Constitutional challenge to extortion conviction grounds rejected as lacking nexus in inadmissible extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 1128/09.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat:

- la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată B.).

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prev. şi ped. de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 3 ani închisoare, adică 1 an închisoare).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii/arestării preventive/arestului la domiciliu, respectiv de la 09.11.2015 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului la domiciliu a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 623 din data de 07.07.2017 a Curţii de Apel Braşov, a fost descontopită pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată B.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.), şi înlătură sporul de 1 an închisoare.

Au fost majorate pedepsele aplicate faţă de A., după cum urmează:

- de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) şi art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată B.);

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 şi 4 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 5 ani şi 10 luni închisoare.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10.06.2016 la 20.01.2017 şi de arest preventiv de la 18.02.2017 la zi.

Împotriva sentinţei penale nr. 1128 din data de 09.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2016, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Braşov, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1128/09.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că motivul invocat de contestator, în sensul că mandatele de supraveghere tehnică dispuse în cauza în cauza în care a fost condamnat nu au fost puse în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 C. proc. pen., precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) C. proc. pen., aşa cum stipulează Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a) - j) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2020, condamnatul A. a formulat apel.

De asemenea, condamnatul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la neconstituţionalitatea art. 91 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că "avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă şi efectivă în cauză":

În opinia condamnatului, sintagma - asigurând o apărare concretă şi efectivă în cauză -nu are un caracter suficient de clar şi previzibil, fiind încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

S-a arătat că nu este prevăzut suficient de clar ce activităţi ar trebui să desfăşoare în concret avocatul desemnat din oficiu, în ce constă o apărare concretă şi eficientă, de cât timp este nevoie pentru pregătirea apărării pentru a putea spune că dreptul la apărare a fost respectat.

Prin modul de redactare a textelor se încalcă standardele privind calitatea legii impuse de art. 1 alin. (5) şi art. 24 din Constituţia României şi consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Relativ la dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a susţinut că acestea contravin prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţia României, în sensul că textul de lege apreciat ca fiind neconstituţional se referă numai la o soluţie de încetare a procesului penal, nu şi la o soluţie de achitare cum ar fi fost corect, deoarece toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii.

Autorul excepţiei a susţinut că normele procesual penal criticate sunt neconstituţionale întrucât reglementarea actuală nu oferă posibilitatea unei părţi de a invoca, pe calea contestaţiei în anulare, şi situaţii care în cazul admiterii contestaţiei în anulare, ar duce la o soluţie de achitare, nu doar de încetare a procesului penal.

Textul art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu are un caracter suficient de clar şi previzibil, fiind încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, iar prin modul de redactare a textului se încalcă standardele privind calitatea legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

II. Prin decizia penală 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosar nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 475 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Braşov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator, în cuantum de 627 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Braşov a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată de apelantul A. nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de articolul invocat, respectiv nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Constatându-se inadmisibilitatea contestaţiei în anulare şi a căii de atac exercitate de apelant, s-a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de parte nu mai poate fi considerată ca având legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, Curtea de Apel a reţinut că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, este inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

III. Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosar nr. x/2020, în termen legal, condamnatul a formulat recurs.

Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosar nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii: să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziţii normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiţii, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 426 lit. b) C. proc. pen. a fost invocată de condamnatul A., într-o cale de atac inadmisibilă, respectiv în apelul formulat împotriva unei hotărâri de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de contestaţie în anulare.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că dispoziţiile legale care fac obiectul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a statuat: "că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de condamnatul A. în scopul şi finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, situaţie în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că excepţia invocată nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ce priveşte celelalte critici ale recurentului, referitoare la nelegalitatea probelor, acestea exced prezentului cadru procesual, instanţa fiind învestită doar cu analiza temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru considerentele expuse, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 184/AP din data de 16 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. şi a art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat D., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat E., în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziţiei din decizia penală nr. 184/AP din data de 16 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. şi a art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat D., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat E., în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 iunie 2021.