus următoarele:

În baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B. şi C. S.R.L.

În baza art. 342 art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 36, alin. (1), lit. c), art. 41 din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei sub aspectul competenţei funcţionale, materiale şi teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

În baza art. 342, art. 346, alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 328 alin. (1) şi art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei, sub aspectul regularităţii rechizitoriului emis la data de 14.05.2019, în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie.

În baza art. 342 raportat la art. 346 alin. (2) şi art. 101, art. 102 din C. proc. pen. a constatat legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale.

În baza art. 342, art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 286, art. 281 şi art. 282 din C. proc. pen., a constatat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe: inculpata A., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul B., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev.de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi inculpata C. S.R.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul emis la 14.05.2019 în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a inculpatului B., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatei S.C. C. S.R.L., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală la data de 20.05.2019 sub numărul x/2019.

La data de 21.06.2019, inculpaţii au formulat cereri cu privire la legalitatea actelor de urmărire penală solicitând constatarea nulităţii unui număr semnificativ de acte de urmărire penală inclusiv a rechizitoriului nelegal întocmit, urmare a încălcării legii procesual penale la dispunerea masurilor procesuale privind continuarea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi nelegalităţii procedurii de obţinere a informaţiilor şi documentelor privind situaţia financiara a unor persoane, deţinute de instituţii financiare sau de alte instituţii. Totodată, s-a solicitat înlăturarea declaraţiilor martorelor D. şi E.

În acest sens, s-a solicitat constatarea nulităţii probelor menţionate, dar şi a tuturor probelor derivate din acestea, anume a tuturor declaraţiilor martorilor a căror identitate şi atribuţii legate de operaţiunile financiare a celor trei societăţi menţionate mai sus a fost dezvăluită de informaţiile bancare şi financiare obţinute nelegal, anume a declaraţiilor formulate de F., pe 30.10.2018, G., pe 01.11.2018, H., din 29.10.2018, I., din 29.10.2018, J., din 31.10.2018.

Inculpaţii au mai invocat faptul că verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriul de către procurorul şef de secţie a fost una formală, neputând fi efectuată într-un interval de 1 zi, având în vedere că dispoziţiile art. 328 din C. proc. pen. obligă procurorul ierarhic superior să efectueze un veritabil control al întregului material de urmărire penală. În acelaşi sens, se mai arată că dispozitivul rechizitoriului nu cuprinde infracţiunea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fapt care atestă lipsa realităţii verificării impuse de art. 328 din C. proc. pen.

Astfel, au arătat că omisiunea procurorului de a dispune sesizarea instanţei cu privire la faptă are drept efect nelegalitatea sesizării instanţei.

Cu privire la declaraţiile martorelor D. şi E. s-a susţinut că acestea au fost influenţate de ofiţerul de poliţie judiciară care a efectuat audierea.

Inculpata S.C. C. S.R.L. a depus la dosarul cauzei la data de 14.06.2019 cereri, solicitând constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale efectuate până la data aducerii la cunoştinţă a învinuirii, neregularităţii rechizitoriului şi a ordonanţei de respingere a probelor solicitate de inculpată.

S-a susţinut că organele de urmărire penală au administrat o serie de probe în faza urmăririi penale in rem deşi aveau obligaţia de a aduce la cunoştinţa suspectei învinuirea de îndată, pentru a-i asigura dreptul la apărare.

În cuprinsul rechizitoriului sunt prezentate în mod greşit elemente esenţiale, precum descrierea faptelor din care să rezulte în mod direct şi nemijlocit atât producerea prejudiciului cât şi faptul că inculpata ar fi acţionat cu forma de vinovăţie cerută de legiuitor şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei.

S-a mai susţinut că în mod nelegal procurorul a respins cererea inculpatei de emitere a unor adrese, încălcând astfel principiul aflării adevărului şi dreptul la apărare al inculpatei.

La data de 02.07.2019, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie a depus la dosar răspuns la cererile şi excepţiile invocate de inculpata S.C. C. S.R.L.

La data de 15.07.2019 a fost depus la dosarul cauzei procesul-verbal de îndreptare a unor erori materiale din cuprinsul rechizitoriului şi răspuns la cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L.

La data de 11.09.2019 inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. au completat cererile formulate solicitând constatarea nulităţii procesului-verbal de îndreptare a unor erori materiale din cuprinsul rechizitoriului, întocmit la 09.07.2019, în temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., arătând că odată cu sesizarea instanţei de judecată, organele de urmărire penală s-au desesizat, orice intervenţie a organelor de urmărire penală asupra actelor procedurale sau procesuale întocmite, fie că este vorba de ordonanţe sau rechizitoriu, nu mai este permisă, singurul remediu procedural prevăzut de lege fiind restituirea cauzei la parchet, atribut exclusiv al judecătorului de cameră preliminară.

La data de 03.10.2019, inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. au depus o nouă completare a cererilor şi excepţiilor formulate, solicitând constatarea nulităţii tuturor actelor procesuale întocmite de procurorul de caz ulterior datei de 16.10.2018, inclusiv a rechizitoriului, conform art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

La data de 06.11.2019 a fost depus la dosarul cauzei răspuns la cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii A., B. şi C. S.R.L.

La data de 04.12.2019, inculpaţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen., solicitând sesizarea Curţii Constituţionale a României.

În susţinerea excepţiei s-a menţionat că sintagma "rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei" este imprecisă, norma de procedură nefiind suficient de clară şi lipsind de efectivitate controlul exercitat de judecătorul de cameră preliminară sub acest aspect.

Inculpaţii au mai arătat că textul de lege contestat încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124, alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestaţii inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., reiterând criticile formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară investit cu soluţionarea, în fond, a cauzei.

De asemenea, s-a mai solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii contestate şi să se dispună rejudecarea cauzei faţă de omisiunea judecătorului fondului de a se pronunţa asupra sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., apreciind că a fost nesocotit dreptul la un proces echitabil, care nu poate fi compensat prin analiza instanţei de control judiciar.

Prin încheierea nr. 280/CP din data de 11 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 347 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.01.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, a efectuat propriul examen devolutiv asupra cauzei şi a constatat că, în primă instanţă, s-au analizat în mod complet cererile şi excepţiile ridicate de contestatori în procedura de cameră preliminară iar soluţia pronunţată în conformitate cu art. 346 alin(2) C. proc. pen., privind începerea judecăţii, este legală şi temeinică.

Totodată, cu privire la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen., Curtea a reţinut că, cerinţa ca prevederile legale invocate să aibă legătură cu cauza trebuie interpretată nu doar formal, întrucât toate dispoziţiile care privesc desfăşurarea procesului penal, în situaţia trimiterilor în judecată, au legătură cu cauza, ci în sensul teleologic, al finalităţii ce se urmăreşte, al pertinenţei acesteia, fiind necesar ca, în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale alegate, soluţia în cauză ar fi diferită decât cea care ar putea fi dată cu aplicarea dispoziţiilor respective.

Aşa fiind, evaluând relevanţa cererii de sesizare conform interpretării arătate şi dând condiţiei privind legătura cu cauza, semnificaţia cuvenită, a aptitudinii de a influenţa, în cazul admiterii excepţiei, pe viitor, în mod diferit soluţionarea cauzei, s-a apreciat că nu se impunea sesizarea Curţii Constituţionale.

De asemenea, s-a apreciat că omisiunea de a se pronunţa asupra acestei cereri nu a influenţat însă soluţia dată în cauză întrucât, în raport cu limitele investirii sale, judecătorul de camera preliminară din prima instanţa a procedat la verificările impuse conform dispoziţiilor art. 342 din C. proc. pen., constatând că urmărirea penală efectuată în cauză şi finalizată cu emiterea rechizitoriului sunt apte sa declanşeze faza de judecată.

Împotriva încheierii nr. 280/CP din data de 11 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2019, au formulat recurs inculpaţii A. şi S.C. C. S.R.L., în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 328 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.

Examinând recursul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării aspectelor invocate de recurenţii inculpaţi, Înalta Curte aminteşte că s-a consacrat competenţa de judecare a recursului formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în mod neechivoc, prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în materia căii de atac formulată conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu sunt aplicabile normele procesual penale cu caracter general, relative la competenţa funcţională şi materială a instanţelor judecătoreşti, legiuitorul stabilind în mod clar faptul că aceasta este supusă controlului judiciar numai în faţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Altfel spus, indiferent de calificarea juridică dată căii de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, chestiune, care, de altfel, a fost definitiv tranşată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, competenţa de soluţionare a acesteia este guvernată de dispoziţiile de referinţă din legea specială, care au caracter derogator de la regulile generale instituite prin C. proc. pen. cu privire la competenta instanţelor judecătoreşti, confirmând caracterul sui generis al căii de atac, astfel cum a fost acesta statuat prin hotărârea instanţei de contencios constituţional anterior menţionată.

De asemenea, se reţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Aplicând aceste consideraţii teoretice în speţă, Înalta Curte constată că, prin încheierea nr. 280/CP din data de 11 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 347 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.01.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală.

Curtea de apel evaluând, în cadrul contestaţiei formulate împotriva soluţiei de respingere a cererilor şi excepţiilor invocate de către inculpaţi, relevanţa cererii de sesizare conform interpretării arătate şi dând condiţiei privind legătura cu cauza, semnificaţia cuvenită, a aptitudinii de a influenţa, în cazul admiterii excepţiei, pe viitor, în mod diferit soluţionarea cauzei, a apreciat că nu se impunea sesizarea Curţii Constituţionale, întrucât excepţia invocată nu are legătură cu cauza, având în vedere că o posibilă admitere a acesteia nu este de natură să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în speţă, situaţie în care excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca fiind lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost formulată.

Faţă de cele dezvoltate anterior, având în vedere că nu a fost exercitată o cale de atac separată împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionale la instanţa imediat superioară, Înalta Curte constată că acest demers este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii A. şi S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii penale nr. 280/CP din data de 11 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii A. şi S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii penale nr. 280/CP din data de 11 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM